Corul Plugarilor din Chizătău marchează în 2017 jubileul a 160 de ani de la înfiinţare şi de activitate neîntreruptă, fiind primul cor sătesc din Banat şi din România.
Reputatul om de cultură Luciana Ianculescu, absolventă a Conservatorului „George Dima” din Cluj şi profesor de muzică în Timişoara, a relatat că întreaga mişcare corală din Banat sărbătoreşte această aniversare, care aminteşte de începutul afirmării în cultura muzicală românească a formaţiilor corale, ale căror repertorii includ piese inspirate din folclor, lucrări ”a capella”, dar şi însoţite de acompaniament, laice şi religioase, de la doine, colinde, la madrigale renascentiste şi muzică bizantină.
‘‘În cor, românul nu cântă solo, ci cântă cu toţii, dar într-un mod că se aude vocea fiecăruia fără să se piardă armonia. Cântă împreună pentru bucuria de a fi împreună, fără să se piardă într-o armonie impersonală. Nu există un alt popor care să cânte aşa de mult dorul. El dă cântecului o dulce duioşie şi o reflecţiune care se împletesc minunat în doină, care exprimă sentimentul mângâietor pentru persoana despărţită, dar şi durerea pentru depărtarea de ea, ceea ce face ca ea să fie unică în lume prin profunzimea spiritualităţii pe care o iradiază. (…) Din bucuria pentru cântare a satului întreg s-a născut cântul coral”, a spus Luciana Ianculescu.
Romulus Vlaiconi, fost primar al comunei Belinţ, menţiona că ”gloriosul Cor vocal al Plugarilor din Chizătău şi-a proclamat existenţa în aer liber, pe scenele săteşti sau din oraşe, înălţându-şi glasul binecuvântat al artei muzicale şi la Centenarul Timişoarei din 1882, şi la propriul centenar din 1957, şi de multe alte ori, de-a lungul fiinţării sale”.
Fondatorul Corului din Chizătău a fost preotul Trifu Șepeţian, iar activitatea culturală a formaţiei corale a fost imortalizată de descendenţii săi, în valoroase tipărituri. Primul dintre aceştia a fost Lucian Șepeţian, care a tipărit în 1904, la Budapesta, ”Istoricul Corului Vocal al Plugarilor de la Chizătău”, urmat de Sever Șepeţian, autorul volumului ”Corul de la Chizătău 1857-1957”.
Luciana Ianculescu a menţionat faptul că în anul 1906 Corul din Chizătău a participat, alături de cele mai cunoscute coruri bănăţene, la sărbătoarea naţională de la Bucureşti, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie ai lui Carol I, ducând faima corurilor bănăţene în tot spaţiul românesc.
În 21 septembrie 1912, corul s-a numărat printre fondatorii ”Asociaţiei corurilor şi fanfarelor din Banat” condusă de Ion Vidu şi Iosif Velceanu. Astfel, a fost deschisă calea înfiinţării de coruri şi fanfare în aproape fiecare sat bănăţean.
”După cum spune prof. Petru Oalde (…), ‘corurile bănăţene, fiecare în parte şi toate laolaltă, au contribuit, şi nu în mică măsură, la menţinerea unităţii limbii române literare în spaţiul cultural al Banatului’, iar potrivit prof. Vasile Vărădeanu, ‘contribuţia atât de bogată şi hotărâtoare a acestor reuniuni de citire şi cântare pentru dezvoltarea civilizaţiei şi culturii bănăţene săteşti şi însemnătatea lor pentru cultivarea şi îmbogăţirea tradiţiilor culturale şi artistice bănăţene a fost din cele mai însemnate”’, a adăugat Luciana Ianculescu.
Dincolo de mişcarea corală populară, sătească sau bisericească, aceasta a evoluat, s-a ”intelectualizat” şi a intrat în cele mai selecte instituţii muzicale, iar astăzi spectacolele de operă sau de operetă la Opera Naţională Română din Timişoara nu mai pot fi concepute fără susţinerea corală, devenită adevărata pepinieră pentru selecţia viitorilor solişti.
Înfiinţarea Filarmonicii de Stat ”Banatul” din Timişoara, în anul 1947, a fost rezultatul unei intense activităţi artistice a unor societăţi şi asociaţii muzicale precum Societatea filarmonică timişoreană (1871), Asociaţia Amicii Muzicii (1920) — în timp fiind cunoscută şi sub denumirile de Societatea filarmonică ”George Enescu” (1945), Societatea filarmonică Banatul (1946) şi Societatea filarmonică Amicii Muzicii (1947).
”Încă de la început, programele concertelor orchestrei şi corului (Filarmonicii Banatul, n.r.) îşi propun un repertoriu vast, de la muzica barocă până la cea contemporană, un loc important ocupându-l şi creaţia muzicală românească. Numeroase lucrări prezentate publicului meloman au fost prezentate în primă audiţie”, a afirmat Ianculescu.
Ea aminteşte că abia în 1951, la un secol de la apariţia Corului de la Chizătău, a fost înfiinţat Corul Filarmonicii Banatul, iar formarea acestuia a lărgit şi a îmbogăţit mult sfera repertorială a instituţiei, devenind o prezenţă necesară în viaţa de concert, fapt pentru care în anul 1955 s-a decis salarizarea coriştilor şi stabilirea în mod oficial a ansamblului coral profesionist al Filarmonicii Banatul. Pe parcursul acestei perioade, până în anul 1972, corul a fost pregătit de către Mircea Hoinic.
”Primul program coral propriu-zis (al corului Filarmonicii, n.r.) a avut loc pe data de 28 martie anul 1957, un medalion ‘Johannes Brahms’, program conceput şi dirijat de Ion Românu, iar primul concert coral integral, realizat tot de Ion Românu, a avut loc în data de 20 iunie anul 1957”, a mai menţionat Luciana Ianculescu.( Text si foto: Agerpres)
