Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, cea mai veche biserică din oraş despre ale cărei începuturi nu există atestări precise, este locul în jurul căruia a gravitat, secole la rând, viaţa oraşului Craiova, mai ales că este situată lângă casele Băniei, reşedinţa banilor olteni.
Şi dacă Suetoniu scria încă din secolul I după Christos: „am văzut cetăţi fără ziduri, dar n-am văzut cetăţeni fără templu”, prof.dr. Toma Rădulescu susţine că e pe deplin îndreptăţiţi afirmaţia că nu oraşul Craiova a generat catedrala, ci catedrala a generat oraşul.
„După lupta de la Rovine (octombrie 1395), care a avut loc foarte aproape de oraşul Craiova, Mircea cel Bătrân a hotărât să ridice o biserică din lemn, la temelia căreia să aşeze toate oasele martirilor care s-au jertfit pentru apărarea credinţei strămoşeşti. Astfel a luat fiinţă biserica Mănăstirii Jitianu (n.red. – situată în localitatea Branişte, la 8 km sud de Craiova) căreia i s-a dat ca hram «Sfântul Dumitru».
Trebuie ştiut că vechea Bănie s-a construit în jurul a trei importante centre spirituale, toate puse sub oblăduirea sfântului mucenic: vechea Biserică «Sfântul Ioan Sebastian» (n.red – biserică dărâmată în perioada comunistă), actuala Catedrală Mitropolitană, şi biserica Mănăstirii Jitianu.
Cea mai veche biserică din oraş, Catedrala Mitropolitană, ce poartă astăzi numele Sfântului Dumitru, a stat dintru început la temeliile Cetăţii Băniei. Prin urmare, suntem pe deplin îndreptăţiţi să afirmăm că nu oraşul a generat catedrala, ci catedrala a generat oraşul, această renumită biserică ce aduna în fiecare toamnă pelerini din toate părţile lumii”, a declarat profesorul dr.Toma Rădulescu.
Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dimitrie”, căreia i se mai spune şi „Băneasa” sau Biserica Domnească, este construită în stil bizantin, fiind una dintre cele mai frumoase biserici ale oraşului Craiova. Ion Heliade Rădulescu spunea că „Cetatea Craiovei şi Biserica Băneasa sunt nodul ce nu lasă să se rupă firul historiei”.
Potrivit unor opinii neconfirmate documentar, începuturile ei ar putea fi plasate în vremea fraţilor Petru şi Asan (secolul al XII-lea – 1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân sau al boierilor craioveşti, bani ai Olteniei. Pentru că lângă ea se înălţau casele Băniei, care au adăpostit de-a lungul timpului reşedinţa banilor şi caimacanilor olteni, vremelnica administraţie din timpul stăpânirii austriece, locul de popas al domnitorilor şi sediul Divanului Craiovei, cei care mergeau pentru a fi judecaţi de Divanul cetăţii treceau de obicei pe la Biserica cea mare, „Sfântul Dumitru”, pentru jurământ şi pentru pecetluirea hotărârii judecătoreşti.
Paul de Halep o consideră a fi opera lui Matei Basarab, însă denumirea de „Băneasa” care i s-a dat a dus la ipoteza că a existat o biserică mai veche, poate chiar din timpul lui Barbu Craioveanul. De altfel, chiar pisania din 1652 („ziditu-s-au această biserică şi s-au făcut din temelie de izvonu”), ilustrează că Matei Basarab a restaurat o clădire mai veche, ajunsă într-o stare atât de avansată de degradare, încât a fost nevoie să o refacă din temelie.
Biserica a fost supusă schimbărilor timpului şi oamenilor: Constantin Brâncoveanu îi reface chenarele ferestrelor în stilul brâncovenesc al timpului, Constantin Obedeanu o restaurează în 1723, iar boierii Argetoieni în 1774. Din cauza cutremurului din 1840, biserica s-a deteriorat şi a fost închisă până în anul 1889, când au început lucrările de restaurare sub conducerea arhitectului Andre Lecomte de Nouy, care a ridicat din temelii actuala construcţie, fără a respecta stilul celei vechi.
Pe data de 26 octombrie 1933, biserica a fost terminată definitiv şi sfinţită în timpul episcopului Vartolomeu al Râmnicului şi Argeşului.
Istoricul Toma Rădulescu afirmă că legătura dintre Catedrala Mitropolitană şi Sfântul Dumitru, ocrotitorul Craiovei, este demonstrată printr-un medalion din mozaic, descoperit în prima formă a catedralei ce reproduce exact icoana sfântului de la Tesalonic.
„La sfârşitul epocii diocleţiene, au început să se contureze în cadrul Imperiului Roman adevărate culoare legate de martirologiul unor personalităţi militare sau civile deosebite. Pentru lumea noastră, a Europei de Sud-Est, au rămas consacrate culoarele culturale, aşa cum au fost sugerate de marele savant Nicolae Iorga, ale sfinţilor Gheorghe – care însemna regenerarea naturii prin jertfă şi Dimitrie – care marchează trecerea la iarnă.
Prin urmare, aceste cicluri naturale au fost transpuse cultural şi în viaţa credincioşilor din ţara noastră. Influenţa aceasta s-a extins cu precădere şi în zona Olteniei. Aşa se face că, dacă am privi statistic, foarte multe biserici ridicate în Arhiepiscopia Craiovei au fost botezate în decursul timpului cu hramul marelui mucenic.
Cinstit de generaţii, sfântul s-a constituit ca un liant peste veacuri, făcându-şi prezenţa şi astăzi în viaţa multor oraşe din România care îl cinstesc ca ocrotitor, printre ele regăsindu-se şi vechea Cetate a Băniei. Legătura dintre catedrala noastră şi Sfântul Dimitrie poate fi demonstrată şi printr-un medalion din mozaic, descoperit în prima formă a catedralei, ce reproduce exact icoana sfântului de la Tesalonic. Fără îndoială că artistul purta în minte foarte clar chipul original, descriindu-l în lucrarea sa până la cele mai mici detalii.
Nu trebuie uitat că, în secolul al XVI-lea, s-a înfiinţat în jurul Catedralei mitropolitane o şcoală ortodoxă care a pregătit teologic Oltenia împotriva ofensivei protestante şi catolice, pentru păstrarea nealterată a credinţei ortodoxe. Tot de aici s-au intensificat în decursul timpului şi cele mai importante acţiuni culturale din oraş. Astfel, la iniţiativa unor vrednici slujitori ai catedralei, în timpul arhipăstoririi vrednicului de pomenire mitropolit Nifon al Olteniei, a luat naştere, în preajma sărbătorii Sfântului Dimitrie, o săptămână culturală”, afirmă prof.dr. Toma Rădulescu.
Din 25 martie 1939, atunci când Arhiepiscopia Craiovei capătă şi rangul de Mitropolie a Olteniei, biserica devine Catedrală Mitropolitană, în timpul Mitropolitului Firmilian. Din cauza stricăciunilor suferite la cutremurul din 1977, a fost nevoie ca biserica să fie resfinţită, după ce au fost terminate lucrările de consolidare.
Slujba de resfinţire a bisericii a fost săvârşită de către mitropolitul Olteniei, Nestor, în anul 1978, de ziua Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica Sfântului Dumitru din Craiova a fost şi este coloana vertebrală a vieţii spirituale din oraş, deoarece aici slujeşte Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. În Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” se găsesc moaştele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinţilor Serghie şi Vah şi ale Sfintei Muceniţe Tatiana. (Text: Agerpres, Foto: commons.wikimedia.org, basilica.ro, descoperimlumeaimpreuna.ro, Video: youtube.com)
