Castelul Banffy din Bonţida, a cărui piatră de temeile a fost pusă, potrivit unor documente istorice, în urmă cu aproape 600 de ani, în 1437, a avut o istorie zbuciumată, primind de-a lungul timpului destinaţii foarte diverse.
Supranumit Versailles-ul Transilvaniei, castelul de la Bonţida a trecut de la recepţiile şi balurile de odinioară, în care erau primite înalte personalităţi ale vremii de la Curtea imperială de la Viena, la manifestări moderne cum ar fi concertele de muzică, dar care adună la un loc poate mai multă lume ca niciodată.
Manifestarea cu cel mai mare aflux de participanţi este Electric Castle, organizată în 2014 pentru a doua oară, la sfârşitul lunii iunie, şi care a reunit aproape 80.000 de participanţi, record pentru manifestările de profil din ţară.
„Electric Castle Festival 2014 a adus pentru a doua oară muzica electronică pe domeniul Castelului Banffy, doborând toate recordurile stabilite vreodată în România la evenimente similare. Peste 79.000 de participanţi din ţară şi străinătate au făcut să vibreze castelul timp de patru zile (…) în timp ce site-ul festivalului a fost accesat de 50.000 de vizitatori unici”, se arată într-o informare transmisă de organizatori după ediţia din acest an a festivalului.
Printre alţii, în acest an au concertat Die Antwoord, Thievery Corporation, Bonobo, Şuie Paparude. „Toţi cei peste 130 de artişti au reuşit să producă o experienţă unică, pe care publicul a simţit nevoia să o împărtăşească pe principalele reţele sociale. Contul de Facebook al festivalului a ajuns la 41.000 de fani, iar pe reţeaua Instagram #electriccastle a adunat 4.000 de fotografii. Aplicaţia de mobile creată special pentru a ajuta publicul să urmărească programul festivalului şi toate noutăţile apărute a fost descărcată de 7.500 de utilizatori. Site-ul electriccastle.ro a înregistrat un vârf de 50.000 de vizitatori unici. (…) Electric Castle Festival 2014 a fost posibil mulţumită efortului întregii echipe care a numărat aproximativ 800 de oameni. Lor li s-au alăturat 200 de voluntari din ţară şi străinătate”, mai arată organizatorii festivalului.
Festivalul Electric Castle 2014 a avut loc în în perioada 19-22 iunie şi spaţiul de campare amenajat pentru participanţi a fost ocupat până la refuz de peste 11.000 de tineri din ţară şi străinătate, veniţi cu corturile. Deşeurile lăsate în urmă au fost pe măsură şi în cadrul unui proiect de reciclare demarat de organizatorii festivalului au fost predate pentru reciclare peste 12.500 de pahare din plastic!
Şi prima ediţie a Festivalului Electric Castle, cea din 2013, a reunit un număr record de participanţi pentru un debut, circa 32.000 de persoane. Atunci au concertat 92 de artişti, printre care Morcheeba, Telepopmusik, Stanton Warriors, Feed Me şi Dope D.O.D.
Istoricul Lucian Nastasă Kovacs a declarat că reuniunile din zilele noastre sunt mult diferite de cele care aveau loc odinioară la castel. El spune că la reşedinţa Banffy se organizau multe reuniuni culturale, recepţii şi petreceri cu etichetă, la care invitaţii erau atent selecţionaţi.
„Avem de-a face cu o familie de secol XVII-XVIII, cu ramificaţii în familii princiare, însăşi castelul era considerat un Versailles al Transilvaniei. Fără îndoială că au avut loc recepţii – şi sunt memorii, sunt o mulţime de materiale în acest sens. Banffy Miklos s-a ocupat de cultură, de altfel este unul din fondatorii Erdely Helikon şi Bonţida a fost folosită şi pentru aceste întâlniri cu scriitorii, prietenii lui din acea perioadă, de la arhitectul Kos Karoly şi baronul Kemeny Lajos, până la alţi fondatori şi persoane care au scris la Erdely Helikon. Biblioteca lui de la Bonţida, în 1944, când naziştii au incendiat-o, avea peste 25.000 de volume, asta însemna cel puţin două saloane pline de cărţi. Acolo aveau loc aceste întâlniri”, precizează istoricul clujean.
El spune că în afară de aceste întâlniri literare, culturale, se organizau şi baluri, cu diferite ocazii, dar invitaţii erau numai din înalta societate.
