Cetatea Liteni
Judeţul Cluj, situat într-o zonă fizico-geografică complexă, cu variate forme de relief care coboară dinspre culmile Carpaţilor Occidentali spre Câmpia Transilvaniei, a oferit de timpuriu condiţii propice desfăşurării neîntrerupte a activităţii umane.
Daco-geţii de pe meleagurile judeţului Cluj au contribuit şi ei la înflorirea civilizaţiei autohtone, care culminează în perioada de maximă dezvoltare din secolele I î.Hr.-106 d.Hr.
Începând cu 106 d.Hr. se introduc formele de viaţă şi de organizare romană. Aşezările se întemeiază mai ales de-a lungul drumurilor, dintre care cel mai important unea principalele oraşe, Napoca şi Potaissa, cu întreaga provincie.
Napoca s-a dezvoltat datorită poziţiei avantajoase pe care o deţinea, la intersecţia mai multor drumuri. Aşezarea dacică de aici, în care, imediat după cucerirea Daciei, s-au aşezat grupuri de colonişti din imperiu, devine municipium în timpul împăratului Hadrianus şi colonia sub Marcus Aurelius sau Commodus. Napoca ocupa, în centrul actualului oraş, o suprafaţă de 32 ha, cu un „forum” în zona Pieţei Libertăţii, şi era înconjurată de ziduri. Puternic centru economic, comercial şi cultural, oraşul de pe Someş a jucat şi un important rol administrativ, fiind capitala Daciei Porolissensis (120-123).
Potaissa constituie, în schimb, un exemplu tipic de mare centru militar, care datorează armatei însuşi statutul său de oraş. Menţionat ca simplu „vicus” la începutul epocii romane, cunoaşte o dezvoltare accentuată după aşezarea aici a legiunii a V-a Macedonica (166-167 d.Hr.). Împăratul Septimius Severus îi acordă titlul de municipium şi apoi cel de colonia.
După retragerea legiunilor şi a administraţiei romane din Dacia (271-275) cele două importante centre urbane amintite mai sus au cunoscut o stagnare economică, politică şi administrativă, însă populaţia autohtonă daco-romană a continuat să vieţuiască neîntrerupt pe aceste meleaguri, urme de locuire găsindu-se la Cluj-Napoca, Soporu de Câmpie (secolele II-III), Ţaga (secolele IV-VIII), Apahida (secolul al XV-lea), Iclod (secolul al VII-lea) ş.a.
Alături de populaţia autohtonă daco-romană s-au aşezat, în această epocă, grupuri ale populaţiilor migratoare; goţii prin secolul al IV-lea, dovediţi arheologic la Pălatca, gepizii în secolul al VI-lea, constataţi la Someşeni şi Cluj-Napoca. Mai importantă este formaţiunea germanică (ostrogotă sau gepidă), care s-a înfiripat prin secolul al V-lea şi de la care s-au păstrat podoabe din aur, descoperite în cele două morminte princiare de la Apahida şi în tezaurul de la Someşeni. Pentru o epocă mai târzie sunt atestaţi şi slavii, de necropola tumulară de la Someşeni (secolul al VIII-lea).
Continuitatea românilor pe teritoriul judeţului Cluj, precum şi nivelul de dezvoltare a societăţii atestate de Anonymus, autorul cronicii medievale „Gesta Hungarorum”, sunt confirmate de descoperirile arheologice. Pe baza acestor dovezi este conturată existenţa unui voievodat condus de românul Gelu, care stăpânea Ţara Transilvaniei. Voievodatul lui Gelu reprezenta o societate organizată în obşti săteşti, conduse de juzi şi cnezi, situate pe văile râurilor şi în depresiuni, în depresiunea Huedinului, pe valea Someşului Mic, în depresiunea Călăţele-Beliş, pe valea Arieşului. Unite în uniuni de obşti, pe măsură ce se cristalizau raporturile feudale, ele cunosc forme superioare de organizare – voievodatele – pomenite în izvoare din secolele X-XI.
