Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din municipiul Galaţi, îndeplinind pe vremuri un rol dublu: lăcaş de cult şi cetate de apărare împotriva cotropitorilor. Iniţial, biserica a fost construită din lemn, la începutul secolului al XVII-lea.
Ulterior, în 1647, lăcaşul de cult a fost reconstruit din zidărie, folosind piatră de Barboşi, chiar şi piatră masivă din castrul roman de la Tirighina-Barboşi. Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă de turci în anul 1711, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 şi 1769-1774. Construcţia a fost restaurată pentru prima dată în anul 1831, căpătând o nouă înfăţişare.
În anul 1940, biserica a fost atât de grav avariată de un cutremur, încât a fost închisă. Între anii 1952-1966 ea a fost restaurată în forma actuală după proiectul arhitectului Eugen Chefneux şi a funcţionat ca muzeu de artă religioasă medievală. Ultima consolidare a fost efectuată între anii 1991 şi 1994, biserica fiind iarăşi afectată de cutremurele din 1977 şi 1986.
„Biserica-fortăreaţă Precista întâmpină călătorul de peste 365 de ani, pe malul Dunării, la kilometrul zero al Galaţilor. Este cartea de vizită şi «Poarta» de intrare aici, la «Poarta Porţilor» dintre Occident şi Orient. Actuala biserică a fost ridicată de fraţii Dia şi Şerbul, fiii lui Coman, şi de Constantin, feciorul lui Teodor”, ne spune Moise N. Pacu, în „Cartea judeţului Covurlui”, editată la 1891. Nu se cunoaşte anul când au început lucrările, însă se ştie că a fost sfinţită în septembrie 1647, în vremea domnitorului Vasile Lupu. Confruntările dintre ruşi, turci şi tătari au distrus de mai multe ori zidul bisericii fortificate.
Despre Biserica-fortăreaţă Precista din Galaţi – „ctitorie de negustori” – au scris istoricii noştri, dar şi călători străini care au ajuns prin vechiul port de la sud de Moldova. La mijlocul secolului al XVII-lea, „când este zidită Biserica-fortăreaţă Precista, târgul Galaţi este caracterizat ca un târg prosper, format «în mare parte din negustori»”, ne relatează istoricul gălăţean Paul Păltănea. Cetatea Precista este zidită în plină epocă culturală a domnitorului Vasile Lupu, iar din punct de vedere arhitectural este „o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-vlaho-transilvăneană”, ridicată după modelul bisericilor-fortăreţe. A fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos.
Pe vremea comuniştilor, bisericii fortificate „Sf. Precista”, cea mai veche construcţie gălăţeană păstrată, monument unic, i se interzisese menirea pentru care fusese creată, cea religioasă, fiind transformată în muzeu. După Revoluţie i-a revenit menirea, dar şi-a pierdut-o pe cea pur muzeală. Arsă de câteva ori, biserica şi-a schimbat înfăţişarea. Ar putea fi trecută, simbolic, pe orice efigie a oraşului. Avea crucile aurite, iar în ziduri are şi piatră adusă de la ruinele castrului roman de Bărboşi.
„În ’86, s-a descoperit un fragment de zid cu un fragment de capitel roman, iar Miron Costin văzuse în biserică o piatră cu inscripţie, acum dispărută, «Severus imperator romanorum»„, ne-a declarat directorul Muzeului de Istorie Galaţi, Cristian Căldăraru.
Istoricul Cristian Căldăraru a definit în cartea „Biserica fortificată «Precista», monument de cultură românească”, elementele mai puţin cunoscute publicului.
„Construcţie unică arhitectural, o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană, prin dozajul mai multor stiluri împletite, cu ziduri groase până la 1,8 metri, dublate la nord, cu o scară secretă între ele, în stil săsesc, care-i silea pe atacatori să urce în şir. Găsim şi o capcană, pe la mijlocul scării – o groapă de şapte metri. Treptele de deasupra erau trase în sus pe scripeţi, putând opri astfel înaintarea. Exista şi o «tainiţă», un fel de seif medieval. Creneluri, locuri de tragere: exact ca o cetate”, arată istoricul.
