Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (în prezent Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului), Bartolomeu Anania, a fost unul din ierarhii Bisericii Ortodoxe Române a cărui voce s-a auzit puternic în spaţiul românesc.
Bartolomeu Anania, pe numele de botez Valeriu Anania, s-a născut la 18 martie 1921, în localitatea Glavile, judeţul Vâlcea. A intrat în monahism la 2 februarie 1942, la Mănăstire Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu. Decizia de a intra în monahism, la vârsta de 21 de ani, a luat-o într-o singură zi şi fără prea multe frământări, aşa cum mărturisea mult mai târziu înaltul ierarh într-un interviu.
Aflat în haină de monah, Bartolomeu Anania a făcut studii de medicină, în perioada 1945-1946, la Sibiu şi Cluj şi de muzică instrumentală la Cluj. Aici, a frecventat cenaclul literar al lui Victor Papilian, reactivat în casa protopopului ortodox Florea Mureşanu. În iunie 1946, fiind student al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc „Petru Maior”, a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă.
Au urmat un şir de arestări şi a fost expulzat din Cluj.
Câteva luni din iulie până în decembrie 1947 a fost stareţ al Mânăstirii Topliţa. În 1948, la Mânăstirea Bistriţa l-a cunoscut pe patriarhul Justinian (1948-1977), căruia i-a fost colaborator apropiat timp de peste 25 de ani.
Din 1948 până în 1950 a fost intendent al palatul patriarhal şi ulterior inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc.
A fost decan al Centrului de Îndrumări Misionare şi Sociale a clerului, la Curtea de Argeş, unde preda cursuri de istorie bisericească şi omiletică (1951-1952); director al bibliotecii patriarhale (1952-1958).
În 1958, Bartolomeu Anania a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnica, pentru „uneltire contra ordinei sociale”; închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud. A fost eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.
Între anii 1964-1965, a fost, din nou, director al bibliotecii patriarhale.
Din 1965 până în 1976, a funcţionat, în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti. A susţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu. Redactor al revistei şi almanahului Credinţa şi al casetei de literatura Noi.
La 29 octombrie 1967 a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii; mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de arhimandrit.
A fost director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române la Bucureşti (1976-1982).
În ajunul Crăciunului anului 1990, a început munca de diortosire (revizuire) a Bibliei, începând cu textul Noului Testament, acţiune extinsă ulterior asupra întregii Sfintei Scripturi, pe o perioadă de unsprezece ani.
Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosita după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, a fost publicată în 2001.
În 2006, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei mitropolii la Cluj, Sfântul Sinod a aprobat înălţarea la rangul de mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a arhiepiscopului Bartolomeu Anania.
Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, a fost înscăunat la 25 martie 2006, în ziua Bunei Vestiri, la Cluj-Napoca, în cadrul unei ceremonii la care a participat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, şi membrii Sfântului Sinod al BOR.
În calitate de ierarh al Clujului, Bartolomeu Anania, pe lângă misiunea sa pastorală îndeplinită cu multă dăruire, s-a implicat în calitate de fondator, în problema Fundaţiei Gojdu. Testamentul lui Emanuil Gojdu prevede ca întreaga sa avere, cea mai mare din istoria modernă, să le revină românilor ortodocşi din Transilvania şi din Ungaria. De asemenea, mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, s-a aflat printre personalităţile care au cerut, în 2007, ca membrilor Grupului „Ilaşcu”, Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov Popa şi Alexandru Lesco, să le fie conferită Steaua României, ca semn de recunoştinţă pentru suferinţa îndurată în temniţele transnistrene.
Despre lucrările sale privind aşezămintele din eparhie, merită amintite acţiunile desfăşurate la Mănăstirea Nicula (locul de suflet, acolo unde dorea să fie înmormântat „în pământ reavăn”, conform testamentului său).
La Nicula, arhiepiscopul Bartolomeu al Clujului a rectitorit aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi, împreună cu obştea călugărească, demarând construcţia de noi edificii: biserică, casă de creaţie, centru de studii patristice, corp administrativ, arhondaric şi clopotniţă.
La 13 decembrie 2010, mitropolitului Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania, i-au fost înmânate, la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca, de către preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, titlul şi însemnele de membru de onoare al Academiei Române.
În seara zilei de 31 ianuarie 2011, mitropolitul Bartolomeu al Clujului şi-a încheiat misiunea pe pământ şi a păşit spre Împărăţia cerurilor. Trupul său a fost depus în cripta ierarhilor de sub altarul catedralei din Cluj.
„Înainte de orice eu îl stimam şi îl stimez, pentru că era un om care respecta tradiţiile spirituale şi religioase ale românilor din Transilvania”, spunea academicianul Eugen Simion, în urma trecerii la cele veşnice a mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania.
„Pierdem un scriitor şi un intelectual, o voce a românilor din Transilvania”, spunea Eugen Simion, mărturisind că, fără să-l cunoască personal pe înaltul ierarh, îi urmărea evoluţia intelectuală, şi a apreciat „foarte mult modul cum, în această perioadă, apăra tradiţiile credincioşilor săi”. (Text: Agerpres, Foto: crestinortodox.ro)