„Pe de altă parte, ca la orice familie cu înrudiri princiare aveau loc baluri. În perioada aceea, aceste reuniuni erau bine articulate, în sensul că invitaţii erau aleşi, toţi cei care participau erau numai din familii nobiliare. Pe de altă parte, era o muzică a epocii. Atunci se făceau mai multe spectacole pe an, erau anumite momente ale anului. Nu trebuie să uităm că familia Banffy era de religie reformată, ca atare perioadele de îngrădire erau foarte reduse, nu existau decât două îngrădiri pe an din acest punct de vedere. De exemplu, de sărbătorile de iarnă, Crăciunul era bine marcat printr-o asemenea serbare. Sau erau diverse momente, ziua de naştere a vreunui Banffy, de exemplu a tatălui lui Nicolae Banffy. Toate acestea însemnau recepţii”, explică Lucian Nastasă Kovacs.
Dar existau şi recepţii fastuoase organizate cu ocazia primirii unor personalităţi ale epocii, mai ales când venea câte un reprezentant al Curţii imperiale de la Viena.
„Au mai avut loc recepţii cu ocazia trecerii unor suite împărăteşti, adică a unor trimişi de la Viena, de exemplu, care veneau, inspectau, erau guvernatori. Dacă nu mă înşel, în secolul XIX a venit chiar un principe moştenitor, a fost la Gherla şi când a venit s-a oprit la Bonţida. Atunci când treceau astfel de persoane, automat se organiza câte o recepţie la care veneau toţi aristocraţii din regiune. Vizitele acestea imperiale erau pregătite, se anunţau dinainte, totul era calculat şi socotit. Cine dă caii, până unde îi dă, că nu mergeau mai mult de 40 km, mereu se schimbau caii. Pe urmă, se organizau adevărate primiri cu torţe, se stabilea pe unde se primea, totul «se negocia», în sensul că se stabilea dinainte protocolul”, spune istoricul.
El consideră că între timp reuniunile de la Castelul Banffy din Bonţida s-au democratizat şi că acum are oricine acces acolo. „Lucrurile care ar face diferenţa între tipurile de reuniuni din epocă, să zicem secolul XIX şi prima jumătate de secol XX, faţă de ceea ce se întâmplă acum, ar fi democratizarea acestor reuniuni cultural-artistice. La vremea aceea, lumea era riguros selectată, acum e un lucru deschis. Spectacolele au loc în curtea interioară. Şi tipul de muzică este altul. Atunci, toate recepţiile, petrecerile erau cu etichetă. Fiecare palat avea reguli, cel care era administratorul curţii cunoştea toate aceste etichete. Erau mai multe niveluri de etichetă. De exemplu, pentru un membru al familiei princiare, pentru un trimis de la Viena, în funcţie de ranguri, se stabilea şi acest protocol, dar în mod evident este vorba de ţinută, de primire. Nu toate caleştile trăgeau în faţa castelului. La Bonţida exista un loc al caleştilor, acoperit. Anumite familii intrau printr-o parte, altele prin alta, nu toate erau primite sub baldachinul scării”, mai spune Lucian Nastasă Kovacs.
El crede că „în ziua de astăzi, tipul de muzică care se practică la Bonţida este excesiv de modern, în sensul că totul este electronic, ori muzica mai presupune şi altceva decât sintetizatoare”.
Ultimul proprietar al castelului din familia nobiliară a fost Miklos Banffy, om de cultură şi fost ministru de externe al Ungariei. Miklos Banffy (1873-1950) a fost conte de Losoncz, politician, scriitor, jurist, grafician, scenarist, o personalitate complexă, care – spune istoriografia – a militat pentru bunele relaţii dintre români şi maghiari. A fost şi prefect de Cluj în perioada 1906-1910, deputat liberal, iar în perioada 14 aprilie 1921-19 decembrie 1922 a fost ministru de externe al Ungariei. A mai fost redactor-şef la două publicaţii clujene – Erdely Lapok şi Erdely Helikon, iar în perioada 1934-1940 a scris cea mai cunoscută operă a sa, Trilogia transilvană, tradusă în mai multe limbi, o primă parte inclusiv în română.
În 1943, din însărcinarea premierului Istvan Bethlen, a participat la Bucureşti la discuţii secrete cu Iuliu Maniu, în vederea unei înţelegeri româno-maghiare. Chiar secretarul de stat din Ministerul de Externe al Ungariei, Nemeth Zsolt, a vorbit la Cluj, în vara anului trecut, despre momentul respectiv. „Să fim puţin atenţi la momentul din viaţa lui Banffy Miklos, când în timpul războiului mondial, dânsul, la Bucureşti, a fost depistat de către serviciile secrete germane pentru tendinţa de a ajuta cooperarea dintre forţele anti-germane române şi maghiare. Prin aceasta dorim să subliniem faptul că Banffy era împotriva tuturor formelor de dictatură”, spunea Nemeth Zsolt.
