Cea mai veche staţie meteorologică din România ar putea fi cea înfiinţată în anul 1843 pe lângă Institutul şi Biblioteca Batthyaneum, din Alba Iulia, unde a funcţionat până în 1955.
Informaţia, deloc cunoscută chiar şi specialiştilor în domeniu, este scoasă la lumină, după jumătate de secol, de recent lansatul blog al Bibliotecii Batthyaneum, care prezintă o cercetare publicată în 1967, în revista Apulum, de către doctorul Constantin Bart, care a studiat multe dintre colecţiile deţinute de respectiva bibliotecă.
„Această staţie a început să funcţioneze abia în anul 1843, deci cu mult mai târziu decât biblioteca Batthyaneum şi observatorul astronomic (1798). Acest decalaj s-ar explica după unii prin procesul ce a urmat după moartea fondatorului. Adevărat că procesul a durat mulţi ani, dar explicaţia adevărată, cred, e mai degrabă alta şi anume lipsa unui personal tehnic şi permanent”, se menţionează în articolul „Date privitoare la vechea staţie meteorologică de la Biblioteca Batthyaneum”, semnat în 1967 de cercetătorul Constantin Bart şi postat acum pe batthyaneumblog.wordpress.com.
Potrivit sursei citate, staţia de la Batthyaneum a funcţionat, cu două-trei întreruperi, mai bine de un secol, până în 1955, fiind pusă în legătură şi susţinută de Centrul Meteorologic din Bucureşti din anul 1922.
„Prin această comunicare cu caracter informativ se urmăreşte a se atrage atenţia cercetătorilor asupra a două fapte. Primul, de natură istorică, se referă la existenţa celei mai vechi staţii meteorologice din ţara noastră, — staţie ce a funcţionat mai bine de o sută de ani pe lângă biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Al doilea fapt, contingent cu primul, este de ordin documentar.
Aici este vorba pe de-o parte de datele cifrice ce au fost consemnate în cursul funcţionării acestei staţii, — iar de altă parte de o serie de opere tipărite de autorii din trecut, — opere ce tratează despre meteorologie şi astrologie. (…) În tot acest lung interval de funcţionare, ea a fost condusă de o serie de profesori de la liceul romano-catolic din Alba Iulia: Carol Veszeli, Jako Aved, Jozsef Koseru şi Jozsef Magyarossi. Este meritul lor că s-au putut înregistra de 3 ori pe zi unii parametri, că au întreţinut staţia cu aparatura necesară, — uneori din fondurile lor personale; că unele din aceste date au fost prelucrate şi publicate la Munchen, Viena, Budapesta şi chiar în ţară’, menţiona Constantin Bart, în cercetarea publicată în 1967, reluată acum de blogul Bibliotecii Batthyanem, care-şi propune, printre altele, să fie o platformă de dezbatere şi o bibliotecă activă, în care cititorii să găsească într-o formă sau alta bibliografii lărgite, cu tot ce au scris cei care i-au trecut pragul.
De menţionat că Batthyaneum, filială a Bibliotecii Naţionale a României, are profil documentar, fiind destinată cercetătorilor şi specialiştilor, accesul în incintă fiind permis doar în baza unei cereri prealabile. Publicul are acces însă la expoziţiile organizate periodic la Batthyaneum, interesul acestuia fiind tot mai crescut.
Constantin Bart mai sublinia că, la Batthyaneum, există un fond apreciabil de opere tipărite atât în domeniul astrologiei, cât şi al meteorologiei propriu-zise.
„Nu lipseşte nici „Libellum de medicorum astrologia”, al lui Hippocrate, sau „De judicis astrologis”, a lui Cl. Ptolemeu, cum nu lipsesc nici autorii arhicunoscuţi din timpul Renaşterii sau de mai târziu, ca: Agrippa, Paracelsus, Cardano, Morinus. Consultarea listei mai indică un fapt semnificativ din punct de vedere istoric şi anume: începând cu sfârşitul sec. al XVII-lea, adică de când medicii folosesc termometrul lui Santorio (1626) sau barometrul lui Toricelli (1643), ei renunţă treptat la medicina astrologică şi acţionează pe un teren mai solid. Aflăm, astfel, că se fac de acum observaţii şi înscrieri ştiinţifice de date meteorologice, iar în locul almanahurilor astrologice şi al horoscoapelor se publică aşa zisele Ephemeride physico-medicae”, a precizat autorul.
Potrivit lui Constantin Bart, în publicaţiile deţinute de Batthyaneum se făcea o corelaţie pertinentă între diverse modificări ale atmosferei şi apariţia unor epidemii sau epizootii.
„Desigur, fondul de la Batthyaneum nu reprezintă tot ce s-a scris în trecut în domeniul astrologiei şi meteorologiei.(…). Oricum ar fi, faptul istoric este evident: la Batthyaneum a funcţionat cea mai veche staţie meteorologică la noi şi tot acolo se găseşte un material documentar interesant, care oricând poate fi studiat de cei ce se preocupă de trecutul medical şi în special de meteorologia din ţara noastră”, a conchis cercetătorul.
Donate Provinciei Transilvania şi Bisericii Catolice de episcopul Ignatius Batthyany, în 1798, împreună cu clădirea şi terenul aferente, Biblioteca şi Institutul astronomic Batthyaneum au fost gândite de donator ca structuri cu un caracter public. După Marea Unire din 1918, Institutul astronomic şi Biblioteca au rămas, până la naţionalizarea din 1949, în administrarea Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, fiind scutite de impozite şi de alte obligaţii financiare de către Statul Român. Din 1961, Batthyaneum a devenit filială a Bibliotecii Centrale de Stat, actuala BNR, potrivit informaţiilor postate pe site-ul acesteia.
Biblioteca Batthyaneum, care funcţionează în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia, deţine cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, respectiv peste 80%. Aici se află şi cel mai vechi manuscris de acest gen, Codex Aureus, realizat între 805 şi 810, cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorch. Prima jumătate a Codex-ului a ajuns la Alba Iulia în 1786, iar cea de-a doua se află la Biblioteca Vaticanului. Coperţile originale se găsesc la muzee din Londra şi Roma.
Batthyaneum deţine şi cea mai mare colecţie de incunabule, cărţi editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de „leagăn” a tiparului, cu peste 600 de exemplare, adică circa 70% din totalul celor aflate pe teritoriul României. (Text: Agerpres, Foto: commons.wikimedia.org)
