Biserica Fortificată din Saschiz, a cărei construcţie a început în 1493 sub ameninţarea invaziei tătare, este considerată prima biserică-reduit din zonă, fiind o fortificaţie de dimensiuni reduse, construită în cadrul altei fortificaţii, care deţinea mijloace de foc şi de subzistenţă pentru a rezista unui atac timp îndelungat.
Locuirea în zona Saschizului este semnalată încă din penultima epocă a preistoriei, din neolitic, una dintre primele construcţii durate aici, denumită Cetatea Uriaşilor, situată în nord-estul localităţii de azi, fiind datată în jurul anilor 2500-1800 înainte de Hristos şi ale cărei urme abia se mai observă. Acesteia i-au urmat şi alte construcţii remarcabile, o bazilică romană, apoi Cetatea Ţărănească, care este amplasată la vest şi a cărei construcţie a început în 1347, apoi Biserica fortificată „Sfântul Ştefan”, construită în secolele XIV-XV.
În jurul anilor 1150-1200, este consemnată în istorie perioada colonizării populaţiilor germanice, aduse în zonă de regii Geza al II-lea şi Andrei al II-lea, pentru a-şi consolida stăpânirea.
Profesorul Alin Pora precizează în monografia localităţii că, în jurul anilor 1200, aici a fost instalat Scaunul Keisd (o altă denumire a Saschizului, alături de Kaizd, Huhnenburg şi Szaszkezd, plus cea neoficială de Siebenkirchen, adică şapte biserici) de care aparţineau 7 sate, iar pentru o scurtă perioadă de timp acesta a fost centrul de putere al zonei, până când Sighişoara şi-a impus supremaţia.
„Acest centru de putere este demonstrat şi de vastul sistem de fortificaţii care s-a păstrat, cum ar fi Biserica fortificată care deţine un Turn cu Ceas similar cu al Sighişoarei, Cetatea Ţărănească a celor şapte sate, a cărei construcţie a început în 1347, care avea şapte turnuri – dintre care unul era al şcolii, un heleşteu şi o fântână adâncă de peste 50 de metri, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată de jos. În jurul anilor 1490, a început construcţia Bisericii Fortificate, aşezate pe un platou din centrul comunei. Atestarea bisericii este dovedită şi de Ordinul pe care principele Transilvaniei l-a dat la vremea respectivă, prin care poruncea jujilor din Saschiz să aresteze pe oricine se opunea plăţii tributului pentru ridicarea bisericii închinate Sfântului Ştefan. În tipologia bisericilor fortificate din Transilvania, biserica din Saschiz este considerată cap de serie pentru edificiile care pot face faţă independent unui atac, cunoscute sub denumirea de biserici-reduit”, a precizat profesorul.
Biserica Fortificată este construită în stilul gotic tardiv, a fost ridicată de locuitorii din Saschiz împreună cu cele şapte sate afiliate dar şi cu ajutor acordat de Scaunul Sibiului, fiind zidită pe temelia unei basilici romane, din care se mai păstrează unele urme.
„Din exterior, edificiul apare ca un bastion, cu arcuri impunătoare construite deasupra uriaşilor contraforţi de piatră şi cărămidă, elemente caracteristice tuturor monumentelor gotice. Frumuseţea arhitecturală se îmbină însă cu destinaţia defensivă a Bisericii fortificate, în spatele arcurilor fiind încă vizibile fantele gurilor de aruncare. Datorită distanţei considerabile dintre vatra satului şi colina pe care a fost construită Cetatea Ţărănească, în decursul timpului Biserica fortificată a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor”, mai precizează monografia localităţii.
Potrivit monografiei comunei Saschiz, construcţia bisericii fortificate a început în 1493 şi s-a încheiat la 1525, iar Turnul Bisericii a fost conceput ca parte a sistemului defensiv, formând împreună cu zidul înconjurător un sistem de fortificaţie extrem de greu de trecut. Ca şi în cazul Sighişoarei, pârjolită în 1676, în aprilie 1714, un incendiu devastator a distrus cea mai mare parte a clădirilor din Saschiz, topind inclusiv cele trei clopote ale turnului cu ceas.
