Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” este înscrisă alături de alte opt biserici, opere ale arhitecturii de lemn din Maramureş, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1999.
Aceste opt biserici sunt exemple remarcabile ale unei game de soluţii arhitecturale din diferite perioade şi zone. Ele arată varietatea de modele şi măiestrie folosite la ridicarea acestor construcţii, înguste, înalte de lemn, acoperite cu şindrilă. Ca atare, ele sunt o expresie vernaculară a peisajului cultural al acestei zone muntoase din nordul România, potrivit UNESCO.
Biserica de lemn a vechii mănăstiri din Bârsana face parte din grupul bisericilor de tip maramureşan, de mici dimensiuni, cu acoperiş dublu. Construită în 1720, biserica a fost supusă unui proces frecvent în cazul bisericilor şi caselor de lemn, cel de strămutare.
Este unica biserică din cele opt selectate pe lista UNESCO care a fost iniţial biserică mănăstirească şi a fost transformată în biserică parohială, în anul 1806 când a fost mutată pe actualul amplasament (bârnele păstrează numerotarea incizată, necesară reclădirii), potrivit site-ului cimec.ro.
Configuraţia spaţială şi volumetria bisericii sunt cele care caracterizează bisericile tipice pentru Maramureş.
Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Bârsana este situată în partea central nordică a satului pe o movilă din cimitir.
Planul bisericii include pridvorul, pronaosul şi naosul, totul formând un corp rectangular la care se adaugă absida altarului decroşat; văzută din exterior biserica pare a fi de tip sală, dar în interior este împărţită prin pereţi separatori, potrivit lăcaşurilor de cult ortodoxe.
Pronaosul este strâmt, cu un plafon jos, cu plăci peste grinzi; el este separat de naos printr-o uşă centrală cu deschidere boltită flancată de două deschideri rectangulare boltite în partea exterioară; nu are ferestre. Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o uşă cu ancadrament rectangular, original ornat cu motive în dorsade sculptate în relief înalt.
Naosul are lărgimea maximă la parter; el se strâmtează la nivelul pereţilor laterali care susţin bolta. Naosul este separat de altar prin iconostas care formează un perete plin cu trei uşi, uşile împărăteşti şi cele două uşi laterale numite uşi diaconeşti. Este iluminat prin două mici ferestre decupate în pereţii laterali.
Acoperişul bisericii are două niveluri, o streaşină joasă şi largă care înconjoară edificiul pe părţile de sud, vest şi nord şi care se continuă prin acoperişul prin cinci pante abrupte ale altarului şi cu acoperişul central al bisericii; acesta are pante înclinate către nord şi sud şi două pante aproape verticale către vest şi est.
Învelişul întregii construcţii, inclusiv al turnului clopotniţă este de şindrilă.
Deasupra extremităţilor vârfurilor acoperişului se ridică 3 cruci de fier forjat: 2 pe acoperişul principal şi una pe acoperişul altarului. Biserica este integrată edificiilor de cult din judeţul Maramureş care au o elevaţie ridicată dezvoltate pe două registre.
Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” a fost construită în 1720, după năvălirea tătarilor, în 1717, care au devastat şi incendiat satul. Atunci au ars Mănăstirea Bârsana, bisericile din Cuhea, Dragomireşti, Moisei şi multe case din satele maramureşene. Toate acestea au fost refăcute, la fel şi biserica mănăstirii din Bârsana.
În 1791, Mănăstirea Bârsana a fost desfiinţată, aşezământul a fost devastat, chiliile şi clădirile anexe distruse, averea confiscată, o parte a averii a trecut în proprietatea mănăstirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost mănăstirea ortodoxă, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Bârsana.
În 1806, biserica aşezământului a fost mutată mai aproape de sat, în locul numit Podurile Jbarului, unde se află în prezent. (Text: Agerpres, Foto; ro.wikipedia.org/ Ţetcu Mircea Rareş )
