La 26 octombrie 2016 se împlinesc o sută de ani de la naşterea omului politic François Mitterrand, primul preşedinte socialist al Republicii Franceze (1981-1995).
Născut la Jarnac, François Maurice Marie Mitterrand a frecventat Colegiul Saint-Paul din Angouleme. Din 1934, a studiat la Paris, unde a obţinut o licenţă în drept şi litere, apoi o diplomă în drept public şi o diplomă a Școlii de ştiinţe politice.
În contextul declanşării celui de-Al Doilea Război Mondial, Mitterrand a fost mobilizat în septembrie 1939, rănit la Verdun, în iunie 1940 şi, apoi, luat prizonier de germani. A reuşit să evadeze în decembrie 1941, alăturându-se Rezistenţei franceze până în 1943, potrivit site-ului elysee.fr.
Generalul Charles de Gaulle, care în 1940 a devenit şeful guvernului francez aflat în exil la Londra, iar în 1945 a fost ales prim-ministru de către Parlamentul francez, l-a învestit pe François Mitterrand, la 17 august 1944, în primul guvern provizoriu de după eliberarea Parisului, ca secretar general pentru prizonierii de război, deportaţi şi refugiaţi.
Din 1945, a devenit membru al Uniunii Democratice şi Socialiste a Rezistenţei (UDSR). În noiembrie 1953, a preluat conducerea UDSR, uniune care s-a destrămat după 1958. În noiembrie 1946 a fost ales deputat pe listele departamentului Nievre şi a rămas membru al Camerei până în 1981. Pentru o perioadă, între 1959-1962, a fost membru al Senatului.
François Mitterrand, în perioada celei de-a IV-a Republici (1946-1958), a făcut parte din mai multe guverne, ca ministru pentru victimele de război în cabinetul Ramadier şi Schumann (1947-1948), apoi ca secretar de stat (până în 1950), ministru pentru teritoriile de peste mări în cabinetul René Pleven şi în cabinetul Queuille (până în aprilie 1951), ministru de stat (ianuarie-martie 1952). A fost delegat al Franţei la Consiliul Europei în perioada iulie-septembrie 1953. A fost ministru de interne în cabinetul Pierre Mendés-France (iunie 1954-februarie 1955), iar de la 1 februarie 1956 a fost ministru al justiţiei în guvernul Guy Mollet.
Vizita Francois Mitterrand (dr.), președintele Franţei; sosirea pe aeroport, alături de preşedintele Ion Iliescu (stg.)
O retragere din prim-planul vieţii politice a avut loc când a fost ales primar de Château-Chinon în 1959 şi preşedinte al Consiliului General al Nievre în 1964, aşteptând, însă, momentul propice al revenirii pe scena politică. Momentul a venit odată cu revizuirea Constituţiei din 1962, care a stabilit alegerea preşedintelui Republicii prin vot universal.
Preşedinte, între 1965-1968, al Federaţiei Stângii Democrate şi Socialiste (FGDS), François Mitterrand a fost candidatul unic al stângii în alegerile prezidenţiale din 1965, primind aproape 32% din voturi în al doilea tur de scrutin. După eşecul în alegerile prezidenţiale din 1969 şi după alegerea sa ca prim-secretar al Partidului Socialist în cadrul congresului de la Epinay din 1971, François Mitterrand s-a impus definitiv ca singurul candidat al stângii unite. Prima măsură a fost reorganizarea majoră a partidului. În cadrul alegerilor prezidenţiale din 1974, Mitterrand a obţinut 43,2% din voturi în primul tur. În cadrul celui de-al doilea tur a obţinut 49,19% din voturi, în timp ce contracandidatul său Giscard d’Estaing a obţinut 50,81%.
