Apreciata cântăreaţă Dida Dragan (Didina Alexandra Drăgan) s-a născut la 14 septembrie 1946, în localitatea Jugureni, judeţul Dâmboviţa. A absolvit Şcoala Populară de Artă la clasa reputatei profesoare Florica Orăscu, unde a fost colegă cu Aura Urziceanu, Angela Similea, Mirabela Dauer, Olimpia Panciu.
Artista mărturisea într-un interviu, în 2008, că şi-a dorit mereu să cânte, dar părinţii nu au fost de acord. Totuşi, tatăl a susţinut-o să îşi urmeze chemarea către muzică. În interviu, Dida Drăgan mai spune că a avut noroc să înveţe la clasa Floricăi Orăscu, pe care a considerat-o un pedagog de excepţie.
„Am fost ultima ei promoţie. Era foarte severă, austeră chiar. Făcuse canto clasic. Am avut noroc. Ştia ce să ceară, avea o atitudine personală pentru fiecare voce, pentru fiecare interpret în parte. Lucra la stil. Dar în primul rând, ce nu pot uita a fost că era fascinată de noi toţi. Noi care am năvălit în viaţa ei cu tinereţea noastră, cu dorinţele noastre de glorie, cu talentul, cu foamea noastră de fericire, eram bucuria vieţii ei”, spunea Dida Drăgan în interviu.
În 1971, a debutat în Germania, după ce se întâlnise în România cu compozitorul Manfred Nichthke, care a ascultat o înregistrare cu Dida şi i-a plăcut. Apoi i-a trimis din Germania o piesă compusă de Ghert Welkhich, pe care a orchestrat-o Petre Magdin şi cu care Dida a participat la concursul de la Halle, unde a urcat pe aceeaşi scenă cu nume mari ale muzicii internaţionale – Karel Gott, Helena Vondrachkova, Alla Pugaciova, Marila Radovicz, Joseph Laufer, Frank Schobel.
A cântat piesa „Să nu-mi spui c-a trecut”, cu care a avut succes şi ulterior a câştigat 20 de medalii de aur la diferite concursuri. Curând, a ajuns să facă naveta Bucureşti – Germania, unde cânta la celebrul Friedrichstate Palace, alături de Veronica Fischer şi Nina Hagen.
În 1971, a participat la concursul de interpretare Bucureşti ’71 obţinând premiul I, cu piesa „Vechiul pian” de Vasile V. Vasilache. Anul următor, la Festivalul de la Mamaia, obţine locul I la secţiunea Interpretare. În anul 1974, la Dresda, obţine premiul pentru cel mai bun solist al festivalului şi premiul al III-lea pentru interpretarea piesei „Ca-n poveste” de Petre Magdin.
Stilul său de interpretare şi timbrul special au făcut-o să fie numită „vocea de flacără” a rock-ului românesc.
A efectuat turnee în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, URSS, Belgia, Danemarca, Japonia. La Tokyo, este finalistă la Festivalul Internaţional al Cântecului cu piesa „Sămânţa nemuririi” de Radu Şerban. În 1985, la Festivalul de la Mamaia, a obţinut trofeul la secţiunea Creaţie cu piesa „Leagănul meu” de Horia Moculescu. A colaborat cu mulţi compozitori – Liviu Tudan, Petre Magdin, Anton Şuteu, Adrian Ordean, Florin Ochescu, cu trupe ca Mondial, Romanticii, Roata, Sfinx, Monolit, Roşu şi Negru.
În 1993 a participat la preselecţia Eurovison alături de trupa Compact, cu piesa „Nu pleca”, compusă de Adrian Ordean. Între piesele de succes ale artistei se numără „Anilor”, „Voi, anotimpuri”, „Necurpins şi cuprins”, „Soare şi flori”, „Trepte de lumină”, „De ce taci?” (Petre Magdin); „Deschideţi poarta soarelui”, „Voi, oameni de mâine”, „Să ocrotim copacii înfloriţi”, „Da, recunosc”(Anton Şuteu); „Dac-ai să vii”, „O lacrimă de stea”, „Poveste fără final”, „Cu îngeri a nins”, „Nici chip, nici nume” (Liviu Tudan); „Cer şi pământ”, „Nu pleca”, „N-am să te-ntorc din drum”, „Nu vreau să te iert”, „Zilele ce trec prin mine”, „Drumul meu”, „Ştiu că vei pleca”, „Ai să mă pierzi” (Adrian Ordean), „Iertare”, „Legamânt”, „Aur pe stradă”, „Ochii ploii”, „Cine crede în minuni?” (Florin Ochescu).
Alţi compozitori cu care a colaborat: „Reaprindeţi candela” (Ion Aldea Teodorovici), „Viaţa unui vis” (Sorin Chifiriuc), „Seara unui vis” (Dani Constantin), „Până-n cea din urmă zi” (Edmond Deda), „Arde şi doare” (Dragoş Docan), „Stau pe o margine de lună” (Adrian Enescu), „Corabie plutitoare, Pamântul” (Cornel Fugaru), „Să mă iubeşti!” (Mihai Pocorschi), „Planete”, „Visata mea iubire” (Marius Ţeicu).
A avut mare succes cu preluări ale unor piese cunoscute din repertoriul unor trupe de succes – „Nu te mint” (Free – All Right now), „Întrebare” (John Lennon – Sunday), „Dacă pleci acum” (Ray Charles – Where we’ll go again), „Clipele” (Fogerty – Proud Mary), „Ca-ntr-un vis” (Heart), „Cu tine” (Smokie – Oh Carol), „Iubirea noastră” (Frank Sinatra – My Way), „Născută sunt să cânt” (Spandau Ballet – Through the Barricades), „O clipă cât o viaţă” (Tina Turner – Be Tender with Me, Baby), „Rug aprins” (Heart – Who Will You Run To), „Singurătate” (Heart – Alone), „Te caut iar” (Heart – What About Love), „Unde ai plecat?” (Whitesnake – Here I Go Again).
În 2003, primeşte, în cadrul Festivalului de la Mamaia, Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate din partea Consiliului Judeţean Constanţa. Între albumele lansate de artistă se numără „Dida Dragan” (1984), „Deschideţi poarta soarelui” (1987), „O lacrimă de stea” (1997), „Pentru buni şi pentru răi” (2001), „Mi-e dor de ochii tăi” (2002).
De câtva timp, Dida Drăgan stă mult timp în Elveţia, unde cântă şi colaborează la emisiuni tv, dar revine mereu în România când este invitată să cânte sau să înregistreze piese noi. Ea colaborează de câţiva ani cu casa de discuri OVO Music a lui Ovidiu Komornyik. (Text si foto: agerpres.ro, Video: youtube.com)
