Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu...
Să vii la noapte să-mi săruţi lobul urechii,
Când Luna în fereastră îmi zâmbeşte,
Iar aşternuturi deplâng lipsa neperechii,
Ce timpul între două respiraţii îl opreşte.
Să vii la noapte, să te sărut pe coapse,
Când mierea nopţii în suspine se topeşte,
Şi trupurile de...
Se spune-adesea despre trandafiri,
Că-s flori frumoase, că sunt vii,
Te uiţi la ei şi nu te miri,
Că-s florile iubirii - Ştii?
Adesea i-am sădit în mijlocul grădinii,
I-am urmărit crescând, i-am îngrijit
Şi tot aşa de des, eu m-am ales cu spinii,
Căci tot...
Inimă - ciutură spartă -
Cui mai duci apă la poartă,
Daca nimeni nu mai trece
Să-ţi soarbă din apa rece -
Apă bună de descântec
De la ochi până la pântec?...
Inimă - ciutură goală -
Cine te spoi cu smoală
Şi te-ascunse în ogradă,
Nimeni să...
Cum aş putea să îţi spun altfel decât asa:
Diferenţele dintre noi sunt, pare-mi-se, mici,
doar una e mai însemnată - anume că -
Eu vin dinspre tine şi merg către tine.
Fără ca tu să ştii,
Iar tu vii dinspre mine şi mergi.
Fără...
Lacătele de piatră
Se deschid cu râuri
Lacătele de apă
Se deschid cu stele
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă.
Autor: Octavian Paler
Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce...
La casa fără lacăt
Doar luna de mai vine
S-o cerceteze-n treacăt
În nopţile senine.
Perdele-nvechite
Atîrnă într-o parte
Ca aripi ostenite
La geamurile sparte.
Doar şoareci ţin soborul
Ungherelor uitate,
Păienjeni ţes covorul
Uitării-ntunecate.
Şi-aceeaşi armonie
De greieri trist răsună
În casa cea pustie
Sub farmecul de lună...
Autor: Ştefan Octavian Iosif
M-am ascuns,
În spatele unui zâmbet să-ţi pară,
Că bine îmi este,
Dar uneori norii se aşază în geană,
Îmi e teamă,
Că zâmbind, voi răni norii,
Şi mă voi trăda,
Prin lacrima lor picurândă.
Vei afla,
Că uneori cicatricile mele mă strigă.
Îmi este frică,
De stafiile ce bântuie...
Mi-a mai rămas puţină tinereţe,
Mă desfrunzesc de ani ca o livadă,
Mi-i palma mâinii scrisă cu tristeţe,
Şi ochii - tupilaţi lângă baladă.
În mine plopii-şi suie fremătarea,
Ca în adâncul inimii să mâie,
Obrajii mi-i sărută înserarea,
Împrospătând cu stele şi cu grâie.
Cu doina...
- Advertisement -