Este remarcabil şi sistemul acustic de la baza turlei Pantocratorului – cupola de deasupra naosului pe care este pictat Iiisus. „Olanele acustice”, oale ascunse în zid, îi dau cea mai bună acustică dintre bisericile gălăţene.
Dar cea mai interesantă este povestea tunelului subteran de sub Precista. Delegatul ministrului Instrucţiunei Publice şi Cultelor V.A. Urechia, Pantazi Ghica, îi semnala acestuia, în 1882, povestea unui tunel subteran care pornea din preajma altarului, până la Brateş. De negăsit, însă, în biserică. Ghica n-a găsit nici martori: erau „invenţiuni” sau oamenii tăceau din teamă de expropriere? – se întreba delegatul. Istoricul Paul Păltănea a precizat cândva că nu s-a descoperit nicio galerie când a făcut practică arheologică studenţească în afara bisericii şi nici nu s-au găsit menţiuni privind retragerea la vreun asediu.
Acum două decenii, un fost miliţian, Ion Constantin, a povestit însă că a urmărit un infractor care s-a pierdut printr-un tunel larg, cât pentru o căruţă, pe sub altar, iar inginera Margareta Bălan a descoperit un tunel dinspre Brateş spre oraş. Poveştile despre tunel continuă şi astăzi… ca şi despre „comoara fabuloasă a turcului”.
În timpul părintelui Anton Velichi, care a păstorit până în 1920, „s-a încercat descoperirea odoarelor bisericeşti furate şi ascunse de turci în 1821” în curtea mănăstirii, spune Cristian Căldăraru. Preotul ar fi înştiinţat în 1908 Protoieria că un enoriaş de origine bulgară, Marin Gheorghiu, i-a povestit că un angajat al său, „un bătrân turc care a luat parte la revoluţia Eteriei Greco-Turcă din 1821, a îngropat în cimitirul bisericii Precista, care pe vremea aceea a servit ca hambar al armatei turceşti, la o distanţă anumită de la zidul bisericii dinspre răsărit, într-o ladă mare, foarte multe odoare bisericeşti de o valoare însemnată, prădate de la bisericile din Galaţi cu ocazia acelei revoluţii”.
Părintele a obţinut acordul ministrului Cultelor pentru efectuarea săpăturilor arheologice. Fără rezultat, deşi turcul indicase şi un semn pe zid. Dar „poate că viitoare campanii de săpături arheologice deschise la biserica Precista, efectuate sistematic, vor scoate la lumină acest tezaur”, a spus Căldăraru. De altfel, săpături arheologice au scos în anii ´80 fragmente ceramice, podoabe din aur şi argint, monede etc.
Direcţia Judeţeană pentru Cultură menţionează despre biserica „Precista”, aflată pe Lista Monumentelor Istorice: „Bijuterie defensiv bisericească, este o veritabilă operă de artă a genului, remarcabilă atât prin expresivitatea formelor şi plastica arhitecturală, cât şi prin eficacitatea sistemului defensiv”.
Amestec arhitectonic: turla de pe naos e moldovenească, zidul are un element de arhitectură bizantină, rar în Moldova, „dinţi de ferestrău” etc. În 1829, se ridică cele două turnuri actuale, pătrate, iniţial hexagonale. După cutremurul din 1940, în ’52 începe consolidarea, cu arhitectul Eugen Chefneaux: mai existau doar zidurile, o parte a bazei turlei şi a turnului de apărare.
„Ne stă înainte un monument impresionant, pe care nu îl mai regăsim astăzi”, scria în 2013 academicianul Răzvan Theodorescu, despre „cel mai cunoscut lăcaş gălăţean”, care „nu mai păstrează astăzi decât puţin din structura originară, aşa cum o indică şi planul etajului, publicat în lucrări de specialitate„. (Text: Agerpres, Foto: comoaranoastra.ro, adevarul.ro)
