Republica Costa Rica sărbătoreşte Ziua naţională la 15 septembrie, marcând, astfel, proclamarea independenţei, în anul 1821.
Repere geografice
Costa Rica este situată în America Centrală Istmică, învecinându-se cu Nicaragua la nord, cu Marea Caraibilor în nord-est, cu Panama la sud-est şi cu Oceanul Pacific de-a lungul coastei sud-vestice. Având o dispunere de la nord-vest către sud-est, Costa Rica ocupă o suprafaţă de 51.100 km pătraţi şi are o populaţie de 4.814.144 de locuitori (estimare iulie 2015), potrivit site-ului www.cia.gov. În cel mai îngust punct al ţării, distanţa dintre Oceanul Pacific şi Marea Caraibilor este de doar 120 km, notează site-ul www.britannica.com.
Geografia ţării relevă o istorie marcată de cataclisme, ţara fiind afectată, de-a lungul timpului, de numeroase cutremure, inundaţii şi erupţii vulcanice, toate acestea contribuind la aspectul actual, potrivit site-ului costarica.com. Cu toate că este situată la doar 10 grade nord de ecuator, Costa Rica nu este doar un paradis tropical însorit.
Relieful ţării este predominant muntos, ţara fiind străbătută, pe aproape toată lungimea, de două lanţuri muntoase: Cordillera Volcánica, în nord, renumit pentru activitatea vulcanică, aşa cum, de altfel, reiese chiar din denumire, şi Cordillera de Talamanca, în sud.
Cordillera Volcánica, la rândul său, cuprinde trei lanţuri, dispuse de la nord-vest la sud-est, după cum urmează: Cordillera de Guanacaste, Cordillera de Tilarán şi Cordillera Central. Cordillera de Talamanca, formată dintr-un masiv de granit, este diferită, din punct de vedere geologic, de lanţurile muntoase vulcanice de la nord. În Cordillera de Talamanca se află şi cel mai înalt vârf al ţării, Mount Chirripó (3.819 m), iar două dintre cele mai înalte vârfuri din Cordillera Volcánica sunt Irazú (3.432 m) şi Poás (2.704 m).
Pe lângă numeroasele lanţuri muntoase, Costa Rica dispune şi de cel puţin 60 de vulcani, dintre care cinci sunt activi: Poas Volcano, Irazu Volcano, Arenal Volcano, Rincon de la Vieja Volcano şi Turrialba Volcano. Această abundenţă vulcanică se datorează existenţei a două plăci tectonice, Cocos şi Caraibică, care au provocat seisme puternice, ce au contribuit la formarea unui relief dominat de munţi înalţi şi de vulcani conici.
Cel mai tânăr vulcan al ţării, Arenal Volcano (1.633 m), este situat la circa 90 km nord-vest faţă de capitala San José. Cea mai recentă erupţie majoră a avut loc în anul 1968 şi a distrus două localităţi, dar vulcanul a continuat să reverse lavă până la începutul secolului XXI.
Cele două lanţuri muntoase sunt separate de o regiune colinară, situată chiar în centrul ţării, Valle Central sau Meseta Central. Aici se află majoritatea oraşelor mari ale ţării şi aproximativ 70% din populaţie. Valea este brăzdată de dealuri vulcanice, cu altitudini ce variază între 900 şi 1.500 m peste nivelul mării, care separă regiunea în două: partea de est, asanată de râul Reventazón, care se varsă în Marea Caraibilor, şi sectorul vestic, care formează o parte din bazinul râului Tárcoles, care se varsă în Oceanul Pacific.
O altă vale importantă a ţării, Valle del General, se întinde în sudul ţării, la baza lanţului muntos Cordillera de Talamanca. La nordul şi estul lanţului muntos central, se desfăşoară zona depresionară a Caraibilor, care nu depăşeşte 120 m în altitudine, reprezentând a cincea parte din suprafaţa ţării, iar zona depresionară a Pacificului este formată din câteva câmpii şi văi de dimensiuni reduse, reprezentând a zecea parte din întregul teritoriu.
