Unul dintre edificiile cu care reşiţenii se mândresc este Palatul Cultural, o adevărată bijuterie arhitecturală, dar şi un reper arhitectonic, nu doar pentru oraş, ci pentru întregul Banat de Munte.
Palatul Cultural din Reşiţa este singura clădire cu influenţe brâncoveneşti din Caraş-Severin, edificiul fiind nu doar un monument arhitectonic impresionant, ci şi un reper cultural şi spiritual pentru reşiţeni. Cu ajutorul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, clădirea a beneficiat de ample lucrări de reconstrucţie şi modernizare, iar în anul 2010 a fost reinaugurată şi redată în folosul comunităţii reşiţene. Acum edificiul găzduieşte Teatrul de Vest Reşiţa şi este locul unde se desfăşoară majoritatea evenimentelor artistice şi culturale din municipiu.
Clădirea, construită între anii 1928-1929, a fost proiectată de arhitectul Iosif Victor Vlad, profesor la Politehnica din Timişoara. Construcţia a apărut din dorinţa populaţiei române din Reşiţa de a da replică la activitatea culturală a germanilor din Reşiţa Montană, sub denumirea de Palat Cultural. Pe plan cultural, în Reşiţa au apărut în primul rând corurile, apoi estrada, fanfara, opereta şi, mai târziu, teatrul, cu echipe de amatori şi echipa proprie de actori profesionişti.
În fapt, Palatul Cultural a fost construit de Asociaţia Urbarială a Plugarilor Români din Reşiţa Română (înfiinţată în anul 1892), ca loc de manifestare pentru Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa Română (înfiinţată în 1894) şi care a fost donat pe atunci proaspăt înfiinţatei Asociaţii Culturale a Plugarilor Români din Reşiţa Română (în 1932). Potrivit statutului adoptat, scopul asociaţiei era „înfiinţarea unei biblioteci, acordarea de burse pentru elevii români şi sprijinirea Reuniunii de Cântări, Muzică şi Literatură a Plugarilor Români din Reşiţa Română”. Putea dobândi calitatea de membru al asociaţiei „orice cetăţean român cu drept de competenţă în izlazul urbarial din Reşiţa Română”.
„Construcţia a fost ridicată tot într-o perioadă de criză, după planurile arhitectului lugojean Victor Vlad. Arhitectura clădirii, străină acestor locuri, aşa-numită neobrâncovenească, nu face altceva decât să marcheze ataşamentul localnicilor faţă de Regatul României, cu care s-a unit Transilvania şi Banatul în 1918. Victor Vlad (n.1889, Lugoj; d. 1967, Timişoara) a mai proiectat Catedrala ortodoxă Înălţarea Domnului din Târgu Mureş, Biserica ortodoxă din Mehala – Timişoara, Biserica ortodoxă din Iosefin – Timişoara şi diferite biserici, ca cele de la Jimbolia, Cuptoare, Anina şi Arad”, declară Nicolae D. Vlădulescu, preşedintele Centrului Cultural Reşiţa Română.
În anul 1929, planul clădirii suferă unele modificări, făcute de arhitectul Constantin Purcariu, de asemenea din Lugoj. Sfinţirea Palatului Cultural a avut loc în data de 29 iunie 1930, de sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, care sunt, de altfel, şi patronii spirituali ai oraşului.
La Palatul Cultural s-au ţinut, încă de la înfiinţare, spectacole corale, de dans, teatru, vodevil şi chiar operetă, dar a fost şi loc de întâlnire a vechilor reşiţeni la şezători şi baluri. În incinta clădirii a funcţionat, mai apoi, şi un cinematograf.
Asociaţia Culturală Reşiţa Română a fost reînfiinţată în anul 2002 (avându-l ca preşedinte pe dr. Petru Iliasă, decedat 2007) şi a revendicat Palatul Cultural, pe care l-a redobândit după trei ani, în februarie 2005.
