Rezervaţia Arheologică de la marginea Galaţiului cuprinde vestigii din perioada sec. VI îHr – sec IV dHr şi este formată din patru obiective principale: Castrul Roman de la Barboşi, Necropola Tumulară Romană, Platoul Romanilor şi Valul Roman, o fortificaţie de câteva zeci de kilometri, care apăra aşezarea de la Barboşi şi nordul Dobrogei de năvălirile barbarilor.
Vestigiile datează atât din perioada de dinainte de Retragerea Aureliană, când a fost construit Castrul Roman, cât şi din perioada împăratului Constantin cel Mare. Sunt menţionate în scrierile lui Miron Costin şi Dimitrie Cantemir şi de-a lungul vremurilor au făcut obiectul cercetărilor istoricilor G. Săulescu şi Vasile Pârvan, care la 1913 a elaborat o schiţă a amplasamentelor. Zona a fost decretată rezervaţie arheologică, dar pe Platoul Romanilor s-a construit, în perioada comunistă, cartierul Dunărea din Galaţi, cu o populaţie de 80.000 de locuitori.
La vărsarea Siretului în Dunăre a existat, în perioada sec 1 îHr-sec 1 dHr, o dava în care trăia populaţie geto-dacică. După cel de-al doilea război daco-roman, în anul 106, dacii s-au retras spre nord şi locul a fost luat sub stăpânire de către cuceritorii romani care pe dealul înalt de la Barboşi au construit Castrul de unde supravegheau întreaga zonă a nordului Dobrogei şi mişcările dacilor ori invaziile popoarelor barbare din nord. Romanii au stăpânit zona până la Retragerea Aureliană şi au reluat-o sub ocupaţie în perioada 330-379 când, sub domnia împăratului Constantin, Imperiul a cunoscut un reviriment.
Pe lângă edificiul Castrului Roman, în zonă au mai fost descoperite zeci de fortificaţii, construcţii militare şi civile ce datează din acea perioadă. Pe un promontoriu situat în apropiere a fost descoperit „cartierul economic” al aşezării romane, de unde arheologii au scos la lumină amfore cu ulei, rezerve de cereale şi unelte. Cărămizi din Castru au fost folosite şi la ridicarea Bisericii fortăreaţă Precista, construită pe un promontoriu din centrul oraşului, la malul Dunării, ca un „castru” împotriva năvălirilor turcilor şi tătarilor.
În zonă au fost descoperite foarte multe dovezi ale încreştinării populaţiei daco-romane, cea mai importantă dintre ele fiind mormântul lui Inocens, considerat primul cavaler daco-roman încreştinat. În mormânt s-a găsit o fibulă romană, obiect ornamental folosit la prinderea tocii de haine, pe care este zgâriat cuvântul „Inocens”, dar şi un căţui, obiect din inventarul dacilor, care nu era folosit în ritualurile romanilor.
Teritoriul ocupat de romani, Galaţiul de astăzi, era apărat de o fortificaţie impresionantă, de zeci de kilometri, construită de romani de la malul Siretului la Prut şi mai departe, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, până la Marea Neagră. Rolul său era de a apăra aşezarea romană de la Barboşi şi nordul Dobrogei de năvălirile popoarelor migratoare din est. În România, de la Serbeştii Vechi şi Traian, de pe malul Siretului la Tuluceşti, pe malul Prutului, valul parcurge peste 25 km.
Piatra era greu de adus din munţii Dobrogei, aşa că romanii au construit valul din pământ şi palisade din lemn.
Fortificaţia era formată la exterior dintr-un şanţ imens, care avea o deschidere de 16 metri la partea de sus şi o lăţime de patru metri în partea de jos, adâncimea fiind de cinci metri. Pentru fiecare metru liniar de şanţ, au fost săpaţi 36 mc de pământ. Numai de la Siret la Prut, au fost „excavaţi” peste 900.000 mc de pământ. Şanţul era un prim obstacol întâlnit de barbari în afara teritoriului stăpânit de romani, după care, la patru metri de şanţ urma al doilea obstacol, valul de pământ, clădit prin acoperirea cu pământ a palisadelor, construcţii verticale, din bârne din lemn.
Aliniamentul vestigiilor de la Castrul Roman şi Necropla Romană este continuat pe platoul pe care este construit cartierul Dunărea, numit de arheologi „Platoul Romanilor”.
În 1974, în timpul lucrărilor de pregătire a fundaţiilor noilor blocuri din Micro 21, un excavatorist a descoperit o construcţie ce avea altfel de beton decât cel al cazematelor din vremea primului război mondial, ce mai fuseseră descoperite prin zonă.
Săpăturile arheologice au scos la iveală un mormânt roman cu lungimea de 12 m şi lăţimea de 8 m, cu pereţi rectangulari, având o absidă pe latura nordică şi o nişă mortuară pe latura vestică, iar deasupra o cupolă de 80 cm, din material tegular. Mormântul aparţinea unui cavaler sarmat romanizat şi datează din secolul al IV-lea, fiind o mărturie din perioada împăratului Constantin cel Mare. (Text si Foto: Agerpres, Video: youtube.com)
