La câţiva kilometri nord de satul Berca, se află, în două arii protejate, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici. Accesibili astăzi pe un drum modernizat, Vulcanii Noroioşi sunt unul dintre cele mai interesante monumente ale naturii din judeţul Buzău, rezultat al emanaţiei de gaze naturale degajate de zăcământul petrolier existent în subsolul zonei.
„Dacă nu ştiţi şi n-aţi văzut, să vă spun eu că acolo şi-a aşternut necuratul cazanele cu smoală clocotită, pe sub pământ gâlgâie şi fierbe glodul noroios, mai rece decât gheaţa, mai negru decât ceaţa; apoi pe guri căscate, prin tot ocolul acelei văi, fără de scursoare, ţâşneşte tina în sus când de-o şchioapă, când de un stânjen, şi, mai mult, la fiecare gură împrejur, s-a durat muşuroi şi bale cătrănite, pe care ucigă-l toaca le scuipă. Din văgăune se scurg năclăite, de-a lungul masivelor, se adună în nămol, se usucă de vânt, se crapă de soare şi jilava pe care nu se prinde, Doamne-fereşte, nici troscot, nici ciulini”, descrie Vulcanii Noroioşi scriitorul Alexandru Odobescu în Pseudokinegetikos.
Localnicii au denumit acest fenomen geologic, destul de rar, în mai multe feluri: fierbători, pâcle sau salze. Rezervaţia mixtă, geologică şi botanică, Vulcanii Noroioşi este împărţită între două comune: Berca şi Scorţoasa.
Anticlinalul Berca-Arbănaşi aparţine unei zone foarte frământate, fiind tăiat de mai multe falii longitudinale şi transversale, care dau regiunii un aspect de labirint. În lungul anticlinalului (parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă – n.r.), pe liniile de dislocaţie şi în punctele de legătură a faliilor cu axul anticlinalului apar vulcanii noroioşi, care au fost semnalaţi pentru prima dată ştiinţific de Grigore Cobălcescu, întemeietorul geologiei româneşti.
„Savantul Grigore Cobălcescu a explicat geneza vulcanilor noroioşi ca un rezultat al amestecului apelor subterane cu gazele naturale, care, în expansiunea lor spre exterior, dizolvă rocile şi le transformă într-o pastă noroioasă. Aceasta, ajunsă la suprafaţă, dă naştere unor conuri, ceea ce a determinat de altfel şi denumirea de vulcani”, susţine publicistul Horia Băescu.
În zona Berca se află trei grupuri distincte de vulcani noroioşi: vulcanii noroioşi din sudul anticlinalului, aşezaţi la 100 de metri est de sat, vulcanii noroioşi din nordul satului Pâcle, cunoscută sub numele de Pâclele Mici, aşezaţi pe platoul din sudul dealului Pâclele, la limita dintre comunele Berca şi Scorţoasa, şi al treilea grup, vulcanii noroioşi din sudul satului Beciu, comuna Scorţoasa, cunoscuţi sub numele de Pâclele Mari. Pe platoul vulcanilor noroioşi, structura exterioară este formată din argile şi marne care conţin o mare cantitate de săruri.
Platourile sunt presărate cu conuri deschise şi cratere ale căror dimensiuni variază de la câţiva centimetri la câţiva metri. Marginile platourilor au pante uşor înclinate, datorită acţiunii de eroziune a apelor de şiroire în noroiul vulcanic care dau naştere la ogaşe de până la şapte metri adâncime. Pe platoul Pâclele Mici, vulcanii principali nu prezintă conuri în relief. Cu toate acestea, ei au cratere cu dimensiuni ce variază între doi şi cinci metri. Tot pe acest platou există o seamă de cratere secundare de dimensiuni mici, ce formează conuri pe măsură. În timpul precipitaţiilor abundente, erupţia vulcanilor de aici creşte, dând naştere la torenţi de noroi, care alunecă spre partea sudică, în special.
Pe platourile Vulcanilor Noroioşi, formate prin depunerea noroiului, în timpul secetei, se dezvoltă o eflorescenţă salină, care ia naştere prin cristalizarea sării, în urma evaporării apei din noroiul aruncat în timpul erupţiei. Aspectul aproape selenar al platoului de noroi este deosebit de straniu, datorită lipsei totale de vegetaţie, a culorii gălbuialbicioase, a noroiului uscat, din cauza formelor poligonale, rezultate la uscare şi, mai ales, datorită conurilor care domină platoul şi din care se scurge noroiul din erupţie. Peisajul apocaliptic este completat de bolboroselile continuu ale craterelor. Zonele în care activitatea vulcanilor noroioşi este intensă capătă, în timp, aspectul unor platouri argiloase pustii, aşa numitele „pământuri rele”.
Platourile Vulcanilor Noroioşi oferă şi alte surprize, în special pentru botanişti. La marginea câmpurilor de noroi cresc plante halofile interesante. Aici se dezvoltă endemic doi arbuşti, declaraţi monumente ale naturii: gardurariţa (Nitraria schoberri) şi cătina ţepoasă (Obione verrucifera). Fauna acestui loc înregistrează, la rândul ei, prezenţa a două specii rare: scorpionul şi termita. Deosebit de importantă din punct de vedere geologic şi botanic, Rezervaţia naturală a Vulcanilor Noroioşi posedă un deosebit potenţial turistic, datorită unicităţii sale, o manifestare geologică asemănătoare mai întâlnindu-se în Georgia, în apropiere de Baku.
Zona „selenară” de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici este vizitată anul de circa 15.000-20.000 de turişti, o cifră record faţă de anii precedenţi când drumul de acces era impracticabil. Dumitru Roşu, custodele Rezervaţiei naturale, susţine că acest peisaj selenar îi atrage pe turiştii de toate vârstele, dar cei mai încântaţi sunt copiii.
La Vulcanii Noroioşi au fost filmate şi numeroase videoclipuri. Zeci de reclame tv, videoclipuri ale unor vedete, pictoriale sau fotografii artistice, precum şi scene din filme celebre au fost realizate pe platoul natural Vulcanii Noroioşi. Custodele Rezervaţiei naturale Vulcanii Noroioşi susţine că a avut şansa să vadă la lucru numeroase vedete înconjurate de echipe de filmare. (Text: Agerpres, Foto: descopera.ro , Video: Turism Land/Youtube.com)
