Tradiţionalul Carnaval de la Veneţia şi-a deschis porţile vineri, 30 ianuarie, şi se desfăşoară până în data de 17 februarie. Carnavalul de la Veneţia se înscrie între cele mai spectaculoase manifestări de acest tip de pe continentul european, care cuprinde, în fiecare an, manifestări stradale, baluri mascate, concerte şi parade ale costumelor. Îşi are originea în ritualurile ancestrale de trecere de la iarnă la primăvară.
Istoria Carnavalului de la Veneţia începe în anul 1162, primul document scris care atestă această manifestare datând însă din 1268, când este menţionată şi folosirea măştilor. A fost autorizat oficial printr-un act emis de Senatul Republicii în 1296, în care se stipula că toată lumea are dreptul la distracţie înainte de lăsatul secului pentru Postul Paştelui.
Carnavalul a luat o amploare internaţională în secolul al XVIII-lea, când tineri bogaţi din întreaga Europă veneau incognito la Veneţia să se distreze fără a fi recunoscuţi. Tradiţia a continuat până în 1930, când Mussolini a interzis carnavalul.
Abia în 1979, un grup de veneţieni au hotărât să reînvie tradiţia. Ulterior, carnavalul şi măştile veneţiene au devenit un simbol al Cetăţii Dogilor şi o atracţie pentru turiştii din întreaga lume. Ascunzând identitatea, măştile au făcut din seducţie o armă incitantă ce a permis infidelitatea şi amestecul claselor sociale în vremurile de demult. În prezent, ele oferă însă doar un aer misterios ce face carnavalul veneţian atât de special.
Măştile conferă unicitate carnavalului, în acelaşi fel în care gondolele conferă aerul de poveste Veneţiei. Măşti reprezentând personaje din commedia dell’arte sau măşti sinistre, măşti colorate şi strălucitoare, costume de epocă, muzică de viori, săli de bal, focuri de artificii fac din acest eveniment unul cu totul aparte.
Cea mai cunoscută deghizare este „Bauta„, o mască albă cu un nas încovoiat, asortată cu o pelerină neagră şi un tricorn, adică o pălărie cu trei colţuri numită tabarro. Alte măşti celebre purtate de-a lungul timpului la carnavalul venţian sunt „Morreta” şi „Gnaga”.
Cel mai faimos magazin de măşti veneţiene este „Carta Alta” de unde pot fi achiziţionate de la măşti din plastic sau din material textile până la cele din ceramică, al căror preţ variază între câteva zeci şi câteva sute de euro. Cei mai cheltuitori turişti, dar şi cei mai numeroşi care se prind anual în iureşul carnavalului provin din Franţa, Germania şi Marea Britanie.
Costumele pentru carnaval erau, odinioară, confecţionate manual, reprezentând adevărate opere de artă. Astăzi reprezintă o mică industrie, existând centre pentru închirierea lor şi nenumărate magazine pentru cumpărarea acestora.
Cele mai apreciate şi îndrăgite de către turişti sunt festivităţile de deschidere şi de închidere ale carnavalului. Acţiunea care anunţă în mod tradiţional începutul Carnavalului de la Veneţia este „Zborul îngerului” lansat din turnul clopotniţei Bazilicii San Marco, o tradiţie foarte veche ce adună o mulţime impresionantă de oameni în Piaţa San Marco. Personajul care întruchipează un înger „zboară” de pe Turnul Campanile pe deasupra mulţimii adunate în piaţă, timp în care poate fi admirat cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele şi soţia acestuia.
România a participat la Carnavalul de la Veneţia pentru prima dată în mod oficial, în calitate de invitat de onoare, la ediţia din anul 2008, desfăşurată în perioada 26 ianuarie-5 februarie. Propunerea a venit din partea Primăriei din Veneţia. Printre cei ce au reprezenta ţara noastră la acest eveniment s-au numărat actorul Dan Puric, formaţia de căluşari din judeţul Olt, Teatrul Masca, orchestra de cameră Philarmonia.
În anul 2009, Carnavalul de la Veneţia a fost „adus” la Bucureşti de fotograful Simion Buia prin expoziţia de fine art print „Maschere di Venezia”. În cadrul acesteia artistul a prezentat 20 de imagini spectaculoase atât prin dimensiuni, cât şi prin dramatism, tratând enigmaticele măşti veneţiene într-o manieră inedită: imprimare pe pânză, printr-un sistem special, utilizând imprimare cu cerneală pe bază de pigment, la o rezoluţie înaltă, pe suport „water resistent matte canvas”. Aceste printuri erau apoi prinse pe şasiu, precum o pânză de pictură, durabilitatea printului fiind garantată timp de 75 de ani. (Text: Agerpres, Foto: it.wikipedia.org, Video: youtube.com)