În această perioadă, voievodatul Transilvaniei şi cel din partea vestică a ţării sunt confruntate cu tendinţele de expansiune ale regalităţii maghiare. Cu toată împotrivirea populaţiei româneşti, prin incursiuni succesive, începe un lung proces de cucerire. Semnificativ pentru rezistenţa românilor este şi faptul că organizarea comitatelor începe numai în primii ani ai secolului al XII-lea, din partea de vest a Transilvaniei, înaintând, treptat, spre interior.
În secolul al XII-lea, în 1177, documentele menţionează existenţa comitatului Cluj (Cojocna) cuprinzând teritoriile din partea centrală a fostului voievodat al lui Gelu. Centrul acestui comitat a fost iniţial în cetatea de la Cluj-Mănăştur, cetatea Cluj „Castrum Clus”, fiind pomenită mai târziu, în 1213, ca centru al comitatului. Din 1316, Clujul este ridicat la rang de oraş, potrivit privilegiului din 19 august 1316, care consfinţeşte noul statut al aşezării.
Oraşele judeţului Cluj au cunoscut în Evul mediu o intensă activitate meşteşugărească şi comercială, Clujul remarcându-se prin produsele sale pe pieţele altor oraşe ardelene, în Ţara Românească şi Moldova, în centrul Europei, obţinând noi privilegii, ca cel din 1506, ce-i dădea dreptul de a organiza iarmaroace libere (nundine libere) sau târguri anuale (fora annualia). La puţină vreme obţine şi dreptul de depozit (Stappelrecht), înainte de 1538.
Dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o oraşul în secolul al XVI-lea justifică epitetul şi caracterizarea de „oraş principal” (civitas primaria) al Transilvaniei şi de „oraş comoară”. Era, prin urmare, un important centru economic şi politic al Transilvaniei, distingându-se prin arhitectura sa civilă şi ecleziastică.
În secolul al XV-lea, comitatul Cluj cuprindea 5 cetăţi, 10 oraşe şi 285 de sate, în secolul al XVIII-lea acesta era alcătuit din 190 de sate, grupate în două cercuri (superior şi inferior) cu câte şase plăşi fiecare, iar la mijlocul secolului al XIX-lea comitatul Cluj avea în limitele sale un oraş, 8 târguri şi 240 de sate cu o populaţie totală de 186.885 locuitori.
Prin reforma administrativă teritorială din 1925 a fost creat judeţul Cluj (din vechiul comitat Cluj), fără plăşile Teaca şi Ormeniş, care includea un municipiu şi 226 de sate grupate în 12 plăşi. În 1950, în urma împărţirii administrativ-teritoriale, efectuată după model sovietic, a luat naştere regiunea Cluj, formată din 8 raioane, care a suferit unele modificări în 1952, 1956 şi 1961 când ajunsese să cuprindă 14 oraşe, 200 de comune şi 1427 de sate.
Sub această formă a evoluat până în 1968, când în urma reformei administrative teritoriale a fost reînfiinţat judeţul Cluj ce cuprinde în prezent 6 oraşe (dintre care 5 sunt municipii), 74 de comune, 417 sate şi 6 localităţi componente ale oraşelor şi municipiilor.
Teritoriul actual al judeţului Cluj a fost teatrul desfăşurării unor importante evenimente social-politice de-a lungul istoriei sale. El a cunoscut drama năvălirii tătarilor în 1241 şi a fost martorul Răscoalei ţărăneşti din 1437, a cărei flacără s-a aprins pe Dealul Bobâlna.