Actualul preşedinte al Asociaţiei Culturale Reşiţa Română este Nicolae Plujar, iar activitatea asociaţiei se concretizează prin şedinţe lunare la care participă, pe lângă Consiliul director, şi membrii asociaţiei. În urma acestor şedinţe lunare se emit decizii privind buna desfăşurare a activităţii asociaţiei, organizându-se spectacole pe tot parcursul anului.
„Palatul Cultural a fost ridicat din fonduri ale populaţiei române, urbarieni, cu forţă de muncă locală. Tehnic vorbind, pentru a răspunde scopului iniţial – clădire culturală română – s-a adoptat un stil neoromânesc, cu arcuri în plin centru, o logie pe ax central şi goluri de ferestre cu arce de facturi diferite, învelitoare pe şarpantă din lemn cu accente locale date de ruperi de coamă, căderi de cornişe, care sunt marcate şi de brâuri ornamentale din ipsoserii. Două spaţii dinspre stradă (foste prăvălii) sunt acoperite cu terase circulabile. Structura iniţială este de pereţi portanţi din cărămidă arsă plină, centuri şi planşee din beton armat, iar sala este acoperită cu un planşeu de lemn, cu dublură de grinzi transversale şi grinzi pe direcţia longitudinală între cele principale”, afirmă Nicolae Plujar, preşedintele Asociaţiei Culturale Reşiţa Română.
Clădirea a fost concepută ca o sală de spectacole, cu scenă, balcon, interior perimetral sălii şi spaţii adiacente ataşate pe lateralele sălii, cu funcţii de birouri, săli de repetiţie şi ateliere. Sala a avut funcţia iniţială de sală pentru activităţi culturale pentru Reuniunea de Cântări a Reşiţei. În anii ’70, când a fost reamenajată şi transformată în cinematograf, s-au realizat gradene interioare pentru asigurarea unghiului de vizibilitate, s-a intervenit în dosul scenei cu o structură în cadre din beton armat, cu subsoluri, parter şi etaj şi o scară din beton armat care leagă toate nivelurile.
În 1982, se pornesc lucrări de reparaţii capitale, odată cu modernizarea centrului civic al municipiului Reşiţa. Ciclul normal de garanţie a clădirii este evaluat la 70 de ani. Prin lucrările de reparaţii executate în 1982, ciclul de verificare şi garanţie s-a prelungit până în anul 2004. Lucrările de reparaţii capitale executate în această perioadă au constat în finisări exterioare, zugrăveli interioare şi căptuşire cu straturi fono-absorbante la pereţii sălii, dar şi transformarea de la pardoseala orizontală în pardoseală cu pantă şi gradene.
Clădirea nu a mai fost apoi folosită din anul 2000. Cinematograful a devenit nerentabil, chiriaşii au fost eliminaţi, dar au existat şi diferende pe tema statutului şi a proprietăţii asupra clădirii, aşa că a fost închis publicului. Pentru a putea fi reabilitat şi modernizat, Palatul Cultural din Reşiţa a fost trecut în proprietatea Consiliului Judeţean Caraş-Severin, care a început lucrările în anul 2007. Pe 15 decembrie 2010, a avut loc, putem spune, reinaugurarea Palatului Cultural din Reşiţa.
„Eu ştiu de Palatul Cultural din 1945. Aici se ţineau petreceri de tot felul, de la nunţi până la diverse evenimente culturale. Palatul Cultural s-a construit din banii ţăranilor din Reşiţa Română, iar recenta renovare a fost binevenită, fiind de calitate. Noi am avut o încercare de a înfiinţa un cor, aici. Nu am reuşit, dar nu am renunţat la idee”, a declarat Doru Petru Enciu, un reşiţean pensionar.
În prezent, Palatul Cultural, unul din simbolurile municipiului Reşiţa, este un obiectiv care atrage privirile tuturor celor care trec prin preajmă, un monument pus de acum, din nou, în valoare. Imobilul impresionează atât prin exterior, cât şi prin interior, aşa încât, dacă vă aflaţi în Reşiţa, nu ezitaţi să vizitaţi Palatul Cultural. (Text: Agerpres, Foto: resita-romana.ro)
