Purtata Fetelor de la Căpâlna, un dans unic şi spectaculos, cu spirale, linii şerpuite şi cercuri, cu melodii şi versuri dedicate dragostei, reprezintă un brand al judeţului Alba, mai precis al văii Târnavei Mici, fiind un joc binecunoscut la nivel naţional şi nu numai.
În urmă cu trei ani, acorduri din Purtata Fetelor de la Căpâlna au fost folosite chiar de o vedetă internaţională, rapperul Jay-Z, pentru melodia „Murder to Exellence”. Jay-Z a folosit un „sample” din Purtată, care a fost preluat mai exact dintr-o melodie inspirată din folclorul autohton al gemenelor de la Indiggo, Mihaela şi Gabriela Modorcea, care sunt amintite în lista artiştilor colaboratori în realizarea piesei.
Fiecare sat de pe Târnava Mică îşi are Purtata specifică, iar cea mai cunoscută este cea a fetelor din Căpâlna de Jos, comuna Jidvei, sat în care locuieşte şi una dintre cele mai apreciate interprete de folclor, Veta Biriş, care a contribuit şi ea la promovarea acestui joc pe plan naţional.
Se poate spune fără tăgadă că această Purtată a scos din anonimat Căpâlna de Jos, sat atestat documentar încă din 1332, locuit întotdeauna numai de familii de români.
Originea şi vechimea acestui dans rămân necunoscute, pierzându-se undeva în mijlocul Evului Mediu, transmiterea versurilor făcându-se oral din generaţie în generaţie, iar paşii, într-acel ritm sacadat, fiind învăţaţi de fetele de la Căpâlna de la mamele lor încă de la 4-5 ani, spune etnograful Petruţa Pop.
O dovadă a vechimii acestui dans ne oferă şi faptul că dansul nu este însoţit de acompaniament instrumental, fetele fiind cele care impun linia melodică prin acel lait-motiv melodic: „la, la, la, la, la, la, la, la…”.
„Purtata fetelor pare sortită să demonstreze cum, prin mijloace atât de simple, se pot obţine efecte puternice, jocul creând o atmosferă aparte. Secretul pare a sta în acele pauze neaşteptat de elocvente, care suprimă monotonia plimbării informe, cât şi în strigăturile cântate în cor”, a mai spus Petruţa Pop.
Dansul, care se joacă pe contratimp, a fost „descoperit” în urmă cu câteva decenii de o învăţătoare venită de dincolo de munţi, din Vechiul Regat, pe nume Stana, care s-a căsătorit cu directorul şcolii din Căpâlna, Teodor Biriş. Ea a organizat fetele din sat pe mai multe grupe de vârste.
„Noi, «domnii», cum ni se spunea în sat celor plecaţi la învăţătură şi la înalte universităţi, n-am observat frumuseţea lui, deşi regulat participam la jocul tinerilor ce se organiza duminica şi în zilele de sărbătoare. A trebuit să vină Stana Biriş de pe alte meleaguri ale ţării, dotată cu o sensibilitate de artist, să descopere şi să lanseze acest dans, jucat cu o distincţie aparte”, spune un fiu al satului, dr. Vasile Marcu, în monografia comunei Jidvei apărută în urmă cu mai mulţi ani. Născut în 1910, el a menţionat că şi bunica lui a jucat acest dans.
Uimită de frumuseţea şi puritatea interpretării, Stana Biriş a pus bazele ansamblului de dansuri populare şi le-a scos pe fetele de la Căpâlna în lume, obţinând cu acest joc numeroase premii şi distincţii la diverse festivaluri şi concursuri.
În vârstă de 71 de ani, Istina Purcel a făcut parte din ansamblu, ca de altfel şi surorile ei şi, apoi, fiica sa, încă din adolescenţă. „Am făcut parte din grup zece ani, până când m-am măritat”, a spus aceasta.
Ea îşi aminteşte că Purtata era jucată de către fete în fiecare duminică la horă, în şura din centrul satului în care se întâlneau tinerii.
„Aveam o învăţătoare venită de lângă Bucureşti, pe nume Stana, măritată în Căpâlna, cu Teodor Biriş, bunicii actorului Silviu Biriş. I-am zis să vină să vadă cum joacă fetele, în şură, duminica. Veneau şi mamele cu noi, că nu te lăsau să te duci singură la joc. Mai întâi se jucau Învârtită şi Haţegană. După ce băieţii jucau ponturi, ei se retrăgeau, iar apoi, cât stăteau de poveşti, în pauza de joc, noi, fetele, jucam Purtata. Ne prindeam şi jucam. Şura era podită, jucai ca pe scenă. Apoi jucam Drâmbolicul şi Purceii. Doamna Stana ne-a zis: «Dacă voi ştiţi juca aşa frumos şi corect, haideţi să ne ducem în spectacole cu dansul». Peste tot am umblat şi întotdeauna au luat locul întâi”, şi-a amintit femeia.
La început, fetele purtau crătinţe (catrinţe – n.r.) brodate. „La început, a fost costum alb-negru. Apoi, cu albastru. Când am început să ne ducem şi afară din ţară, ca să fim mai deosebite, ne-am făcut crătinţe albastre cu sârmă”, a menţionat Istina Purcel.
