O echipă de astronomi din Belgia a depistat trei planete care ar putea fi locuite şi care orbitează în jurul unei stele pitice şi foarte ”reci”, o aşa-numită stea pitică maro, mult mai puţin strălucitoare decât Soarele şi doar puţin mai mare decât Jupiter, scrie miercuri ziarul spaniol ”ABC”.
Descoperirea, care ar putea modifica modul în care oamenii caută viaţa în afara Terrei, aparţine unui colectiv condus Michel Gillon de la Institutul de Astrofizică şi Geofizică al Universităţii din Liege şi a fost posibilă datorită telescopului belgian TRAPPIST. De aceea şi steaua respectivă a fost botezată ”Trappist-1”. Este vorba despre un tip de stea foarte longevivă şi comună în Calea Lactee. Elementul de noutate constă în faptul că există planete pe orbita ei.
”Trappist-1” se află în constelaţia Vărsătorului (Aquarius), relativ aproape de Pământ, la numai 40 de ani lumină. Această stea pitică este prea întunecată pentru a putea fi observată cu ochiul liber sau cu un mic telescop.
”Ne aflăm, cu adevărat, în faţa unei schimbări de paradigmă în ceea de priveşte populaţia de planete şi calea de căutare a vieţii în Univers”, este de părere Emmanuel Jehin, unul dintre cercetători. ”Până în prezent, însăşi existenţa acestor *lumi roşii* pe orbita unor stele pitice ultra reci era doar o posibilitate teoretică, iar acum, nu avem numai o simplă lume singuratică în apropierea unei slăbuţe stele roşii, ci un sistem complet de trei planete!”, a explicat el, plin de entuziasm.
Astronomii vor căuta semne de viaţă pe aceste trei planete studiind ”urmele” pe care atmosferele lor le vor lăsa în calea către Terra a luminii stelei pitice. În majoritatea cazurilor, la planetele similare cu Pământul aflate pe orbita altor stele, acest mic efect este ascuns din cauza strălucirii stelei respective. De aceea, asemenea urme pot fi depistate doar la stelele pitice şi lipsite de luminozitate, cum este ”Trappist-1”.
Observaţii ulterioare ale sistemului planetar din jurul acestei stele au fost efectuate cu instumente mai puternice, printre care Very Large Telescope, de 8 metri, din Chile. În acest fel, s-a constatat că planetele care orbitează în jurul ”piticei maro” au dimensiuni foarte apropiate de ale Pământului. Două dintre ele au perioade de rotaţie de 1,5 şi, respectiv, 2,4 zile. Pentru cea de-a treia planetă, perioada de rotaţie nu a putut fi determinată precis, ea fiind doar evaluată la o durată cuprinsă între 4,5 şi 73 de zile.
”Cu perioade de rotaţie atât de mici — susţine Michel Grillon — planetele interioare sunt de 20 până la o sută de ori mai aproape de steaua lor decât Terra de Soare. Structura acestui sistem planetar se aseamănă — la scară — mai mult cu cea formată de Jupiter şi sateliţii lui decât cu Sistemul Solar”.
Cele două planete situate mai aproape de ”Trappist-1” primesc doar de patru, respectiv, de două ori mai multă radiaţie decât Pământul de la Soare. Acest fenomen dovedeşte să steaua centrală este mult mai puţin luminoasă decât Soarele.
Deşi niciuna dintre cele două planete nu se găseşte în zona de locuire a stelei, adică la o distanţă care ar permite existenţa apei lichide, cercetătorii susţin că nu este imposibil ca pe suprafaţa lor să se găsească întinse zone locuibile.
Chiar şi pe cea de-a treia planetă ar putea fi condiţii de viaţă, deşi se estimează că primeşte mai puţină lumină de la steaua ei decât Terra de la Soare.
”Este un pas uriaş în procesul căutării vieţii în Univers”, afirmă Julien de Wit, un alt autor al studiului. El este convins că,” foarte curând”, se va putea studia compoziţia atmosferei acestor planete şi că după aceea vor putea fi explorate, pentru a se depista prezenţa apei şi semne de viaţă. Aceşti paşi înainte vor fi posibili cu ajutorul unor performante telescoape aflate în curs de construcţie (E-ELT, la Observatorul European Austral, şi telescopul James Webb, realizat de NASA şi Agenţia Spaţială Europeană, ESA). (Text: Agerpres, Foto: space.com, Video: youtube.com)
