Republica Federativă a Braziliei sărbătoreşte la 7 septembrie ziua naţională, aniversând proclamarea independenţei, în 1822.
Istorie şi relief
Situată în partea de est a Americii de Sud, ţara se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam şi Guyana Franceză la nord, cu Uruguay la sud, cu Oceanul Atlantic la est, cu Argentina, Paraguay, Bolivia şi Peru la vest şi Columbia la nord-vest.
Capitala şi principalele oraşe: Brasilia, Rio de Janeiro, Sao Paulo, Belo Horizonte, Natal.
Brazilia a fost descoperită la 22 aprilie 1500, de amiralul portughez Pedro Alvares Cabral. Numele viitoarei ţări provine de la pau-brasil, o esenţă de lemn, din care băştinaşii extrăgeau o vopsea roşie. Teritoriul a rămas colonie a Portugaliei până la proclamarea ca imperiu independent, în 1822, şi a devenit republică în 1889.
În 1930, după revoluţia condusă de Getúlio Vargas, care a preluat puterea la 11 noiembrie, s-a instaurat dictatura populistă supranumită ”getulism”, caracterizată printr-o politică autoritară, centralistă. Conducerea lui Vargas a durat până în august 1954, după care a urmat o serie de guverne civile, succedate de o liberalizare în viaţa politică a ţării. În 1964, în urma unei lovituri de stat, s-a instaurat un regim militar, care s-a menţinut până la 15 martie 1985, când puterea a fost preluată de un guvern civil.
Ocupând aproape o jumătate din întreaga Americă de Sud, Brazilia are un relief cu altitudini moderate, format din câmpia Amazonului sau Amazonia în vest, Podişul Guyanelor (altitudinea maximă a ţării – Pico de Neblina, 3.014 m) în nord şi Podişul Brazilian în sud-est, acoperit de păduri uscate (cerrados) şi stepă (caatinga). Acest podiş coboară lin către nord, spre câmpia Amazonului, iar în sud-est atinge cele mai mari înălţimi, culminând cu lanţurile muntoase Serra do Mar, Serra da Mantiqueira, Serra do Caparao, Serra Itatiaia, Serra dos Orgaos. Relieful muntos coboară brusc la coasta atlantică, mergând paralel cu ea pe o lungime de 7.367 km. În sud şi sud-vest, Podişul Brazilian se prelungeşte cu Podişul Rio Grande do Sul, iar la vest se mărgineşte cu podişul Matto Grosso (500-700 m).
Datorită marii sale extinderi în latitudine, ţara prezintă multe tipuri de climă, de la cea ecuatorială, cu precipitaţii bogate şi temperaturi ridicate, până la cea temperată, la sud de Tropicul Capricornului. În câmpia Amazonului, clima este tropicală şi umedă, specifică pădurilor umede. Podişul Guyanelor şi vestul mijlociu au o climă a savanelor, anotimpul rece fiind uscat. În regiunea de coastă de nord-est domneşte o climă a savanelor tropicale, unde secetele sunt frecvente. În jurul metropolei Rio de Janeiro şi în sud-est domină clima tropicală, cu un anotimp rece, uscat în timpul iernii astronomice. Sudul ţării, ţinutul tradiţional al plantaţiilor, are un climat subtropical.
Reţeaua hidrografică este foarte bogată, dominată de fluviul Amazon, unul dintre cele mai mari din lume, atât ca lungime (6.275 km), cât şi ca întindere a bazinului hidrografic şi ca debit. Principalii săi afluenţi sunt Putumayo, Rio Yapura, Rio Negro, Purus, Madeira, Tapajos. Alte fluvii importante de pe teritoriul ţării sunt: Sao Francisco (3.165 km) la est şi Parana (4.700 km) la sud.
Turism
În topul atracţiilor turistice din Brazilia se numără: faimoasa statuie Iisus Mântuitorul, aflată în Rio de Janeiro, situată în vârful muntelui Corcovado; reţeaua de cascade Iguacu; fluviul Amazon; Carnavalul de la Rio; Pantanal, cel mai întins ţinut mlăştinos din lume; plajele din Salvador, capitala statului Bahia; arhipelagul Fernando de Noronha; Teatro Amazonas, o clădire aflată în Manaus, în inima pădurii tropicale; oraşul Ouro Preto.
