O biserică de lemn mai puţin obişnuită, cel puţin prin pictura interioară, în care sfinţii au fost reprezentaţi cu zâmbetul pe buze, stă „ascunsă” de ochii curioşilor într-o mică localitate din Sălaj, lăcaşul de cult edificat în urmă cu mai bine de două secole şi jumătate fiind renumit, în trecut, şi pentru icoanele cântătoare ce se aflau aici.
Nu departe de castrul roman de la Porolissum, satul Brebi, actualmente pe raza comunei Creaca, este o mică localitate a cărei denumire provine, se pare, de la un animal asemănător castorului, ce trăia odinioară în zonă.
„Satul Brebi este consemnat documentar la 1385 sub numele de Beryd, apoi în 1423 sub menţiunea „villa olahis Bred”. Numele pe care îl poartă astăzi este Brebi. Sub această formă îl găsim începând din 1930. Toponimul are la bază numele comun „breb”, animal rozător, înrudit cu castorul, care trăia odinioară în ţara noastră„, precizează fostul preotul al parohiei din acest sat, Septimiu Gudea, într-un material publicat în 2008, în revista Caiete Silvane.
Cel mai important monument de arhitectură din localitate este, cu siguranţă, biserica de lemn edificată în urmă cu mai bine de două secole, conform inscripţiei de pe cosoroaba prispei, chiar deasupra intrării: „1759 În acea vreme au făcut această biserică. Meşteri au fost Brearz şi Borzan Ion în zilele lui popa Dănilă”.
„Pereţii bisericii însumează cinci bârne, între care se numără şi talpa. Consolele, îmbinate la colţuri în sistemul coadă de rândunică, sunt cioplite mărunt. Construcţia se înscrie în tradiţia Văii Agrijului, atât în ceea ce priveşte forma de plan, dreptunghiular, cu absida decroşată pătrată, cât şi al acoperirii interiorului. Pentru lărgirea spaţiului s-a recurs, în 1853, la includerea unui panou de circa un metru în peretele de vest, pe înălţimea acestuia, iar în altar — în peretele de est — a unui panou constituit din capete de grinzi, dispuse vertical. Această intervenţie a fost salvatoare pentru existenţa locaşului, care ar fi putut fi atunci înlocuit”, precizează Ioana Panait, în lucrarea „Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Ortodoxă Română a Oradiei. Biserici de lemn”.
Lăsând la o parte frumuseţea lemnului sculptat de meşteri, ceea ce atrage atenţia atenţia este pictura de pe pereţi, foarte bine păstrată în unele zone, în care majoritatea sfinţilor sunt reprezentaţi cu zâmbetul pe buze. Pictura, spune aceeaşi Ioana Panait, a fost executată în secolul XIX, după intenţie de mărire a spaţiului.
„E o stare duhovnicească bună, o linişte pe care o au pentru că sunt alături de mântuitorul Isus Christos. Pacea lăuntrică pe care o dă harul Duhului Sfânt, atunci când eşti într-o comuniune cu Christos, în viaţa ta de zi cu zi. Asta nu înseamnă că sfinţii sunt lipsiţi de modestie şi că s-au bucurat şi ar fi egoişti în bucuria lor. (…) Asta simţim fiecare şi astăzi, în 2016. În rugăciune, când eşti alături de Dumnezeu, ai o pace lăuntrică şi pacea asta lăuntrică poate îţi dă şi o stare a fizionomiei tale, a feţei tale, de om liniştit, împăcat, zâmbitor„, crede Vasile Danciu, preotul ortodox din Brebi.
Preotul susţine că biserica a avut, în trecut, şi câteva icoane mai puţin obişnuite, obiectele de cult fiind dotate cu câte o cutiuţă muzicală.
„Sătenii mai bătrâni vorbesc despre icoanele cântătoare care aveau în spate o cutiuţă muzicală cu o cântare religioasă şi funcţionau cu o cheiţă. Sătenii mai în vârstă spuneau că se trăgea o cheiţă şi se auzea cântarea „Sfinte Dumnezeule”. Icoane cântătoare se numeau”, susţine Vasile Danciu.
Biserica de lemn din Brebi este astăzi doar un monument istoric ce are mai mult un rol de obiectiv turistic, decât de lăcaş de cult. În biserică se slujeşte de doar două ori pe an, respectiv atunci când se sărbătoresc Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi de Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril. Sunt, de fapt, cele două hramuri pe care biserica le-a avut de-a lungul timpului.
Ultima reparaţie capitală a fost realizată în 1975-1976, prin fonduri de la Secretariatul de Stat pentru Culte şi de la enoriaşi. Timpul însă şi-a pus deja amprenta asupra acoperişului de şindrilă, ce ar avea nevoie de unele reparaţii.
Lucrările ar avea nevoie însă de aprobări speciale, proprii monumentelor istorice, ceea ce, alături de numărul mic de enoriaşi, face deosebit de dificilă sarcina parohiei de a menţine lăcaşul de cult într-o stare perfectă de conservare. Până la găsirea unor soluţii financiare, sfinţii din picturile bisericii din Brebi continuă să-şi aştepte enoriaşii şi turiştii, cu zâmbetul pe buze. (Text : Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org)