Demersul lui Banffy Miklos de a apropia forţele române şi maghiare l-a costat scump, pentru că în 13 octombrie 1944 soldaţii SS au dat foc castelului din Bonţida şi flăcările au distrus opere de artă şi biblioteca cu 26.000 de volume.
Istoricul Lucian Nastasă Kovacs spune, de asemenea, că relaţia dintre români şi maghiari a însemnat totul pentru Miklos Banffy. „Era un aristocrat al cărţii şi nu al blazoanelor. Pentru Banffy Miklos, relaţia cu românii a însemnat totul. Dacă în perioada interbelică, după funcţiile pe care le-a avut la Budapesta – ministru de externe, dacă după cel de-al doilea război mondial un om ca el s-a întors înapoi în Transilvania, înseamnă că i-a plăcut Ardealul. Vă îndemn să reţineţi din toată această cronică transilvană a sa mesajul fundamental, că istoria este produsul cel mai periculos al alchimiei umane, al spiritului uman, pentru că mereu poţi s-o manevrezi cum vrei tu şi să faci ca oamenii să se apropie sau să se înfrunte. Mesajul lui era să nu fim atât de ancoraţi în istorie, pentru că a te crampona de istorie nu duce decât la dispariţie”, spune istoricul clujean.
Despre Miklos Banffy se mai ştie că, după ce a fost ministru de externe al Ungariei, în 1926, s-a repatriat în Transilvania şi condiţia obţinerii cetăţeniei române era să renunţe la activitatea politică pe o perioadă de 10 ani. Conform documentelor istorice, în octombrie 1944, imediat după acapararea puterii de către extrema dreaptă, el a adresat o scrisoare guvernatorului Miklos Horthy, spunându-i că demisionează din calitatea de parlamentar. Miklos Banffy a avut însă o relaţie bună de prietenie cu Miklos Horthy şi se spune că datorită acestei relaţii, Clujul a scăpat de luptele din toamna lui 1944.
„Banffy Miklos a profitat de relaţia lui cu Miklos Horthy, au avut o relaţie de prietenie şi prietenii lui l-au rugat să ia legătura cu Horthy pentru ca Clujul să fie declarat oraş deschis, tocmai pentru a nu fi bombardat. Nu s-a organizat apărarea oraşului Cluj. Noi ştim aşa, că ceva bombe au căzut în zona gării; acelea au fost însă lansate înainte de septembrie, de aviaţia britanică şi americană. Dar datorită faptului că Banffy a intervenit pe lângă Miklos Horthy, oraşul a fost declarat liber şi nu a fost bombardat. Atunci, drept răzbunare, când au trebuit să se retragă – pentru că Palatul Banffy de la Bonţida a fost folosit o vreme ca spital militar de către trupele germane aflate în retragere – au dinamitat o bună parte din palat şi au ars toată biblioteca lui. De asemenea, foarte mult au furat. Banffy a regăsit din tablourile sale furate la un anticariat din Budapesta”, povesteşte Lucian Nastasă Kovacs.
În 1945, rămas fără nici un pic de avere, Miklos Banffy s-a întors a doua oară în Transilvania şi a participat activ la evenimentele culturale clujene, dar în 1947 a cerut repatrierea sa în Ungaria, iar aprobarea a primit-o după doi ani. În 1949 a fost naţionalizat palatul familiei sale din Cluj, Tholdalagi Korda, iar el s-a retras în una din camere. În octombrie 1949, ajunge bolnav la Budapesta, unde moare în 5 iunie 1950. În 1976, Miklos Banffy se întoarce, doar prin rămăşiţele sale pământeşti, pentru a treia oară în Transilvania, fiind depus, conform ultimei sale dorinţe, în cavoul familiei din cimitirul clujean Hajongard.
Castelul Banffy din Bonţida este construit în stil baroc şi este cel mai mare castel din Transilvania. Atestat documentar din secolul 14, domeniul intră în posesia familiei Banffy în 1387. De-a lungul timpului, castelul a suferit mai multe modificări şi în ultimele decenii o bună parte a sa a fost distrusă. El a fost, printre altele, sediu de CAP, şcoală de şoferi, spital de copii, dar a fost folosit şi ca decor pentru filmul „Pădurea spânzuraţilor”.
În prezent, el se află într-un amplu proces de restaurare, sub patronajul Prinţului Charles, moştenitorul coroanei Marii Britanii. Castelul poate fi vizitat, în una dintre clădiri fiind amenajată şi o cafenea. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/BanffyCastleBontida)