În vremea lui Mihai Viteazul, Clujul este martorul atenţiei marelui domn, conducerea oraşului fiind încredinţată unui jude român, Stăncel. Domnul unificator de ţări româneşti reînnoieşte privilegiile orăşenilor, care, în multe rânduri, îi acordă sprijinul luând, totodată, sub protecţia sa, Universitatea clujeană. După victoria de la Guruslău, în 1601, Mihai Viteazul poposeşte la Cluj. În drum spre Alba Iulia, Mihai Viteazul trece, apoi, prin Turda, şi poposeşte în apropierea oraşului de pe Arieş, unde cade victimă atentatului pus la cale de mercenarul Basta.
După constituirea principatului autonom al Transilvaniei (1541) sub suzeranitate turcească, oraşul Cluj a devenit cel mai important centru economic, politic şi cultural al acestuia, fiind, în anii 1790-1848 şi 1861-1867, capitala principatului, sediul Dietei şi al principelui Transilvaniei.
Oraşul capătă treptat înfăţişarea unui oraş nobiliar, devenind un puternic centru al nobilimii, de unde porneşte o mişcare de opoziţie împotriva puterii centrale, dar orientată şi împotriva revendicărilor româneşti. Astfel, la Cluj, în 1791, dieta feudală respinge memoriul politic al românilor intitulat „Supplex Libellus Valachorum”, în care se cereau drepturi politice pentru naţiunea română.
Marea răscoală a ţăranilor sub conducerea lui Horea a fost precedată de numeroase mişcări antifeudale: răzvrătiri locale, împotriviri la îndeplinirea obligaţiilor, fuga, bejenia – fiecare din aceste forme fiind atestate pe teritoriul judeţului Cluj de astăzi.
În această atmosferă apare, pe la 15 noiembrie, Horea împreună cu 28 de oameni ai săi, la Mărişel, de unde trimite ştiri românilor de pe Someş să fie pregătiţi pentru a-i veni în ajutor. Dar, în decembrie 1784, prin intervenţia armatei, pacificarea ţărănimii era deja un fapt împlinit. Începe urmărirea căpeteniilor răscoalei de către oamenii împăratului şi ai nobilimii. Horea şi Cloşca sunt prinşi în Munţii Gilăului.
Răscoala lui Horea a marcat şi pe aceste meleaguri un moment de maximă importanţă în istoria luptelor antifeudale, dovedind forţa ţărănimii române şi maghiare în faţa unei nobilimi 
cuprinse de spaimă şi aspiraţiile îndrăzneţe ale răsculaţilor de a desfiinţa iobăgia, de a şterge privilegiile nobiliare, de a face din Transilvania o ţară românească şi din punct de vedere politic, aşa cum era din punct de vedere etno-demografic.
Spre Dieta din Cluj se îndreaptă, începând din 1834, petiţiile politice ale românilor, al căror conţinut reactualiza îndreptăţitele cereri din secolul anterior, la care se asociază altele noi. În Dietă se discută şi noul urbariu din 1847, prilej pentru Avram lancu de a rosti o sentinţă capitală: „nu cu argumente filozofice şi umanitare veţi putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea !”
Reprezentanţi ai populaţiei judeţului Cluj au participat atât la Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj (3/15-5/17 mai 1848), votând pentru punerea în aplicare a programului revoluţionar, cât şi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, care a proclamat unirea necondiţionată şi pentru totdeauna a Transilvaniei cu România.
La 31 august 1940 şi în zilele următoare, la Cluj şi în alte localităţi de pe teritoriul judeţului Cluj, s-au desfăşurat puternice demonstraţii de protest ale populaţiei româneşti împotriva Dictatului de la Viena din 30 august 1940, în urma căruia Italia fascistă şi Germania hitleristă cedau Ungariei horthyste partea de nord-est a Transilvaniei, în majoritate locuită de români.
În octombrie 1944, în contextul actului de la 23 august, când Armata Română s-a alăturat armatei sovietice, teritoriul judeţului Cluj a fost eliberat de trupele române de sub dominaţia ungaro-horthystă. (Text: Agerpres, Foto: infopensiuni.ro, expertdiamant.wordpress.com)