Potrivit site-ului costarica.com, ţara face parte din zona tropicală a Americii, fiind renumită pentru microclimatul creat prin variaţii de temperatură şi de condiţii meteorologice. Spre exemplu, localităţile situate în zonele joase sunt însorite, dar pe măsură ce urcăm la altitudini mai mari, vremea devine ceţoasă şi ploioasă, temperatura scăzând semnificativ.
Pe coasta Pacificului, ploile sunt abundente în sezonul ploios, respectiv în lunile mai-octombrie, la nord, şi aprilie-decembrie, la sud. Pe de altă parte, pe coasta Caraibilor, cad precipitaţii pe tot parcursul anului.
Denumirea de Costa Rica (coasta bogată) a fost dată acestei ţări de către Cristofor Columb, care a fost impresionat de vegetaţia luxuriantă şi de bijuteriile de aur pe care le purtau băştinaşii. Ţara se bucură astăzi de aceeaşi apreciere, datorată în mare parte diversităţii geografice şi microclimatului care o caracterizează, contribuind la atragerea unui număr foarte mare de vizitatori, în căutarea unei vacanţe de neuitat.
Turism
Costa Rica, ţară mică ce se întinde între Oceanul Pacific şi Marea Caraibilor, reprezintă o destinaţie ideală pentru un număr impresionant de turişti, dornici să evadeze din rutina zilnică a marilor metropole şi să petreacă o vacanţă de vis în mijlocul naturii. Microclimatul ţării şi diversitatea peisajelor pe care le oferă fac din Costa Rica un adevărat paradis turistic, care satisface dorinţele celor mai exigenţi vizitatori, oferind o paletă foarte largă de mijloace de relaxare, de la plajele în culori alb-negru şi complexuri de lux, la activităţi precum rafting, bunjee jumping sau climbing, sporturi nautice sau explorarea pădurii tropicale, notează site-ul www.visitcostarica.com.
Datorită frumuseţii sale naturale, ţara a devenit una dintre principalele destinaţii mondiale de eco-turism, cu aproape două milioane de vizitatori în fiecare an, dornici să urmeze traseele din mijlocul pădurii ecuatoriale, să se caţere pe vulcanii activi sau să exploreze pădurile înalte ce găzduiesc jaguari, tapiri şi splendidele păsări quetzal.
Costa Rica poate fi străbătută cu uşurinţă, fie cu avionul, fie cu autobuzul sau cu maşini închiriate. Distanţa de pe coasta Pacificului pe cea a Mării Caraibilor poate fi parcursă în doar trei ore cu maşina sau 45 de minute cu avionul. Datorită accesului foarte rapid de la coasta de vest la cea de est, turiştii pot profita atât de plajele de la Oceanul Pacific cât şi de cele de la Marea Caraibilor.
Împreună, acestea însumează peste 1.000 de kilometri de litoral, ce variază de la centre turistice populare, la întinderi deşertice, potrivit site-ului globi.ro. Plajele sunt înconjurate de păduri şi oferă o mare diversitate naturală, pe multe dintre ele găsindu-se recife de corali. Majoritatea au ape calde pe tot parcursul anului, dar fiecare coastă are specificul ei, cu texturi diferite de nisip, în culori ce variază de la alb, galben la gri şi chiar negru. Potrivit site-ului globi.ro, pe coasta răsăriteană, unele dintre cele mai bune plaje sunt Punta Uva şi Manzanillo, ambele cu nisip alb, iar valurile din Jaco şi Hermosa, de pe coasta pacifică, atrag mulţi surferi.
În funcţie de zonă, există şi alte activităţi complementare puse la dispoziţia turiştilor, cum ar fi scufundările, pescuitul, echitaţia sau excursiile în mijlocul naturii. Pe mai multe cursuri de apă din Costa Rica se poate practica raftingul, mai cu seamă pe cel mai lung dintre ele, Pacuare, în timp ce lacul Arenal este preferat de cei care practică windsurfing şi kitesurfing.