Iisus Mântuitorul este faimoasa statuie aflată în Rio de Janeiro. Situată în vârful muntelui Corcovado, înalt de 700 de metri, statuia îţi oferă panorama uluitoare care se poate vedea către nord, spre golful Guanabara şi cea către Lagoa Rodrigo de Freitas, în partea de sud. Statuia are o înălţime de 39,6 metri, inclusiv un piedestal înalt de 9,5 metri şi a devenit un simbol al oraşului Rio şi al Braziliei, potrivit site-ului www.tuktuk.ro.
Una dintre cele mai frumoase minuni naturale ale lumii, Cascada Iguacu, se află la graniţa dintre Brazilia şi Argentina. Reţeaua de cascade este alcătuită din 275 de căderi de apă, de-a lungul fluviului Iguazu. Cea mai impresionantă este Devil’s Throat (Gâtlejul Diavolului), o cascadă în formă de U, având o înălţime de 82 de metri. La ea se poate ajunge din oraşele Foz do Iguacu din Brazilia şi Puerto Iguazu din Argentina, precum şi din Ciudad del Este din Paraguay. În partea braziliană există o cărare lungă de-a lungul canionului, de unde se poate ajunge la baza cascadei Gâtlejul Diavolului.
Având aproximativ 6.400 de kilometri, fluviul Amazon este al doilea fluviu ca lungime din lume, doar cu puţin mai scurt decât Nilul şi primul, din punct de vedere al volumului de apă. În Amazon trăiesc peste 3.000 de specii cunoscute de peşti şi noi specii sunt continuu descoperite. Bazinul Amazonului este acoperit de o jumătate din pădurea tropicală la nivel mondial. Deşi o zecime din cele 10 milioane de specii de animale din lume trăiesc în jungla amazoniană, circuitele prin pădurile tropicale sunt mai mult nişte croaziere fluviale decât excursii organizate pentru a vedea animalele, precizează site-ul amintit.
Carnavaluri există în fiecare colţ al Braziliei, dar cele mai cunoscute au loc în Recife, Olinda şi Salvador. Dar cel mai mare şi mai faimos este cel din Rio de Janeiro. Carnavalul de la Rio atrage pe străzi, în fiecare zi, două milioane de oameni şi aproape o jumătate de milion de străini în cele patru zile de sărbătoare, care culminează cu spectaculoasa paradă Rio Samba de pe Sambadrome.
Pantanal este cel mai întins ţinut mlăştinos din lume, care se întinde în cea mai mare parte în vestul ţării, dar ajunge până în Bolivia şi Paraguay. Renumit pentru viaţa sălbatică de aici, locul este una dintre principalele atracţii turistice ale ţării. Spre deosebire de jungla amazoniană, în Pantanal ai şansa de a vedea speciile de animale sălbatice în habitatul lor natural. Capybara (o specie de rozătoare) şi caimanul Yacare sunt numai câteva dintre animalele care trăiesc aici, iar numărul lor ajunge la câteva milioane. În Pantanal trăieşte şi cea mai extinsă populaţie de jaguari din cele două Americi.
Salvador este capitala statului Bahia, un oraş colonial cu o scenă muzicală vibrantă şi nenumărate plaje răspândite atât în interiorul golfurilor calme, locuri ideale pentru înot, scufundări şi navigare la bordul ambarcaţiunilor, dar şi în zone mai deschise şi agitate, în care se formează valuri înalte, ideale pentru surfing. Există şi plaje înconjurate de stânci, unde s-au format bazine naturale.
Fernando de Noronha este un minunat arhipelag cu plaje curate, peisaje de vis şi viaţă sălbatică, care se află la 354 de kilometri în largul coastei de nord-est a Braziliei. Arhipelagul a fost descoperit de Amerigo Vespucci în 1503 şi s-a aflat temporar sub ocupaţie olandeză şi franceză, înainte ca portughezii să îl preia, în 1737. În prezent, numai cea mai mare dintre cele 21 de insule care îl alcătuiesc este populată, numărul locuitorilor de aici ridicându-se la 3.500. Insula este o adevărată Mecca pentru pasionaţii de scufundări, apele aici fiind calde tot timpul anului, iar vizibilitatea perfectă chiar şi la adâncimea de 50 de metri.
