Originar din Germania, Teckel-ul este un câine de statură mică, cu un temperament aparte, curajos, curios, inteligent, vioi, „încăpăţânat”, cu un dezvoltat simţ de vânătoare şi un lătrat puternic. Teckelul („Dachshund”, Dachs însemnând în germană bursuc) este cunoscut şi sub numele de şoricar şi are şi o poreclă: „câine-cârnăcior”.
Ca animal de companie este devotat familiei, fiind recomandat de obicei pentru adulţi şi, având în vedere că îi place să fie în centrul atenţiei, este foarte potrivit pentru persoanele singure sau cele care pot să-i acorde mult timp. Se înţeleg în general bine cu alte animale de companie, dar pot fi geloşi şi posesivi (de exemplu, cu jucăriile copiilor). Este, de asemenea, un câine potrivit pentru viaţa de apartament, având în vedere dimensiunile sale reduse.
În Germania această rasă este întâlnită încă dinainte de 1600. Cu un miros dezvoltat şi un puternic instinct de a săpa, teckelii erau antrenaţi pentru a vâna mamifere mici (bursuci, nevăstuici, ierpuri, vulpi ş.a.), pe care le urmăreau până în vizuinile lor.
Teckelul este scund (înălţime de cca 23-30 cm), cu corp musculos, trup lung şi picioare scurte, capul alungit, botul lung, ochii migdalaţi, cu sprâncene proeminente, urechi lungi care atârnă, nas şi unghii de culoare neagră. Blana este de regulă de o singură culoare (negru, roşcat, maro,crem), dar poate fi şi în combinaţii de culori (cu pete de culoare), iar unele exemplare pot avea şi o pată albă pe piept. Adulţii pot ajunge la o greutate de 7-14 kg.
Există trei tipuri de Teckel: cu păr scurt, cu păr lung şi cu păr sârmos. Rasa cu păr scurt trebuie să aibă blana lucioasă, netedă şi uniformă. Exemplarele cu blana lungă au nevoie de baie şi periere în mod regulat. Odată adus într-o casă nouă, Teckel-ul trebuie să ştie cine este stăpânul, de cine trebuie să asculte, după care va învăţa mai uşor comenzile, deşi, în general, nu este uşor de dresat.
Hrana trebuie să aibă nutrienţii necesari, vitamine şi minerale şi trebuie să fie aleasă, cel mai bine, după sfatul medicului veterinar. Cantitatea de hrană este în funcţie de mărimea, greutatea şi de cât de activ este câinele, deoarece Teckel-ul este predispus la obezitate. Din acelaşi motiv sunt recomandate plimbarea zilnică, alergatul şi joaca.
Între bolile şi afecţiunile la care este predispusă această rasă amintim pe cea legată de discurile intervertebrale (din cauza obezităţii poate să se exercite o presiune mare asupra coloanei), afecţiuni ale pielii, diabetul zaharat, boli ale ochilor, ale sinusurilor şi urechilor. Odata cu înaintarea în vârstă trebuie efectuate examinări periodice.
Media de viaţă a câinelui Teckel este de 12-15 ani. Teckel-ul a fost ales ca mascotă oficială a Jocurilor Olimpice de vară din anul 1972 de la Munchen, cu numele de Waldi. (Text: Agerpres, Foto: startpagina.nl, commons.wikimedia.org, Video: youtube.com)