Habitatele naturale din Costa Rica reprezintă aproape 5% din biodiversitatea mondială, Costa Rica cuprinzând 20 de parcuri naturale, opt rezervaţii biologice şi o serie de zone protejate, toate acestea adăpostind mai mult de 850 de specii de păsări.
Parcul Naţional Tortuguero a devenit faimos prin aceea că, în fiecare an, broaştele ţestoase vin pe plajele sale pentru a-şi face cuiburi în nisip, unde îşi depun ouăle. De asemenea, parcul este celebru şi pentru canalele naturale cu specii protejate de crocodili, lamantini şi vidre. Rezervaţia Biologică Carara se mândreşte cu cea mai mare populaţie de papagali Ara, iar Parcul Naţional Manuel Antonio, unul dintre cele mai vizitate ale ţării, găzduieşte circa 100 de tipuri de mamifere, printre care maimuţa păianjen.
Cele mai populare atracţii ale parcurilor din Costa Rica sunt vulcanii, printre cei mai celebri fiind Arenal, unul dintre cei mai activi vulcani de pe pământ, cu o înălţime de peste 1.500 de metri. Dar cel mai vizitat obiectiv de profil din Costa Rica este Parcul Naţional Poas Volcano, situat în centrul ţării. Vulcanul Poas, având înălţimea de 2.708 m, are două cratere, ambele devenite lacuri. Cel nordic, Laguna Caliente, cu o aciditate foarte crescută, este însoţit de emanaţii de fum şi aburi, iar cel sudic, Lacul Botos, umple un crater vulcanic inactiv şi are ape limpezi. Vulcanul Poas este înconjurat de o pădure tropicală luxuriantă.
Rezervaţia Tamarindo, situată în nordul coastei Pacificului, adăposteşte păduri de mangrove şi păduri tropicale, cu o faună bogată şi diversă, cu zeci de specii de păsări. Este o destinaţie deosebită, ce se remarcă prin combinaţia dintre pădurea tropicală, plaje şi golfuri.
Cele mai importante muzee ale ţării se află în capitala San Jose. Este vorba despre Muzeul de Artă şi Muzeul Naţional, având colecţii importante de specimene naturale şi artefacte arheologice. Un alt obiectiv important este Muzeul Culturii Populare, dar acesta se află în oraşul Heredia. Cel mai mare şi, totodată, cel mai important sit arheologic costarican este Monumentul Naţional Guayabo, situat în centrul ţării, la 19 km nord de oraşul Turrialba, notează site-ul www.govisitcostarica.com.
A fost descoperit în 1968, de Carlos Aguilar Piedra, arheolog la Universitatea din Costa Rica şi declarat monument naţional în 1973. Locul prezintă o infrastructură sofisticată a unui oraş şi un apeduct, dar şi petroglife şi morminte misterioase. Încă nu a fost dezvelită întreaga suprafaţă a acestui monument, dar obiectele care au fost descoperite aici până în prezent sunt expuse la Muzeul Naţional din San Jose.
Pentru cei dornici de relaxare, este recomandată o vizită la luxosul complex spa Los Altos de Eros, din Guancaste, unde se pot scălda în apă tratată cu uleiuri esenţiale şi ciocolată. De asemenea, condiţii deosebite oferă şi Tabacon Grand Thermal Resort din Alajuela, considerată una dintre cele mai bune staţiuni ecologice din lume, care oferă tratamente cu nămol vulcanic de pe muntele Arenal, pe bază de cocos sau izvoare de apă termală, toate acestea aplicate în ambientul unor bungalow-uri în aer liber.
Gastronomie
Bucătăria costaricană cuprinde numeroase elemente specifice gastronomiei latino-americane, dar se şi diferenţiază de aceasta printr-o diversitate foarte mare de fructe şi legume, rezultat al biodiversităţii şi microclimatului care fac din această ţară şi o destinaţie turistică importantă.