Teatro Amazonas sau Teatrul Amazon este o clădire aflată în Manaus, în inima pădurii tropicale amazoniene. Ea a fost construită în perioada de prosperitate a comerţului cu cauciuc, la ridicarea ei folosindu-se materiale de construcţie din întreaga lume, mobile din Paris, marmură din Italia şi oţel din Anglia. Cupola exterioară este acoperită cu 36.000 plăci decorative din ceramică, pictate în culorile steagului Braziliei. Prima reprezentaţie de aici a avut loc la 7 ianuarie 1897, cu opera italiană ”La Gioconda”. Teatrul de operă a fost închis însă odată cu începutul declinului comerţului cu cauciuc, iar Manaus şi-a pierdut astfel principala sursă de venit. Timp de 90 de ani, până în 2001, când şi-a deschis din nou porţile, la Teatro Amazonas nu a mai avut loc nicio reprezentaţie artistică.
Unul dintre cele mai bine păstrate oraş coloniale din Brazilia, Ouro Preto, care se traduce prin ”aurul negru”, a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al XVII-lea. Această aşezare a devenit repede epicentrul goanei după aur în statul Minas Gerais. Oraşul adăposteşte clădiri în stilul arhitectural specific coloniilor portugheze, dar şi clădiri moderne care, însă, respectă standardele istorice păstrate în aceste locuri. Bisericile din secolele XVIII-XIX, împodobite cu aur şi sculpturile lui Aleijadinho, fac din Ouro Preto una dintre cele mai populare atracţii turistice din Brazilia.
Un alt punct de atracţie îl reprezintă oraşul Sao Paulo, aşezat pe coasta Oceanului Atlantic, care este, ca suprafaţă, al doilea oraş ca mărime din lume. Oraş multicultural metropolitan, foarte des este comparat cu New York, are influenţe italiene, japoneze, chineze, arabe şi portugheze. În Sao Paulo se află cea mai mare universitate din America Latină – Universidade de Sao Paulo-, şi un muzeu de artă modernă MASP. Tot aici, se află şi cel mai mare stadion privat din lume, denumit „Morumbi Stadium”.
Parque de Carmo reprezintă unul dintre cele mai mari spaţii deschise din oraş, găzduind peste 210 specii de plante. În fiecare an, în luna iulie, aici se organizează Festa de Cerejeira, Festivalul Cireşilor Înfloriţi, o sărbătoare de origine japoneză. Muzeul de Arte din Sao Paolo deţine o serie de lucrări importante, începând cu Renaşterea şi până în epoca contemporană. Mosteiro de San Bento e o mănăstire benedectină construită în secolul al XVI-lea, iar Nossa Senhora da Luz e un exemplu de arhitectură tipică din Sao Paolo, construită în întregime din argilă.
O atracţie deosebită este şi Plantaţia de Cafea, care poate fi inclusă în programul de vizite.
Capitala ţării, Brasilia, este situată pe un platou înalt de 1.000 de metri, reprezentând centrul metropolitan al Districtului Federal. Oraşul privit de sus are forma unui fluture. Principalele puncte de atracţie sunt: Palacio de Alvorada, reşedinţa oficială a preşedintelui, clădire renumită pentru coloanele albe de marmură şi pentru grădinile de dimensiuni impresionante. Palatul Itamaraty, cunoscut şi ca Palatul Arcurilor, adăposteşte o colecţie impresionantă de opere de artă şi antichităţi, iar Podul JK cuprinde trei clădiri importante: Congresul Naţional, Palatul Justiţiei şi Palacio do Planalto, potrivit site-ului www.travelworld.ro.
Turnul de Televiziune are o înălţime de 224 de metri, oferind o privelişte superbă asupra oraşului. Acesta găzduieşte Muzeul pietrelor preţioase, iar în jurul său se desfăşoară cel mai mare târg de obiecte artizanale tradiţionale braziliene.
Templul Legiao da Boa Vontade, în formă de piramidă, e decorat cu spirale de granit pe podele, iar tavanul e pavat cu un imens cristal pentru a împrăştia energie pozitivă. În interiorul acestuia se afla şi o Cameră Egipteană, o galerie de artă şi un magazin de suveniruri.