Turnul şi biserica mică au ajuns la înfăţişarea actuală în anul 1677, fiind conceput după modelul Turnului cu Ceas din Sighişoara, dar nu cel pe care îl vedem astăzi, ci aşa cum arăta acesta înaintea incendiului din 1676. Turnul din Saschiz a fost renovat 1832, dar a fost serios avariat de cutremurul din 1986, iar în perioada 2000-2011, biserica şi turnul au fost cuprinse în Planul Naţional de Restaurare.
Modelul Turnului din Saschiz este aproape identic cu Turnul cu Ceas din Cetatea Sighişoarei în privinţa găurilor din partea superioară, folosite pentru a ataca năvălitorii, având şi un ceas cu un mecanism mult mai vechi decât cel sighişorean, care deţine o statuetă denumită Bogdan.
„Turnul adiacent bisericii fortificate este un pandant al Turnului cu Ceas din Sighişoara, care, la începutul secolului XX, primeşte ţigla smălţuită, la fel ca cel din Sighişoara. Mecanismul ceasului din Saschiz este mult mai vechi decât cel din Turnul cu Ceas al Sighişoarei şi nu are atâtea păpuşi, ci doar una, numită Bogdan, chiar şi în dialect săsesc. Bănuim că denumirea are o conotaţie religioasă – în majoritatea bisericilor fortificate care deţin ceasuri, figurina este numită Bogdan – întrucât Bogdan este pandantul lui Theodor, cel adorat, cel aflat în graţiile Domnului. Ceasul este poziţionat spre piaţa din faţa bisericii, unde erau târgurile”, a declarat Nicolae Teşculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara.
Potrivit acestuia, în anul 1999, Biserica Fortificată din Saschiz a fost cuprinsă în patrimoniul mondial UNESCO, alături de Cetatea Medievală a Sighişoarei, la concurenţă cu care, de-a lungul secolelor, a cunoscut mărirea, însă şi decăderea. Directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara a arătat că, după ce Saschiz a pierdut în favoarea Sighişoarei sediul scaunului săsesc, şi-a păstrat, totuşi, importanţa din punct de vedere religios, însă nu fără sacrificii.
„Decăderea acestui târg se datorează faptului că drumul comercial care mergea spre Braşov îşi modifică cursul, în sensul că se dezvoltă mult Cetatea Făgăraş, iar de la Sighişoara către Braşov se mergea parţial pe Valea Hârtibaciului până la Agnita, apoi pe actualul Deal Frumos, Făgăraş şi Braşov, ocolindu-se ruta pe care acum trece Drumul European 60. Astfel, se dezvoltă mult Sighişoara, însă decade Saschizul, care până în secolul al XIX-lea îşi păstrează totuşi denumirea de oppidum, adică târg. Avea dreptul de a ţine târg şi era a doua localitate ca importanţă din scaunul Sighişoara. În secolul al XVII-lea, are loc şi un conflict major între scaunul Sighişoara şi Saschiz care, la un moment dat, refuză să plătească nişte taxe, socotindu-se o localitate majoră. Are loc arestarea primarului şi a oficialităţilor din Saschiz şi, în cele din urmă, lucrurile se clarifică, procesul este pierdut de Saschiz în favoarea Sighişoarei, şi astfel localitatea decade”, a spus Teşculă.
Istoricul a precizat că, în ciuda acestui fapt, Saschizul va găzdui în 1663 o Dietă a Transilvaniei, chiar în Biserica Fortificată. Aceasta deţine şi în prezent obiecte cu o valoare deosebită, printre care un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani, de către un artist necunoscut. (Text: Agerpres, Foto: skytrip.ro, romanian-explorer.com)
