Republica Tadjikistan, cu o suprafaţă de 144.100 kmp şi o populaţie de 8.191.958 de locuitori (estimare iulie 2015), sărbătoreşte, la 9 septembrie, Ziua naţională. În 1991, la această dată, a fost declarată Ziua Independenţei Republicii.
Teritoriul Tadjikistanului a făcut parte în antichitate din Imperiul Persan (secolele VI-IV î.Hr.), fiind cucerit de Alexandru cel Mare (331 î.Hr.). Teritoriul a fost stăpânit pe rând de kuşani, heftaliţi, turci şi a devenit, la începutul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă, parte a lumii islamice.
Tadjicii, seminţie turcică, vorbind o limbă iraniană, s-au constituit ca grup etnic, distinct, sedentar, după secolul al VIII-lea. Tadjikistan a aparţinut Imperiului Mongol al lui Ginghis Han (secolul al XIII-lea), apoi celui condus de Tamerlan (secolele XIV-XV), fiind inclus în secolul al XVI-lea în emiratul independent Buhara.
După izbucnirea revoluţiei bolşevice, Tadjikistanul de Nord a fost încorporat, în 1918, în RASS Turkmenistan. La 14 octombrie 1924, a fost constituită RASS Tadjikă, ca parte componentă a RASS Uzbece, pentru ca, la 16 octombrie 1929, RASS Tadjikă să devină o republică unională distinctă în cadrul URSS.
Capitala a fost stabilită la Stalinabad (din 1961, la Duşanbe). În 1989, limba tadjikă a fost declarată limba de stat a republicii. La 25 august 1990, sovietul suprem din Duşanbe a adoptat declaraţia de suveranitate, iar la 9 septembrie 1991, a proclamat independenţa Republicii Tadjikistan.
Tadjikistan este împărţit în două regiuni şi un ţinut autonom, respectiv: regiunile Leninabad şi Hatlon, regiunea autonomă Gorno-Badahsan, 13 raioane şi 5 oraşe principale (Duşanbe – capitala, Uroteppa, Kanibadam, Isfara, Pandjakent). Numărul oraşelor a crescut de la 7 în 1939 la 21 în prezent.
Capitala este oraşul Duşanbe, amplasat în valea Ghissar, la 759-930 m altitudine, şi are o populaţie de 822.000 de locuitori (2015). În centrul oraşului, al cărui nume tradus din tadjică înseamnă „Luni”, se află monumentul legendarului fondator al oraşului, Ismail Samani. O tradiţie a locului este aceea ca proaspeţii căsătoriţi să viziteze acest monument.
Muzeul Naţional al Antichităţilor se află în topul obiectivelor turistice, urmat de Muzeul Naţional „K. Behzod”, care poartă numele artistului miniaturist Kamoliddin Behzod (secolele XV-XVI), Muzeul Artelor Frumoase şi Muzeul Instrumentelor Muzicale.
Colecţiile Muzeului Behzod numără peste cinci mii de lucrări de pictură şi sculptură, dar are şi colecţii arheologice, etnografice şi numismatice, cu monede vechi din perioada preislamică şi islamică, iar la Muzeul Instrumentelor Muzicale se pot admira instrumente asiatice folosite şi astăzi în folclorul tadjik. (Text: Agerpres, Foto: ingulfed.com, eurasiaoverland.files.wordpress.com, Video: youtube.com)