Gastronomie
Extraordinara bucătărie a Braziliei este un amalgam de moşteniri culinare din partea a trei grupuri importante de oameni: nativii indieni, cuceritorii portughezi şi sclavii africani care au fost aduşi să muncească pe plantaţiile de trestie de zahăr, ceea ce face ca aceste trei contribuţii să se regăsească în foarte multe dintre preparatele importante braziliene actuale.
De la nicio masă tradiţională braziliană nu pot lipsi boabele de fasole şi de orez, fierte; maniocul (făina) este şi el foarte întâlnit, în special în sud-est. Dintre tipurile de fasole, cea cu bob negru (feijao preto) este cea mai consumată în mâncăruri. În plus, pentru brazilieni, cartofii, care sunt dulci, cu miezul portocaliu, sunt consideraţi o delicatesă combinată cu aproape toate felurile de mâncare tradiţionale, conform site-ului www.eatermagazine.ro.
În privinţa mâncărurilor cu carne, porcul, vita, puiul şi peştele sunt consumate constant. În categoria peştelui, codul uscat şi sărat (bacalhau) este servit în mod tradiţional.
În Brazilia, numai carnea de vită are în jur de 50 de feluri de preparare. În renumitele restaurante tradiţionale („churrascaria”), carnea friptă pe grătar şi jar este prezentă în tot felul de meniuri. Alături de carne, creveţii şi fructele de mare sunt nelipsite din mâncărurile tradiţionale braziliene.
Nordul Braziliei are cea mai exotică bucătărie a Braziliei — carnea de aligator (Picadinho de Jacaré) sau de broască ţestoasă este folosită, alături de frunzele şi trunchiul de palmier. Una dintre mâncărurile populare în zonă este Caruru Do Par, un bol cu creveţi uscaţi, bame, ceapă, roşii, coriandru şi ulei.
Sud-estul ţării este „inima culinară” a Braziliei, dat fiind faptul că aici sunt statele cele mai importante, Rio de Janeiro şi Sao Paolo, renumite pentru diversitatea culinară, însă felul principal îndrăgit de toată lumea rămâne o mâncare pe bază de fasole neagră şi carne, iar în materie de legume, preferat este maniocul, în locul cartofului. În Minas se consumă mult porumb, carne de porc, fasole şi brânzeturi locale, iar în Minas Gerais, un amestec de fasole neagră şi roşie.
Între felurile de mâncare tradiţionale se numără: feijoada — boabe de fasole negre, carne (de obicei din porc) şi bucăţi de cârnaţi, la care se adaugă de obicei legume precum varza kale, okra, cartofi, morcovi şi uneori chiar şi banane; brigadeiros – trufe de ciocolată, făcute din lapte condensat, cacao şi unt, iar pe deasupra sunt presărate cu bombonele de ciocolată; Pao-de-Queijo – o chiflă cu brânză, simbolică pentru bucătăria braziliană; acaraje – un preparat asemănător falafelului, făcut din boabe de fasole decojite, formate într-o bilă şi prăjite în ulei de palmier, apoi se taie în două şi se umple cu paste precum vatapa (creveţi, alune, lapte de cocos) sau caruru (okra, ulei de palmier, creveţi, ceapă şi alune).
Alte mâncăruri tradiţionale sunt quindim – budincă făcută din cocos măcinat, gălbenuş de ou şi zahăr; moqueca – un fel de tocană braziliană, pe bază de peşte, făcută cu ceapă, coriandru, usturoi, roşii şi uneori creveţi; coxinha – carne tocată de pui amestecată cu ceapă, pătrunjel, brânză, turmeric, căreia i se dă formă de pulpă de pui şi se îmbracă într-un aluat subţire făcut din supă de pui şi făină; salpicao – o salată aromată făcută din piept de pui, măr, morcov, stafide, mazăre, porumb, suc de limetă şi puţină maioneză cu iaurt.
”Cachaça” este o băutură tradiţională braziliană făcută din trestie de zahăr, care poate fi consumată imediat după preparare (este transparentă) sau învechită în butoaie de lemn (capătă o culoare maronie), caz în care băutura capătă o aromă influenţată de lemnul recipientului în care este învechită. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Visit Brasil, walldevil.com , Video: youtube.com)
