În centrul continentului sud-american, la sud de bazinul Amazonului şi la est de Anzi, se află o imensă deltă, fără ieşire la mare, numită Pantanal. Cea mai mare parte a acestuia se află în vestul Braziliei, dar se întinde şi în Bolivia şi Paraguay, pe o suprafaţă aproximată între 140.000 şi 195.000 de kilometri pătraţi.
Între lunile noiembrie şi martie, inundaţiile anuale, alimentate de ploile tropicale, ridică nivelul apei din această regiune cu până la câţiva metri, transformând Pantanal în cel mai mare ecosistem umed de apă dulce din lume, pe o suprafaţă cât jumătate din aceea a Franţei. Cu o varietate de sub-regiuni ecologice, adăpostind sute de specii de vieţuitoare acvatice, păsări şi alte animale, Pantanal este una dintre atracţiile turistice majore ale Braziliei.
Pantanal se află într-un imens bazin spongios, uşor înclinat, delimitat de terenuri mai înalte din toate părţile: munţii Serra de Maracaju spre est, Serra da Bodoquena la sud, Paraguay şi Bolivia Chaco la vest şi Serra dos Parecis şi Serra do Sao Geronimo la nord.
În timpul sezonului umed, apa provenită din ploi curge din zonele înalte în Pantanal, inundând o mare parte din regiune şi creând insule mici de vegetaţie deasupra apelor crescute, numite cordilheiras, pe care se grupează animalele.
Apele cresc cu 2 până la 5 m, în lunile ianuarie sau februarie, apoi încep să se retragă în luna martie. Această inundaţie sezonieră hrăneşte Pantanal, completând nutrienţii solului şi asigurând un perimetru cu hrană extrem de bogată pentru viaţa sălbatică.
Când nivelul apei scade în Pantanal, sute de specii de peşti rămân prinse în din ce în ce mai mici iazuri, lacuri şi canale. Acest lucru atrage un număr mare de păsări, care concurează pentru a se hrăni cu peştii captivi.
Din iulie până în decembrie, un număr tot mai mare de animale se adună în jurul ochiurilor de apă în scădere, pentru a bea şi a se hrăni cu cantităţile imense de peşte, producând o concentraţie de faună rareori întâlnită în alte părţi ale lumii. Mai târziu, în sezonul uscat, atunci când lagunele şi mlaştinile se usucă, în savană apar ierburi proaspete.
Pantanal este supus unui risc considerabil din partea activităţilor umane, inclusiv a pescuitului comercial, a agriculturii, precum şi a creşterii vitelor, prin poluarea cauzată de aceste activităţi, ca să nu mai vorbim de vânătoare şi braconaj. Un factor de risc la care este supus Pantanal este dat de faptul că este o arie protejată foarte puţin în mod oficial.
Există doar un singur mic parc naţional, Parcul Naţional Pantanal Matogrossense, de circa 1.350 de kilometri pătraţi, care reprezintă mai puţin de două procente din suprafaţa totală pe care o are Pantanal. O altă suprafaţă de 878 de kilometri pătraţi a fost desemnată Rezervaţie a Patrimoniului Natural, în 1998.(Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto: telegraph.co.uk,pantanal-lodge.blogspot.in, ulab.cca.edu,photography.nationalgeographic.com, gezimanya.com, en. wikipedia.org, awesomewallpapersblog.com)
