Bolile fac parte din existenţa noastră, fie că ne place sau nu. Ori că ne îmbolnăvim noi, ori că se îmbolnăvesc cei apropiaţi nouă, suntem nevoiţi să ajungem la spital uneori.
A păşi pe culoarele unui spital ca pacient sau ca simplu vizitator al unui pacient nu e o bucurie. Dar şi în aceste situaţii trebuie să ţinem cont de buna cuviinţă şi de bunele maniere.
În cazul în care suntem pacienţi, vom avea grijă, la internare, să dăm toate informaţiile necesare medicului pentru a ne putea pune un diagnostic clar. Dacă sunt necesare analize, nu vom strâmba din nas şi nici nu vom crea o atmosferă neplăcută. Nimănui nu-i place să fie înţepat cu seringa, nici să i se pună o branulă în venă. Dar sănătatea este mai importantă decât ceea ce ne place sau nu, deci vom suporta fără comentarii toate analizele la care vom fi supuşi.
Odată internaţi, ne vom aşeza cât mai discret în patul din salonul în care am fost repartizaţi, fără a pune întrebări incomode celor care ne sunt colegi de salon. Niciunui bolnav nu-i plac întrebările de genul „De ce aţi fost internat?” sau „Sunteţi în stare gravă?”. Nu vom vorbi tare, vom evita pe cât este posibil convorbirile telefonice în prezenţa colegilor de salon.
Este indicat ca telefonul mobil să fie trecut pe modul „silent”. Nu abuzaţi de serviciile surorilor sau infirmierelor, nu sunteţi singurul pacient de care trebuie să se ocupe. Există în orice spital un buton de chemare a asistentei, dar el va fi folosit doar în cazuri grave – dacă nu vă puteţi deplasa sau starea de sănătate se înrăutăţeşte. În niciun caz nu veţi chema asistenta prin butonul de alarmă pentru a-i spune că vă e sete.
Dacă sunteţi vizitator la un pacient internat în spital, veţi respecta orele de vizită ale unităţii sanitare, nu veţi încerca să faceţi „un mic troc” cu portarul. Nu uitaţi că în majoritatea spitalelor există camere de supraveghere şi că puteţi avea neplăceri. În perioada în care vă aflaţi în vizită la un pacient internat, veţi îmbrăca halatul de vizitator, nu veţi prelungi vizita mai mult de 15-20 de minute şi nu veţi discuta cu personalul medical decât în cazuri grave, când pacientul este în stare de anestezie după o intervenţie chirurgicală sau se află la terapie intensivă. În rest, toate detaliile despre cum decurge evoluţia bolii vi le poate da pacientul vizitat.
Dacă sunteţi internat în spital împreună cu un copil, veţi avea grijă să nu deranjaţi alţi copii sau alţi părinţi internaţi cu copiii schimbând „impresii” despre starea de sănătate şi evoluţia acesteia cu alţi părinţi. Nu toţi copiii au acelaşi diagnostic.
Dacă aveţi un copil care are nevoie de atenţie suplimentară, i-o veţi acorda dumneavoastră, nu veţi apela la personalul medical decât pentru probleme care ţin strict de sănătatea micuţului. Dacă doreşte să i se citească poveşti înainte de culcare, veţi face dumneavoastră acest lucru. La fel şi dacă vrea să bea suc de fructe sau apă la miezul nopţii. Până la urmă, din acest motiv aţi solicitat să fiţi internat cu copilul.
În cazul în care copilul are restricţii alimentare, veţi respecta indicaţiile medicului atât în perioada de spitalizare, cât şi după externare. Doar vreţi ca micuţul să se facă bine, nu să aibă complicaţii pentru că aţi cedat unei rugăminţi…
Trebuie reţinut că şi în cazul copiilor, şi al adulţilor, dacă mergeţi să-i vizitaţi, importante sunt încurajările, nu trebuie să vă manifestaţi îngrijorarea. Dacă este vorba despre un bolnav imobilizat la pat, nu vă oferiţi să-l ajutaţi să se ridice decât dacă aveţi permisiunea medicului, altfel îi puteţi face rău, nicidecum bine. În rest, sănătate, că-i mai bună decât toate! (Text: Agerpres, Foto: students4bestevidence.net)