Ingredientele specifice ale bucătăriei costaricane sunt orezul şi fasolea, preparate în variate feluri şi consumate dimineaţa, la prânz sau seara. Mâncarea costaricană este, de regulă, sănătoasă, căci, având la bază numeroase fructe şi legume, este foarte bogată în fibre. Un alt factor important îl reprezintă obiceiurile culinare ale locuitorilor. Aceştia nu mănâncă niciodată în exces, iar cea mai importantă masă a zilei este prânzul, unii angajatori oferind chiar câte o oră liberă în plus pentru o gustare după masa de prânz, notează www.vivacostarica.com.
Felul naţional de mâncare se numeşte gallo pinto şi are la bază, evident, invariabilele legume, respectiv orez şi fasole. La acestea se pot adăuga fie ouă, fie carne. Gallo pinto este însoţit de plăcinţele făcute din mălai, celebrele pâinici ale Americii latine cunoscute sub denumirea de tortillas, notează site-ul routard.com.
Una dintre mâncărurile tradiţionale este reprezentată de casado, care înseamnă ”căsătorit”, acesta fiind felul de mâncare pe care orice soţie trebuie să ştie să îl pregătească soţului. Casado reuneşte, practic, pe o farfurie mare, toate ingredientele necesare unei mese consistente. Astfel, pe o farfurie întinsă, vor fi aşezate următoarele: o salată de crudităţi (cel mai adesea de varză), orez, fasole, carne de vită sau de pui, peşte sau fructe de mare, îndeosebi creveţi şi languste.
La fel de răspândit este felul de mâncare denumit ceviche, pe bază de peşte alb sau fructe de mare, marinate în suc de lămâie şi asezonate cu ceapă şi coriandru. De altfel, ceapa şi coriandrul sunt foarte des folosite pentru a aroma mâncărurile de legume, carne sau peşte, ceea ce le conferă o aromă unică. De altfel, în Costa Rica, mâncarea este foarte puţin condimentată.
În ceea ce priveşte carnea, este preferată cea de pui, preparată în diferite feluri. Carnea de vită este un adevărat regal, dar trebuie avut în vedere că friptura la grătar se serveşte, de regulă, foarte bine făcută.
Există anumite specialităţi care se prepară, în mod tradiţional, cu prilejul sărbătorilor. Un astfel de exemplu sunt tamalele, nişte pateuri mici făcute din mălai şi umplute cu un amestec de carne şi de legume, care se pregătesc cu ocazia Crăciunului.
Băutura alcoolică naţională este guaro şi se obţine din trestie de zahăr. În Costa Rica se produce şi un rom foarte bun şi câteva tipuri de bere, băutura favorită a costaricanilor. Dar foarte apreciată este cafeaua, cultura de cafea bucurându-se aici de aceeaşi atenţie de care se bucură viile în Europa. Diferitele plantaţii de cafea oferă arome dintre cele mai variate.
Ciocolata, un adevărat deliciu culinar, poate fi savurată din plin în Costa Rica. Mai mult decât atât, aici poate fi descoperit istoricul şi întregul procesul de fabricare a faimosului desert, în Rezervaţia Biologică Timbirina, care oferă tururi ce prezintă acest întreg proces, dar şi degustarea produselor finite. Pe de altă parte, fructele de cacao pot fi văzute la ferma organică Finca Kobo, notează site-ul globi.ro.
Datorită numărului foarte mare de turişti care vizitează ţara, bucătăria costaricană a ajuns să includă aproape toate reţetele internaţionale, dar şi pe cele specifice altor ţări. În general, oraşele sunt mult mai deschise către aceste influenţe, dar şi staţiunile de pe litoral, frecventate de vizitatori ce provin din toate colţurile lumii. Astfel, aici vom găsi restaurante care oferă şi reţete chinezeşti sau italiene, la mare căutare chiar şi printre costaricani. Gastronomia reprezintă un aspect important al culturii acestei ţări, multe dintre reuniunile familiale sau sărbătorile religioase petrecându-se în jurul mesei. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/Visit Costa Rica – The Costa Rica Tourism Board , Video: youtube.com)
