Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune începând de miercuri, 12 noiembrie 2014, în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii”, o piesă „de excepţie” – Codex Altemberger, „uimitorul manuscris medieval al saşilor din Sibiu”.
Directorul general al MNIR, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, a afirmat, la vernisaj, că acest Codex reprezintă „o piesă excepţională, un superb manuscris juridic, realizat la comanda lui Thomas Altemberger, provenit dintr-o familie de vază de patricieni urbani din Sibiu, familie care a dat mai mulţi juzi”.
„MNIR este mândru că are acest document în posesia sa, deoarece este o instituţie deschisă, unde îşi găsesc locul pagini din istoria minorităţilor care au jucat un rol important în istoria mare a ţării. A fost un instrument legal după care Sibiul a fost guvernat până în secolul al XVIII-lea”, a mai spus Târnoveanu.
El a evidenţiat importanţa exponatului prezentat de MNIR, care a intrat în posesia muzeului ca al treilea deţinător, în 1970, după ce acesta a fost în proprietatea baronului von Brukenthal şi a muzeului sibian care-i poartă numele.
Târnoveanu a afirmat că expoziţia a fost gândită de anul trecut, fără a bănui că, în aceste zile, un primar al Sibiului (n.r. – Klaus Iohannis) participă la campania electorală pentru Preşedinţia României.
Directorul MNIR a susţinut că ar fi normal să se realizeze o ediţie anastatică (n.r. – care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice) a acestei lucrări, dată fiind importanţa documentului nu doar pentru istoria saşilor, ci şi a altor comunităţi europene.
Dr.Ginel Lazăr, cercetător în cadrul MNIR, a prezentat o serie de aspecte legate de documentul expus, „unic în Europa şi în lume”.
El a amintit că Vlad Ţepeş, contemporan cu Thomas Altemberger, aplica nu doar saşilor, ci şi pământenilor valahi prevederile „monstruoase ale dreptului german”, întâlnite şi în acest Codex. „Acest fapt îl disculpă, într-un fel, pe crudul voievod”, a spus cercetătorul.
Codex Altemberger este o primă operă juridică din spaţiul românesc medieval, o culegere de legi municipale, compilată după legile burgurilor germane. După caligrafie, miniatura genealogică în plină pagină, decoraţiile marginale şi figurile redate în casetele iniţiale, copistul manuscrisului s-a inspirat din tradiţia italiană şi germană (secolele XIII-XIV), finalizând execuţia Codexului, cel mai probabil, în secolul al XV-lea. În 1481, un al doilea copist execută la comanda judelui Sibiului, în folosul comunităţii săseşti, ultimele două file, relevante pentru depunerea jurământului de primar.
Acest Codex forma, alături de Biblie, un binom perfect, folosit ori de câte ori un conducător al urbei depunea jurământul pentru preluarea unei funcţii oficiale. Primarii Sibiului, care aveau privilegii extinse şi o influenţă mare asupra întregii comunităţi săseşti din Ardeal, au continuat să jure respectarea drepturilor săseşti pe codexul lui Altemberger, autoritatea tradiţională în materie de legislaţie.
Prevederile legale consemnate în codex au fost aplicate în organizarea politică şi reglementările comerciale ale Sibiului vreme de mai multe secole. Din anul 1787, când diplomele lui Iosif al II-lea au scos definitiv din uz dispoziţiile din codice, acesta a devenit obiect de muzeu. Prima colecţie, unde manuscrisul a fost înregistrat, a fost cea particulară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei, apoi a trecut la muzeul municipalităţii sibiene, deschis în Palatul Brukenthal din 1817 şi administrat oficial de Biserica Evanghelică.
Conform MNIR, codicele este „unicat în România”, scriitura fiind „Gothica libraria” pe suport pergament şi decorată cu miniaturi. Tabla de materii are pe fiecare filă câte două coloane în casete, având o iniţială în scriere uncială, decorată cu reprezentări antropomorfe sau decoruri florale colorate şi aurite. Fiecare început de capitol are o casetă cu iniţială şi miniaturi.
„Tradiţia seculară a Codexului şi importanţa să îl recomandau în ochii specialiştilor pentru includerea lui în noua expoziţie permanentă a MNIR, adunând cele mai importante mărturii istorice ale ţării. Drept care, în anii ’70, a fost transferat de la Muzeul Naţional Brukenthal la MNIR şi etalat în vitrina din sala 25 unde îl puteam admira până în 2002, când expoziţia permanentă a fost închisă pentru restaurarea clădirii istorice şi refacerea concepţiei muzeologice”, mai precizează MNIR.
Micro-expoziţia va fi deschisă până pe 14 decembrie. (Text: Agerpres, Foto: mnir.ro)
