Columbia (OV-102), prima navetă din flota orbitală, a fost livrată Centrului Spaţial Kennedy la 25 martie 1979.
Numele său, plin de semnificaţii pentru americani, era cel al vasului care, în 1792, a explorat gurile râului Columbia, precum şi cel al primei nave a marinei Statelor Unite care a făcut înconjurul planetei. Nu în ultimul rând, modulul de comandă din cadrul Misiunii „Apollo 11” purta acelaşi nume, potrivit www.nasa.gov.
La 12 aprilie 1981, această navetă a efectuat primul său zbor (STS-1) de la Centrul Spaţial Kennedy (Florida), dovedind astfel viabilitatea conceptului de navetă spaţială reutilizabilă. Comandantul acestui prim zbor a fost John Young (un veteran al programelor Gemini şi Apollo) şi pilotul navetei a fost Robert Crippen, care a ieşit pentru prima oară în spaţiu. Columbia s-a întors pe Pământ la 14 aprilie 1981, după ce a navigat în jurul planetei de 36 de ori.
Prima misiune operaţională, cu un echipaj format din patru astronauţi, a fost STS-5, lansată la 11 noiembrie 1982. În 1983, a avut loc cea de-a doua misiune operaţională a Columbiei (STS-9), având la bord şase astronauţi, printre care şi primul astronaut de altă naţionalitate decât cea americană, germanul Ulf Merbold.
Naveta spaţială s-a reîntors în spaţiu pe 12 ianuarie 1986, o dată cu lansarea STS-61-C. La 23 iulie 1999, a fost lansată misiunea STS-93, comandată de lt. col. Eileen Collins, prima femeie care a comandat o navetă spaţială. Cu acest prilej, Columbia a lansat telescopul spaţial Chandra. Printre realizările navetei Columbia se numără recuperarea Satelitului LDEF (misiunea STS-32 în ianuarie 1990) şi experimentele din cadrul Laboratorului Spaţial pentru Știinţele Vieţii (misiunea STS-40 în iunie 1991).
Naveta Columbia a fost distrusă într-un accident, la 1 februarie 2003, la întoarcerea dintr-o misiune. Naveta s-a dezintegrat la intrarea în spaţiul atmosferic din cauza desprinderii scutului termic, accident produs la decolare. Cei şapte astronauţi aflaţi la bord au murit.
Echipajul navetei Columbia era format din şapte astronauţi. Potrivit www.britannica.com, comandantul misiunii, Rick Husband, era colonel în cadrul Forţelor Aeriene ale Statelor Unite (USAF). Husband a obţinut, în anul 1980, licenţa în ingineria mecanică la Universitatea Tehnică din Texas şi deţinea un masterat în acelaşi domeniu, obţinut în 1990, la Universitatea de Stat din California. A fost selecţionat de NASA în decembrie 1994 şi a participat la mai multe experimente derulate de acest organism.
În 1999 a fost pilotul misiunii STS-96, o misiune de 10 zile, prima care a făcut legătura cu Staţia Spaţială Internaţională. Husband avea la activ 235 de ore petrecute în spaţiul cosmic. William C. McCool, pilotul misiunii, era pilot de încercare şi fusese pilot în aviaţia Marinei Statelor Unite. McCool era licenţiat al Academiei Navale a Statelor Unite în domeniul ştiinţelor aplicate (1983). În 1985 a obţinut un masterat la Universitatea din Maryland, iar în 1992 un masterat în inginerie aeronautică la Școala Postuniversitară. McCool a fost selecţionat de NASA în aprilie 1996 şi a participat la mai multe experimente internaţionale.
El se afla la prima misiune. Michael P. Anderson era locotenent colonel în cadrul Forţelor Aeriene. Era licenţiat în fizică şi astronomie al Universităţii din Washington şi deţinea un masterat în fizică, obţinut în 1990 la Universitatea din Creighton. A fost selecţionat de NASA în decembrie 1994. În cadrul NASA a participat la mai multe experimente internaţionale. Anderson era la cea de-a doua misiune spaţială. În 1998 a participat la misiunea STS-89, a opta misiune de cuplare a unei navete spaţiale la Staţia Spaţială MIR. Anderson a petrecut 211 de ore în spaţiul extraatmosferic. În cadrul misiunii STS-107 era responsabil al programului ştiinţific de la bordul navetei Columbia.
David M. Brown era căpitan în cadrul Forţelor Aeriene Navale. Brown era licenţiat în biologie al Colegiului William and Mary şi era doctor în ştiinţe medicale. Brown a fost selecţionat de NASA în aprilie 1996 şi a participat la mai multe experimente internaţionale. Era la prima misiune spaţială. În cadrul misiunii STS-107, Brown deţinea funcţia de medic al echipajului. Kalpana Chawla era specialistă în inginerie aerospaţială. Chawla obţinuse licenţa în inginerie aerospaţială la Colegiul Tehnic din Punjab, un masterat la Universitatea din Texas şi doctoratul la Universitatea din Colorado. Kalpana Chawla a fost selecţionată de NASA în decembrie 1994 şi a participat la mai multe experimente internaţionale.
Chawla participase la misiunea STS-87, fiind responsabilă cu braţul mecanic al navetei. Acumulase 376 de ore în spaţiul extraatmosferic. Laurel Blair Salton Clark era căpitan în cadrul Forţelor Navale. Clark obţinuse licenţa în zoologie la Universitatea din Wisconsin în 1983 şi un doctorat în medicină. Clark a fost selecţionată de NASA în aprilie 1996 şi a participat la mai multe experimente internaţionale. Era la prima misiune spaţială. Ilan Ramon era colonel-pilot în Aviaţia Militară Israeliană. Ilan Ramon era licenţiat în electronică şi în ingineria calculatoarelor.
A fost recrutat pentru misiuni spaţiale de către Forţele Aeriene Israeliene în anul 1997 iar, un an mai târziu, a fost acceptat de către NASA. Din iulie 1998, a început antrenamentele la Centrul Spaţial Johnson din Houston, Texas. A participat la mai multe experimente internaţionale derulate de NASA. Ilan Ramon era la prima sa misiune spaţială.
Pe lângă Columbia, au mai fost construite încă patru navete: Atlantis, Challenger, Discovery şi Endeavour. În total, ele au efectuat 113 misiuni. Challenger a fost pierdută la lansare, la 28 ianuarie 1986, echipajul acesteia, format din şapte persoane, decedând. Acestea nu au fost singurele pierderi de vieţi omeneşti din istoria programului spaţial american. La 31 octombrie 1964, astronautul Theodore Freeman a murit în cadrul unei misiuni de antrenament, aparatul T-38 prăbuşindu-se în Texas.
Astronauţii Charles Bassett II şi Elliott See Jr. au murit la 28 februarie 1966, tot în cadrul unei misiuni de antrenament, pe un aparat T-38, pe aerodromul uzinelor McDonell din St. Luis, Missouri. La 26 august 2003, Comisia de anchetă privind accidentul navetei Columbia (The Columbia Accident Investigation Board — CAIB) şi-a prezentat rezultatele anchetei, concluzionând că accidentul a avut loc, în principal, din cauza unor grave probleme din cadrul NASA.
Totodată, comisia respectivă a stabilit că ar fi fost posibilă lansarea unei operaţiuni de salvare a astronauţilor, prin trimiterea de urgenţă a navetei Atlantis. La 2 februarie 2004, la Arlington, Virginia, a avut loc o ceremonie în memoria celor şapte astronauţi americani care au murit în accident. (Text: Agerpres, Foto: agencyoasis.com, Video: youtube.com)