François Mitterand a fost ales preşedinte al Republicii, la 10 mai 1981, în cel de-al doilea tur de scrutin cu 51,76% din voturi. Imediat a organizat alegeri legislative, noua majoritate de stânga din Adunarea Naţională l-a însărcinat pe primul ministru Pierre Mauroy să înceapă implementarea reformelor promise, potrivit britannica.com. În plan intern, măsurile economice sau sociale au inclus naţionalizarea întreprinderilor industriale cheie, creşterea salariului minim, a ajutoarelor sociale. În politica externă, a susţinut o poziţie fermă faţă de Uniunea Sovietică şi a promovat relaţiile bilaterale cu Statele Unite.
O serie de modificări ale programului din 1981 au fost făcute, în momentul în care balanţa comercială dezechilibrată şi şomajul în creştere le-au impus. Astfel, pentru a reglementa situaţia economică a ţării, guvernul din 1983 a început să aplice o serie de măsuri mai puţin populare, precum: creşterea impozitelor, reducerea costurilor securităţii sociale sau creşterea taxei pe carburanţi. Ca urmare a acestor măsuri au fost organizate mişcări populare de protest în marile oraşe.
Partidele de dreapta au câştigat, în 1986, majoritatea locurilor în Adunarea Naţională, fapt ce a fost urmat de o serie de schimbări în mediul economic şi social. Totodată, guvernul era condus de Jacques Chirac. În acest context, de împărţire a puterii, Franţa a cunoscut prima coabitare în cadrul celei de-a V-a Republici.
François Mitterrand a fost ales preşedinte pentru un nou mandat de şapte ani, în 1988. În timpul acestui mandat, Mitterrand s-a axat în special pe politica externă, fiind unul dintre susţinătorii Tratatului Uniunii Europene (1991), dorind crearea unui sistem bancar european centralizat, cu o monedă unică şi o politică externă comună. În plan intern, a dus o politică mult mai slabă.
Vizita Francois Mitterrand, preşedintele Franţei; discursul ţinut în faţa Parlamentului României
În timpul celor două mandate ale preşedintelui Mitterrand, pe lângă măsurile economice şi sociale, au fost adoptate şi o serie de reforme privind drepturile femeilor, ale imigranţilor, liberalizarea audiovizualului, reforme culturale, abolirea pedepsei cu moartea. La 4 martie 1988, preşedintele republicii a inaugurat noua intrare principală a muzeului Luvru. Proiectul a fost realizat de arhitectul american de origine chineză, Ieoh Ming Pei, şi a respectat îndeaproape cerinţele şefului statului francez.
În contextul prăbuşirii regimurilor comuniste din ţările din sud-estul Europei, François Mitterrand a fost primul preşedinte al unui stat occidental care a vizitat România, după evenimentele din 1989. Totodată, a fost prima vizită în România a unui preşedinte francez, din 1979. Vizita oficială la Bucureşti a avut loc pe 18 şi 19 aprilie 1991, preşedintele francez întâlnindu-se cu primul preşedinte post-comunist al României, Ion Iliescu, cu premierul Petre Roman, dar şi cu reprezentanţii partidelor politice.
În 1993, socialiştii au pierdut alegerile, iar la 17 mai 1995, François Mitterrand a cedat oficial funcţia supremă în stat câştigătorului alegerilor, Jacques Chirac.
François Mitterrand a murit la 8 ianuarie 1996, la Paris, fiind omagiat de personalităţi din întreaga lume.
A publicat de-a lungul timpului o serie de volume, în principal pe teme politice şi eseuri: ”Aux frontieres de l’Union française” (1953); ”Le Coup d’Etat Permanent” (1964); ”Ma part de vérité” (1969); ”Changer la vie” (1972); ”La Paille et le grain” (1975); ”Politique, 1938-1981” (2 vol., 1977 şi 1981); ”L’Abeille et l’architecte” (1978); ”Ici et maintenant” (1980), ”French Revolutionary Life” (1996). (Text: Agerpres, Foto: redwiretimes.com, agerpres.ro)
