Preparaţi, la origine, numai din carne de oaie, condimentaţi din belşug cu ardei iute şi puţin usturoi, cârnaţii de Pleşcoi sunt un produs tradiţional, specific pentru întreaga vale a Buzăului.
Pe 1 aprilie 2014, Direcţia Agricolă Judeţeană Buzău împreună cu Asociaţia pentru Protejarea Cârnaţilor de Pleşcoi a demarat acţiunea de protejare a mărcii tradiţionale „cârnaţii de Pleşcoi”, în vederea obţinerii atestatului Indicaţia Geografică Protejată (IGP).
Localitatea Pleşcoi, menţionată pentru prima dată într-un document emis de voievodul Vlad Călugărul la 24 aprilie 1484 în cetatea de scaun Târgoviştei sub numele de Plăcicoi, satul care va păstra, va conserva şi va folosi reţeta celor mai vestiţi cârnaţi din zona Buzăului, este una din cele mai vechi localităţi în Ţara Românească, cu peste 528 de ani de existenţă atestată documentar. Vechimea este principalul argument al păstrării secretului cârnaţilor de Pleşcoi, susţine istoricul Marius Constantinescu.
Mai târziu, după secolul XVII, acest produs se realizează aproape exclusiv în satul Pleşcoi (azi înglobat în comuna Berca), de la care şi-au luat numele şi renumele actual. Numiţi iniţial cârnaţi de Buzău, prepararea lor (din carne de oaie) a fast legată de numărul mare de oi ce păşteau pe dealurile şi pe păşunile din Munţii Buzăului. Produsul era realizat mai în fiecare casă, se păstrau afumaţi şi uscaţi şi, împreună cu carnea sărată şi afumată, cunoscută astăzi sub numele de pastramă, erau, pentru localnici, unele dintre principalele produse ce constituiau rezerva de hrană conservată, care nu se altera.
„Aceşti cârnaţi au apărut în vremuri foarte vechi, în orice caz mai vechi de 2000 – 2500 de ani. Cu ce erau condimentaţi în acele timpuri, este greu de precizat, dar, cu siguranţă, se foloseau condimente adunate din flora zonei – usturoi, cimbru, busuioc, măcriş, pur, mărar, hrean, seminţe de mac”, a mai explicat Marius Constantinescu.
Istoricul buzoian consideră că aceşti cârnaţii erau deja bine cunoscuţi în secolele XIII-XIV şi mai ales după întemeierea Ţării Româneşti sub Basarab I (1324-1352), fiind vânduţi în Târgul Drăgaica zis şi “Târgul dintre ţări”, ce se desfăşura timp de două săptămâni, între 10 şi 24 iunie, înainte de naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, la poalele Penteleului, din 1778, la Buzău.
„În târgul Drăgaica veneau cu peşte pescarii din bălţile Dunării, veneau cu cereale cei din Bărăganul plin de grâne, delenii cu vinuri alese, muntenii cu renumita ţuică de Buzău, alţii cu brânzeturi gustoase, veneau cizmarii, croitorii, cojocarii şi alţi negustori şi meseriaşi de-şi vindeau lucrurile confecţionate, veneau ţărăncile cu pânzeturi de casa ori maicile cu mohairuri, veneau grădinarii cu zarzavaturi. Nu lipseau nici pleşcoienii (s.n.) cu pastrama lor renumită şi nici tarafurile de lăutari din Buzău ori din Cândeşti(…)”, consemnează o sursă a timpului.
La rândul său, Cristina Partal, preşedintele filialei Buzău a ANTREC, înclină către o altă explicaţie.
„Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a războaielor ruso-turce care au devastat Peninsula Balcanică, mulţi locuitori bulgari şi sârbi au trecut Dunărea şi s-au aşezat în zona Buzăului, unde au creat cunoscutele sârbării. Ei au adus şi au implantat aici cultivarea legumelor, contribuind la dezoltarea economică a zonei. Între legumele cultivate de sârbi se afla şi ardeiul iute, mult folosit de aceştia în hrana zilnică şi în conservarea alimentelor. Unii sârbi s-au aşezat şi în zona Berca-Pleşcoi, ei au introdus ardeiul iute în condimentarea cârnaţilor locali, contribuind astfel la definitivarea gustului acestora, precum şi la apariţia salamului local-babicul, preparat din carne de vită şi de porc, de asemenea puternic condimentat. Cu timpul, aceşti cârnaţi au ajuns să fie cunoscuţi drept cârnaţi de Pleşcoi, sub această denumire erau vânduţi şi consumaţi nu numai în timpul Drăgăicii, ci şi de-a lungul anului, fiind unul din deliciile vestitelor crâşme din Buzău şi din toată zona”, sustine preşedintele ANTREC Buzău.
Cristina Partal deţine reţeta originară a cârnaţilor: „După ce carnea de oaie este curăţată de pe oase, într-un ceaun, se fierb oasele şi cu zeama rezultată, călduţă, se frământă carnea tocată, cu usturoi, cimbru şi ardei iute tocat. Compoziţia se lasă să stea 1-2 ore, după care se face o ultimă condimentare. Cu această compoziţie vor fi umplute maţele de oaie. Cârnaţii vor fi uscaţi şi afumaţi, iar aceştia vor putea fi serviţi atât cruzi, cât şi prăjiţi”.
La rândul său, publicistul Viorel Frâncu, autorul mai multor lucrări despre istoria locală, crede că „aceşti cârnaţi sunt o invenţie haiducească”.
„Haiducii aveau nevoie de provizii bine conservate mai multe săptămâni la rând, iar pleşcoii sunt ideali pentru aventurierii care n-au casă sau masă”, a mai spus Viorel Frâncu.
„Cârnaţii de Pleşcoi vor deveni prima marcă tradiţională din judeţul Buzău reatestată conform noilor reglementări europene. Zona Berca, patria cârnaţilor de Pleşcoi, şi comunele limitrofe vor avea un brand cu menţiunea I.G.P. cu care vor putea intra pe piaţa europeană, iar documentaţia va fi trimisă la Bruxelles”, au declarat oficialii Direcţiei Agricole Judeţene Buzău.
Aceştia au salutat iniţiativa prin care materia primă pentru mărcile tradiţionale va trebui să fie produsă doar în zonă.
„Până în prezent, oricine putea să producă vestiţii cârnaţi de Pleşcoi, chiar dacă aducea materie primă din orice colţ al lumii. Conform noilor norme europene, cum de altfel este şi normal, materia primă trebuie să provină din zonă, ceea ce va contribui la stimularea investiţiilor şi a ocupaţiilor tradiţionale”, a declarat Marian Grigoraş, fost director al DAJ Buzău. (Text: Agerpres, Foto: laplescoi.ro.adevarul.ro, Video: George Mihai/Youtube.com)