Aceasta a precizat că tot învăţătoarea a fost cea care a decis ca fetele să poarte pe cap în timpul jocului şi comănac cu betele (broderie – n.r.) cu albastru. „Când mergeam la şură, era cald şi noi jucam fără comănac, că îl agăţam în cui. Stana Biriş ne-a spus să purtăm comănacul. Sub acesta, se poartă năframa strânsă pe cap, care se leagă la spate, ca să nu se vadă părul. Ea trebuie să fie neagră, cu pene (imprimeuri florale – n.r.) albastre, verzi sau galbene. Nu cu roşu. Comănacul se aşează pe cap astfel încât cea care îl poartă să vadă marginea. Aşa ne spunea doamna Biriş”, a explicat femeia.
Tot Stana Biriş a decis ca lungimea poalelor să fie până la jumătatea pulpei, iar în picioare fetele să poarte papuci cu toc, brodaţi, făcuţi anume la comandă la Sibiu şi Târnăveni.
„Mai întâi se potriveşte pasul. Se merge trei paşi înapoi şi apoi se porneşte cu dreptul. Cu dreptul începi întotdeauna jocul. Dacă nu erai precisă pe picior, nu puteai să mergi după celelalte fete, că te împiedicai şi te scotea afară din grup. La un moment dat, jocul se rupe. Atunci când se despart, prima şi ultima fată îşi pun mâinile în şold. Celelalte fete îşi ţin mâna dreaptă sub mâna stângă a fetei din faţă”, a explicat Istina Purcel.
Recrutarea fetelor începe încă din clasa a doua. Fetele din grupa mică au crătinţele cu roşu, cele din grupa mijlocie, de la 10 la 15 ani, cu negru, iar cele din grupa mare, cu albastru.
Potrivit Istinei Purcel, Stana Biriş s-a ocupat de ansamblu până prin 1968, când s-a mutat din sat la Bucureşti, după ce copiii săi au intrat la facultate. De grup s-a ocupat apoi o profesoară de biologie, Veronica Dan, urmată de Cicuţa Ignat, o fiică a satului, şi de învăţătoarea Maria Florea. În prezent, instructor este Angela Fodor.
Din grup fac parte în medie 30 de fete, nemăritate, îmbrăcate cu „poale şi crătinţe albastre, ie cu cheiţe, pieptănaş (pieptar – n.r.) cu midel de sârmă, năframă, comănac împodobit cu beteală (panglică – n.r.) albastră”. În picioare poartă papuci cu toc înalt şi cu găurele.
Purtata fetelor de la Căpâlna pare, la prima vedere, un dans simplu. Fetele, cu paşi simpli, marchează în mişcarea lor coregrafică spirale, linii şerpuite şi cercuri, care nu-şi unesc niciodată capetele. Una lângă alta, fetele se ţin foarte strâns, încolăcindu-şi braţele pe după cot şi, într-un mare cerc, pornesc cu paşi bine ritmaţi, cântându-şi singure melodiile respective.
Jocul decurge când lin, când repede, de la stânga spre dreapta, înainte sau înapoi, legănat sau cu o ţinută dreaptă şi, de multe ori, pe fraze inegale.
Prima fată are o responsabilitate foarte mare. Ea este cea care dă tonul melodiei şi care conduce şirul de fete. Acest loc nu poate fi ocupat de orice fată, aceasta trebuind să ştie atât mişcările coregrafice, cât şi melodia foarte bine, spune Petruţa Pop.
Versurile Purtatei vorbesc în special de dragoste:
„Io-s în deal şi badea’n şesu
Şi mi-l cunosc de pe mersu’,
Că mere gândeşti că scrie
Ca ţăruza (creionul – n.r.) pe hârtie,
Şi-i mersu’ legănatu’
Cu dragoste-amestecatu’.
Badeo, spiculeţ de grâu
Mult am vrut să nu te ştiu.
Că de când te ştiu pe tine
Nu-mi trebuie’ altu-n lume
Numai tu, bădiţo, tu
Altul bade, nu şi nu”.
La fel şi cele ale Drâmbolicului, care se joacă în cerc:
„Suie-aş cărarea-n Grui
Da n-am pentru cin’ s-o sui
C-am un bădiţ tinerel
N-aş sui-o pentru el
Tinerel ca lujeru
Şi mi drag ca sufletu
Şi ca lujeru din vie
Drag la toate, drag şi mie”.
Ultimul joc, Purceii, are un text cu trimitere tot la iubit:
„Bade, pălărie nouă,
Guriţa ţi-i ca o fragă
Ochii ţi-s ca două mure
Trupul ţi-i brad din pădure.
Ş-am un bădiţ tinerel
Mor fetele după el
De-ar muri fetele toate
Din mâna mea nu l-or scoate”.
Petruţa Pop apreciază că acest dans al fetelor de la Căpâlna trebuie pus în directă relaţie cu misterul fertilităţii.
„Structura dansului are elemente ce trimit la un rit de fertilitate. Am putea chiar să considerăm această Purtată drept un dans colectiv prin care, în societăţile arhaice, se marca sfârşitul perioadei de iniţiere a unui număr de fete. Cele mai semnificative în încercarea noastră de descoperire a sensului acestui dans sunt formele coregrafice cu care dansul operează, şi anume, linia pe orizontală şi spirală.
Linia orizontală ne trimite la simbolismul pământului, fiind un semn al apropierii dansului de un rit agrar. Linia se transformă apoi în spirală, care a fost considerată, în general, «un puternic simbol de fertilitate şi a fost asociat cu uterul», dar şi cu fazele lunii sau ale Soarelui”, a mai spus Petruţa Pop. (Text: Agerpres, Foto si Video: feteledelacapalna.ro, youtube.com)
