Strugurii de masă îmbogăţesc paleta de culori, de arome şi de gusturi a unei mese, contribuind la o alimentaţie cotidiană mai gustoasă, mai parfumată şi mai sănătoasă, o lungă perioadă din cursul anului. Ei au reprezentat, încă din cele mai vechi timpuri, un element foarte important în alimentaţia omului.
Mai mult decât atât, unii medici renumiţi ai Antichităţii, precum Hipocrate, îi recomandau ca medicament împotriva frigurilor şi anginei, iar romanii îi foloseau pentru detoxifierea organismului.
În zilele noastre, însă, există o tendinţă din ce în ce mai accentuată către consumul de alimente concentrate, rafinate, precum zahărul, produsele zaharoase, făina albă, grăsimile, preparatele din carne etc., care pot provoca dezechilibre nutritive. De asemenea, alimentaţia de tip fast food concentrează, într-un volum mic, o valoare calorică ridicată, aceste produse fiind sărace în vitamine, săruri minerale, fibre digestive.
Aceste obiceiuri alimentare sunt puse în legătură cu o serie de boli din zilele noastre, precum: ateroscleroza, accidentele cerebrovasculare, obezitatea sau unele tipuri de cancer. De aceea, pentru o viaţă sănătoasă, specialiştii recomandă consumul zilnic de legume şi de fructe, printre acestea din urmă un loc aparte ocupându-l strugurii.
Un rol important pentru aprecierea strugurilor în stare proaspătă îl au glucidele şi acizii, care imprimă gustul dulce-acrişor, plăcut, răcoritor, dar şi conţinutul în vitamine, substanţe minerale, arome, numărul redus de seminţe sau absenţa acestora etc. Glucidele deţin, în medie, o pondere de 15-20% şi sunt constituite, în mod preponderent, din glucoză şi fructoză, formele cele mai asimilabile pentru organism dintre toate zaharurile, potrivit prof. dr.Liviu Dejeu, în cartea „Vinul şi sănătatea”.
Prin acest conţinut ridicat de glucoză şi de fructoză, strugurele aduce un aport energetic organismului, ajutând la refacerea acestuia după efort, la reglarea activităţii miocardului şi acţionând favorabil asupra sistemului nervos central.
100 grame de struguri furnizează 60-70 de calorii, uneori 100-120 de calorii, astfel, în funcţie de conţinutul lor în glucide, aportul energetic al unui kilogram de struguri este echivalent cu circa 300 g pâine, 250 g brânză, 3-5 ouă, 350 g carne, un litru de lapte de vacă, un kg cartofi, 1,5 kg mere. Pe de altă parte, însă, strugurii pot stimula secreţia de insulină, mai ales la consumuri exagerate şi de lungă durată, drept pentru care se impune o anumită prudenţă.
Dintre vitaminele care se găsesc în struguri predomină vitamina C (acidul ascorbic), cu 4-6 mg/100g, urmată de vitamina PP; B6 (piridoxina); acidul pantotenic; B1 (tiamina); B2 (riboflavina) etc. Toate acestea contribuie la valoarea alimentară, dar şi la cea terapeutică a strugurilor.
De asemenea, strugurii de masă dispun de cantităţi mari de substanţe minerale, dintre care predomină potasiul, cu o concentraţie mai mare la strugurii negri (320 mg/100 g) faţă de cei albi (250 mg/100 g). Acesta este urmat de fosfor (cu aprox. 16 mg/100 g la strugurii negri şi 22 mg/100 g la cei albi), apoi de calciu, sulf, magneziu, sodiu, fier, zinc, cupru, clor etc. Conţinutul strugurilor în săruri minerale, vitamine şi apă, aportul sporit de potasiu şi foarte scăzut de sodiu şi de proteine contribuie la creşterea cantităţii de urină, la dispariţia edemelor, strugurii şi mustul fiind, astfel, indicaţi în bolile de rinichi.
Compuşii aromatici ai strugurilor sunt localizaţi în pieliţele boabelor, la cei de masă predominând aromele primare sau genetice, specifice soiului, care pot fi: de tip muscat (tămâios), precum Muscat-ul Hamburg, Italia etc.; de tip ierbaceu, cum ar fi soiul Cardinal şi arome de tip foxat, caracteristice hibrizilor direct producători.
