Gala Galaction (Pişculescu Grigorie), profesor de teologie, romancier, nuvelist, eseist, s-a născut la 16 aprilie 1879, în Dideşti, judeţul Teleorman.
A absolvit Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti (1890-1898), Facultatea de Litere şi Filosofie (1898-1899) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1899-1903); şi-a luat doctoratul la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1909).
A fost defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului (1909-1922), preot (1922) şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954), potrivit dicţionarului Teologilor Români, 1996, Ed. Univers Enciclopedic.
Ca teolog, a publicat studii de Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici şi a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).
În acelaşi timp, a desfăşurat o remarcabilă activitate literară-publicistică: nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului.
Pentru opera sa a fost distins cu: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Medalia „Meritul Cultural” cl. a II-a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul naţional pentru proză (1942), Medalia „Meritul Cultural” în grad de comandor (1947), Ordinul Muncii cl. I (1954).
A fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1947), membru activ al Academiei Române (1947), apoi membru titular onorific al Academiei Republicii Populare Române (1955).
A fost deputat în Parlament (1946-1948) şi în Marea Adunare Naţională (1948—1952), membru în delegaţia română la o consfătuire interparlamentară la Cairo (1947).
S-a stins din viaţă la 8 martie 1961, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Între volumele însumate în opera sa literară se află: „Bisericuţa din Răzoare. Nuvele şi schiţe” (1914), „Eminescu” (1914), „Clopotele din mănăstirea Neamţu” (1916), „La ţărmul mărei” (Reverii. Note, 1916), „O lume nouă. Articole” (1919), „Răboj pe bradul verde” (1920), „Toamne de odinioară” (1924), „De la noi la Cladova” (1924), „Caligraful Terţiu. Adevăr şi închipuire” (1929), „Roxana” (roman, 1930), „Papucii lui Mahmud” (roman, 1931), „Doctorul Taifun” (roman, 1933), „La răspântie de veacuri” (roman 2 vol., 1935), „Riţa Crăiţa. Fantezie dramatică în trei acte” (1942), „În grădinile Sf. Antonie” (1942), „Vlahuţă” (1944), „Mangalia” (memorial de călătorie, 1947).
Gala Galaction este şi autorul unui „Jurnal”, care acoperă aproape şase decenii 
(1898-1955). În această perioadă Gala Galaction a scris nouă caiete manuscrise. Acestea au fost încredinţate spre păstrare şi publicare postumă, celor patru fiice ale sale: Magdalina Galaction Bajocchini, Lucreţia (Luki) Galaction Passarelli, Măria (Mara) Galaction Țuculescu şi Elena Galaction.
Termenul publicării a fost stabilit de autor, chiar în textul „Jurnalului”, mai întâi după 30 de ani de la moartea sa, apoi a revenit şi a mai adăugat douăzeci de ani de la termenul stabilit iniţial.
După numai 20 de ani, în 1969 (Gala Galction încetase din viaţă la 8 martie 1961), Mara Galaction Țuculescu a decis o derogare de la această clauză. Astfel, „Jurnalul” a apărut într-o primă ediţie, la Editura Minerva, sub îngrijirea lui Teodor Vârgolici, în trei volume (I, 1973; II, 1977; III, 1980).
Acelaşi editor a iniţiat în 1996, la Editura Albatros, o a doua ediţie, care a apărut, de această dată în cinci volume (Galaction, Gala, Jurnal, vol. I-V, ediţia a II-a, îngrijită de Teodor Vârgolici, Editura Albatros, Bucureşti 1996-2003).
În 2007 a apărut volumul „Jurnal 1947-1952. Pagini inedite cenzurate” (Gala Galaction), ediţie îngrijită de Teodor Vârgolici, Editura Vestala, Bucureşti. (Text: Agerpres, Foto: crestinortodox.ro, anticariatplus.ro)
