Poetul George Bacovia (pseudonimul lui Gheorghe Vasiliu) s-a născut la 4 septembrie 1881, la Bacău. Studiile elementare şi secundare le-a făcut în oraşul natal, absolvind tot aici liceul în anul 1903. A urmat apoi Facultatea de Drept din Iaşi, luându-şi licenţa în 1911.
După căsătoria cu Agatha Grigorescu, în 1928, s-a stabilit, începând din 1933, în Bucureşti. Bolnav fiind, nu va profesa avocatura, deşi era înscris, din 1911, în baroul din Bacău. A fost învăţător, profesor suplinitor, ajutor de contabil, funcţionar, consilier cultural, bibliotecar, copist la Ministerul Instrucţiunii Publice (din 1916), precum şi funcţionar la Ministerul Muncii în perioada 1916-1921, după care a demisionat din cauza bolii.
În anul 1915 a editat, în colaborare, revista ”Orizonturi noi” din Bacău, iar mai târziu, din 1925, a devenit director al revistei ”Ateneul cultural”.
A debutat la 30 martie 1899, la vârsta de 18 ani, în revista ”Literatorul” a lui Al. Macedonski cu poezia ”Şi toate”, scrisă cu un an înainte şi semnată V. George. Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile ”Plumb” (1903) şi ”Nervi de toamnă” (1904).
Editorial a debutat cu volumul ”Plumb” (1916), pentru care a obţinut Premiul Ministerului Artelor în 1923. A continuat cu volumele: ”Scântei galbene” (1926), ”Bucăţi de noapte” (proză, 1926), ”Cu voi…” (1930), ”Comedii în fond” (1936), ”Stanţe burgheze” (1946). George Bacovia ne-a lăsat bine-cunoscutele poezii ”Decembre”, ”Lacustră”, ”Cuptor”, ”Nervi de primăvară”, ”Nervi de toamnă”, ”Amurg violet”, ”Alb”, ”Vocale”, ”Marş funebru” ş.a.
Stilul poetic original, tonalitatea distinctă a versurilor sale, care creează aşa-numita atmosferă bacoviană, de o copleşitoare dezolare, limbajul precis, tăios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe Bacovia în rândul simboliştilor, el depăşindu-şi epoca, fiind considerat, de fapt, unul dintre marii precursori ai poeziei române moderne.
A colaborat cu versuri la mai multe reviste, precum ”Astra”, ”Versuri”, ”Flacăra”, ”Românul literar”, ”Noua revistă română”, ”Gândirea”. A primit Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru poezie (1925), precum şi Premiul Naţional pentru Poezie (1934, ex aequo cu Tudor Arghezi).
”Poezia lui Bacovia a fost socotită, în chip curios, ca lipsită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meşteşug (E. Lovinescu, A. Maniu). Şi tocmai artificiul te izbeşte şi-i formează în definitiv valoarea (…)”, scrie George Călinescu în ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (ediţia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1982).
”Din modelele franceze, Bacovia şi-a făcut, lucrul este evident, o existenţă proprie, susţinută de un sentimentalism fundamental şi în genere de capacitatea de a trăi personal toate aspectele împrumutate. Asocierea ninsoarei grandioase în căderea ei molcomă cu mişcarea alburie a imaginilor pe ecranele de cinematograf ar fi singură o dovadă de acuitatea simţurilor. Poezia bacoviană provoacă incertitudini, trezind aci entuziasme, aci o firească rezervă pentru manierismul ei patetic (. ..)”, mai scrie criticul literar.
”Poezia lui Bacovia pleacă neîndoios din simbolism, mai ales din Rollinat, Corbiere, Laforgue, din Poe sau Baudelaire. Există totuşi diferenţe importante. Simboliştii, care redescoperă, împotriva afectivităţii romantice şi a artizanatului parnasian, poezia de cunoaştere, scriu, de fapt, o poezie de concepţie, deghizată. Sinestezia, ”corespondenţele” baudelairiene sunt adeseori procedee intelectuale. Culorile, sunetele, vocalele sunt tratate ca noţiuni. La Bacovia conceptele se topesc ca zahărul în ceai, păstrându-şi doar aroma sau gustul, se resorb în substanţa însăşi a lirismului. Rareori un poet a fost mai substanţial decât Bacovia. Totuşi conştiinţa nu lipseşte, fie că o numim artificiu, fie altfel, căci, folosindu-se de recuzita simbolistă, Bacovia o exploatează oarecum din exterior, cu o distanţă ce merge de la ironia imperceptibilă la parodie(…)”, se arată în ”Dicţionarul scriitorilor români” (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).
George Bacovia a murit la 22 mai 1957, în locuinţa sa din Bucureşti.
Poeta Agatha Grigorescu-Bacovia (1895-1981) este autoarea unor lucrări de memorialistică în care reconstituie viaţa sa şi a soţului său, George Bacovia: „Bacovia. Viaţa poetului”(1962), „Poezie sau destin. Viaţa poetei” (1971), „George Bacovia. Ultimii săi ani” (1981).
Teatrul municipal din Bacău poartă numele poetului. Tot la Bacău este organizat anual Festivalul literar „Toamnă Bacoviană”. În septembrie 2011 a avut loc Concursul internaţional literar ”Toamnă bacoviană”, manifestare prilejuită de împlinirea a 130 de ani de la naşterea poetului George Bacovia. Tot în 2011 Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din argint dedicată aniversării a 130 de ani de la naşterea poetului.
În 2014, Romfilatelia a scos emisiunea de mărci poştale „Scriitori şi pagini de colecţie”, cu patru timbre pe care sunt reprezentate portretele lui Ion Creangă,Vasile Alecsandri, George Coşbuc şi George Bacovia. Timbrul cu portretul lui George Bacovia ilustrează, de asemenea, şi primele două strofe ale poeziei „Decembrie”. (Text: Agerpres, Foto: cuvintecelebre.ro, Video: youtube.com)