De asemenea, un alt element distinctiv îl constituie substanţele colorante, care se acumulează în pieliţa boabelor: flavonele (sau pigmenţii galbeni), pentru strugurii albi, şi antocianii (sau pigmenţii roşii), pentru strugurii negri. Boabele de struguri conţin şi fibre alimentare, în proporţie de aproximativ 1,5 g/100 g, deci celuloză, hemiceluloză, substanţe indispensabile unei bune funcţionări a organismului, notează prof. dr.Liviu Dejeu.
Strugurii se recomandă şi în dietele persoanelor care suferă de obezitate, pentru că, în cantităţi nu foarte mari, conferă senzaţia de saţietate, asigurând, totodată, aportul necesar de vitamine, minerale, au efect diuretic şi detoxifiant. Acestor persoane li se recomandă ca două zile din 10 să consume, în exclusivitate, struguri în cantitate de 1,2 kg/zi.
Strugurii şi mustul sunt recomandaţi în afecţiunile hepatice, ca stimulator şi protector al celulei hepatice. Ajută la neutralizarea toxinelor de către ficat, stimulează activitatea acestuia şi contribuie, astfel, la detoxifierea organismului. Asigurând o protecţie antioxidantă importantă, consumul lor este asociat cu reducerea bolilor cardiovasculare şi a cancerelor. Fibrele alimentare prezente şi în struguri reduc timpul de tranzitare a tubului digestiv, diminuând, astfel, durata de contact a substanţelor potenţial cancerigene cu epiteliul intestinal.
Pe lângă introducerea strugurilor în alimentaţie, specialiştii recomandă, în unele situaţii, chiar şi o cură de struguri şi de must. Aceasta are un rol foarte important în remineralizarea organismului, prin sporirea rezistenţei la oboseala fizică şi nervoasă. Cura de struguri trebuie să fie exclusiv pe bază de struguri albi şi negri, fără a consuma niciun alt aliment.
Se recomandă, însă, pregătirea organismului înainte de începerea acestei cure. Astfel, cu două zile înainte, se va adopta o alimentaţie hipotoxică, bazată numai pe fructe şi legume, fie proaspete, fie sub formă de sucuri, mai puţin preparate, repartizate în 5 mese pe zi. Durata ideală a unei cure de struguri este de 10 zile, aceasta putând fi urmată până la 3 săptămâni, doar în primele 4 zile ale fiecărei săptămâni.
Spălarea abundentă a strugurilor sub un jet puternic de apă este obligatorie, pentru îndepărtarea reziduurilor de substanţe folosite pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor, a prafului, a unor toxine etc. De asemenea, pe toată durata curei trebuie folosiţi numai struguri ajunşi la maturitatea deplină, care întrunesc maximum de însuşiri calitative. Se recomandă consumul a 1-2 kg/zi şi o bună masticaţie a boabelor.
De asemenea, după încheierea curei, se revine progresiv la alimentaţia obişnuită, prin adoptarea, din nou, a unui regim bazat pe fructe şi legume, asemănător cu cel adoptat înainte de începerea curei.
Pe durata curei, se consumă exclusiv struguri şi must, repartizaţi în 5 mese pe zi. Un exemplu pentru o astfel de cură poate consta în: o cană de must proaspăt dimineaţa, pe stomacul gol; struguri la micul dejun şi la gustarea de dimineaţă; la prânz – must şi struguri; la gustarea de după amiază – struguri, iar seara must proaspăt şi struguri.
Pentru persoanele obeze se recomandă doar consumul de struguri, de două ori pe săptămână şi 100 ml/zi de must din struguri care nu au ajuns la maturitatea deplină. Cura de struguri este contraindicată persoanelor care suferă de ulcer gastric sau de diabet. Orice persoană, însă, care doreşte să urmeze această cură, trebuie să o facă doar la recomandarea medicului şi să stabilească o conduită personalizată a dietei împreună cu acesta. (Text: Agerpres, Foto: desk7.net)
