Galbena de Odobeşti este un vechi soi românesc, răspândit în Moldova, în podgoriile Odobeşti şi Panciu. Se pare că soiul a fost cultivat de geto-daci, cu mult înainte de ocupaţia romană. Având în vedere că localitatea Odobeşti nu exista pe atunci, soiul purta, probabil, alt nume.
Se presupune că ar fi originar din comuna Căpătanu, situată în apropiere de Odobeşti, de unde provine şi sinonimul Galbenă de Căpătanu. În prezent, poartă numele localităţii şi al podgoriei Odobeşti, unde este cultivat.
Galbenă de Odobeşti formează, împreună cu alte soiuri, un mare sortogrup, denumit Galbenă, din care ar face parte, potrivit unor specialişti, şi alte soiuri vechi autohtone, precum Zghihară, Cabasmă neagră şi Bătută neagră.
Alţi specialişti, însă, sunt de părere că din acelaşi sortogrup ar face parte şi soiurile Galbenă de Căpătanu, Galbenă verde, Galbenă uriaşă, Cruciuliţa şi Cabasmă albă. Galbena de Odobeşti este întâlnită în sudul Moldovei, Zghihara, care a primit şi ea numele podgoriei Huşi, devenind Zghihară de Huşi, este cultivată mai mult în centrul Moldovei, Cabasma neagră a fost cultivată îndeosebi între Prut şi Nistru, iar Bătuta neagră era întâlnită în Muntenia şi Oltenia, notează I. Puşcă în cartea „Vechi soiuri româneşti de viţă-de-vie”.
Soiul Galbenă de Odobeşti ocupa aproximativ 2/3 din suprafaţa podgoriei Odobeşti, alături de soiul Plăvaie, care ocupa aproape cealaltă treime din suprafaţă, cele două alcătuind sortimentul de bază. Pe lângă acestea, se mai găseau soiurile Tămâioasă, Cruciuliţa şi Poamă verde.
Galbenă de Odobeşti mai era cultivat şi în podgoria Panciu şi, în general, în podgoriile din sudul Moldovei, dar era întâlnit şi în Muntenia, îndeosebi în podgoria Dealu Mare. În Moldova, i se mai spunea Galbenă de Căpătanu, Poamă galbenă, Bucium de poamă galbenă, în Muntenia, era cunoscut sub numele de Galbenă grasă, iar în Dobrogea, a primit numele de Sars Izum, din cauza ocupaţiei turceşti.
În prezent, însă, soiul ocupă un areal destul de restrâns, de aproximativ 500-600 ha, în centrele viticole Odobeşti, Jariştea şi Boloteşti din podgoria Odobeşti şi în centrul viticol Vârteşcoiu din podgoria Coteşti. Galbenă de Odobeşti a supravieţuit invaziei filoxerei (1884), rămânând, pentru o vreme, un soi de referinţă în plantaţiile viticole româneşti. Este un soi autofertil şi viguros. Strugurii sunt aripaţi, cilindro-conici, cu boabe dese, rotunde, de mărime mijlocie, de culoare galbenă, cu tentă ruginie pe partea expusă la soare.
Ajung la maturitate deplină în cursul lunii septembrie, poate chiar în prima parte a lunii octombrie, acumulând, în medie, 160-180 g/l zaharuri, cu o aciditate destul de ridicată. Este un soi cu o productivitate mare, până la 20.000 kg struguri la hectar. Din Galbenă de Odobeşti se obţin vinuri albe seci, uşoare, relativ slabe alcoolic (9,0-9,5% vol.), fără o aromă primară anume, notează prof.dr. Viorel Stoian în „Marea carte a degustării vinurilor”. De obicei, vinurile din acest soi se consumă în primul an, fără a fi lăsate la învechire.
Vinurile de Galbenă de Odobeşti se armonizează foarte bine cu brânzeturi proaspete şi cu mâncăruri uşoare pe bază de peşte, fructe de mare, carne de pasăre şi mâncăruri de legume.
Prof. Liviu Dejeu recomandă, în cartea „Vinul şi sănătatea”, acest vin printre cele care pot însoţi cu succes gustările servite la începutul mesei, fie calde sau reci, precum ficăţei de pasăre cu ciuperci, bulete de creier, pateuri mici cu brânză, chifteluţe, roşii umplute cu salată de vinete, ardei umpluţi cu pastă de brânză, piftie, icre, brânzeturi, măsline, mezeluri, cârnăciori etc.
De asemenea, potrivit lui Radu Anton Roman, în cartea „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, puiul la cuptor se armonizează foarte bine cu acest vin. Fiind un vin alb, uşor, Galbenă de Odobeşti este recomandat pentru sezonul de vară şi toamnă, când meniurile sunt preparate cu multe legume proaspete, carne albă de pasăre, mâncăruri pe bază de peşte şi brânzeturi. (Text: Agerpres, Foto: agerpres.ro, commons.wikimedia.org)
