Casa Sfatului face parte din obiectivele importante ale municipiului Braşov din punct de vedere al valorii istorice şi, după Biserica Neagră, este cel mai reprezentativ monument istoric pentru oraş.
„Ţinând cont că Biserica Neagră are o conotaţie religioasă, dacă vorbim strict de istoria locală, Casa Sfatului fiind sediul primăriei în Evul Mediu, sediul magistratului şi locul unde se ţineau valorile oraşului, arhiva oraşului, are o însemnătate deosebit de importanţă pentru fiecare braşovean şi este obligatoriu un punct de reper pentru cei care vizitează Braşovul”, a declarat istoricul Nicolae Pepene, director al Muzeului Judeţean de Istorie Braşov.
În data de 23 decembrie 1420 s-a încheiat un acord între Breasla Blănarilor şi Administraţia Districtului Ţara Bârsei privind construcţia Casei Sfatului, prin care acesteia din urmă i se îngăduie să-şi construiască, deasupra bolţii de vânzare a breslei, o cameră pentru „acordarea dreptăţii” şi pentru şedinţele sfatului orăşenesc. Din cauza invaziei otomane din 1421, a distrugerii în mare parte a oraşului, precum şi a arestării magistratului, proiectul a fost anulat.
Pe măsură ce oraşul se dezvoltă, clădirea se transformă în primărie, i se adaugă noi încăperi, iar turnul este prevăzut cu un orologiu cu cadrane pe toate cele patru laturi ale sale. Următoarea menţiune despre Casa Sfatului apare în anul 1503, fiind menţionată sub numele de Praetorium.
Construcţia edificiului a cunoscut de-a lungul anilor numeroase modificări, mare parte dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale, trăsnete, cutremure, iar în anul 1689 de marele incendiu provocat de forţele habsburgice care asediau oraşul, distrugând o mare parte a clădirii.
În anul 1780 se încheie lucrările de construcţie a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma actuală. Tot atunci, pe loggia din faţă a Casei Sfatului se adaugă Stema Braşovului. Administraţia oraşului se mută în clădire în anul 1876. La începutul secolului XX, Casa Sfatului urma să fie demolată şi înlocuită cu o clădire administrativă modernă, dar acest lucru s-a evitat în urma unei campanii puternice de presă pentru menţinerea monumentului.
Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc între anii 1909-1910, când acoperişul a fost înlocuit de actualul acoperiş piramidal acoperit cu ţigle colorate, negru şi galben, care se mai observă şi în zilele noastre. Din 1950, în incinta Casei Sfatului funcţionează Muzeul Judeţean de Istorie.
„Este un monument foarte important pentru Braşov, iar dacă este să folosim o formulă care este puţin legată de turnul ceasului, pentru că de aici se dădea ora exactă în acest oraş, secole de-a rândul s-a dat ora exactă. Acum are o importanţă deosebită, pentru că aici sunt strânse cele mai importante mărturii istorice locale. Intenţia noastră în viitor este să facem o actualizare a expoziţiei de bază a Muzeului Judeţean de Istorie, care va avea această tematică obligatorie «Istoria Braşovului şi a judeţului», pentru că nu trebuie să uităm că Braşovul a fost un centru administrativ, economic, politic pentru Ţara Bârsei şi apoi pentru judeţul Braşov”, a mai afirmat istoricul Nicolae Pepene.
Casa Sfatului are poveştile sale frumoase, dincolo că este spectaculoasă datorită aşezării sale în mijlocul Pieţii Sfatului, dar şi pentru cele câteva lucruri care demonstrau, cel puţin pentru Evul Mediu, intenţiile administraţiei locale de a nu lăsa nimic la întâmplare. De exemplu, turnul Casei Sfatului s-a numit o bucată de timp şi turnul trâmbiţaşilor, pentru că în Evul Mediu exista un program foarte strict în privinţa circulaţiei prin oraş. De asemenea, vitregiile naturii, accidentele provocate de mâna omului, de natură, trebuiau anunţate. Acest lucru se făcea prin intermediul unor funcţionari, trâmbiţaşii care stăteau în balconul turnului Casei Sfatului şi anunţau aceste momente ale vieţii cotidiene.
În sezonul estival, locul trâmbiţaşilor a fost luat de trei instrumentişti care cântau la oră fixă trei melodii specifice celor trei etnii ale Braşovului: români, germani şi maghiari. Imperiul Austriac a impus o serie de reguli de care braşovenii nu au fost prea încântaţi, dar pe care au trebuit să le respecte.
Obiceiul simpatic al trâmbiţaşilor încă mai exista, dar cronica medievală spune că pe atunci comandantul Garnizoanei oraşului îşi avea sediul într-o clădire foarte apropiată de Casa Sfatului, avea un papagal care „înnebunea” în momentul în care trâmbiţaşii sunau, aşa că generalul a ales să scape de aceştia, şi să păstreze papagalul, după cum a menţionat istoricul Nicolae Pepene.
Balconul Casei Sfatului oferă o imagine amplă asupra Braşovului medieval, monumentul fiind vizitat în toate anotimpurile. Casa Sfatului şi Piaţa Sfatului reprezintă locul de întâlnire al grupurilor de turişti, locul unde se organizează evenimentele culturale ale oraşului, iar Muzeul Judeţean de Istorie găzduieşte periodic nenumărate expoziţii, concursuri şi întâlniri cu caracter istoric.
Tot în Braşov există şi Strada Sforii, una dintre cele mai vizitate străzi din oraş.
Strada Sforii din Braşov, inclusă de publicaţia Huffington Post în topul celor mai înguste străzi din lume, este una dintre cele mai căutate străzi de către turiştii care vin să viziteze oraşul. Construită în secolul al XV-lea ca un coridor de urgenţă pentru pompierii cetăţii medievale Braşov, strada Sforii are între 110 şi 135 de centimetri lăţime şi 83 de metri lungime, ceea ce îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă din Braşov şi din Europa de Est. Este situată între străzile Cerbului şi Poarta Şchei, astfel că se intră dintr-o stradă şi imediat se ajunge în altă stradă. Ea a fost restaurată în anul 2003 pentru a arăta ca în urmă cu o sută de ani.
I s-a schimbat pavajul, pereţii clădirilor care străjuiesc străduţa au fost renovaţi, iar stâlpii de iluminat au fost schimbaţi cu unii cu aspect medieval, pe care s-au montat felinare. Strada Sforii este o temă provocatoare pentru fotografi, datorită spaţiului îngust pentru obiectivul de filmat. Cine vizitează strada Sforii trebuie să ştie că se află destul de aproape de Biserica Neagră, de Piaţa Sfatului, Bastionul Ţesătorilor sau Masivul Tâmpa. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org)
