Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Borzeşti a fost înălţată la porunca lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, între anii 1493 – 1494, „întru pomenirea sfânt adormiţilor strămoşi şi părinţilor lor”.
Dedicaţia din pisanie relevă faptul că acest lăcaş de cult, spre deosebire de celelalte 47 de ctitorii ale voievodului, construite după numărul de lupte avute de oştirea Moldovei sub comanda sa cu turcii, are şi semnificaţii de suflet.
Borzeşti este locul în care se presupune că s-ar fi născut domnul moldovean, dar, cu siguranţă, după cum afirmă istoricii, localitatea unde şi-a petrecut o bună parte a copilăriei.
Cele două variante ale legendei „Stejarul din Borzeşti”, culese de N. Gane şi Ortansa Racoviţă, leagă existenţa bisericii de un episod tragic petrecut tocmai în acele vremuri din viaţa viitorului domn al Moldovei. Potrivit acestora, Ştefan şi Mitruţ, un bun prieten de joacă, ar fi fost surprinşi de o hoardă de tătari. Năvălitorii l-ar fi spânzurat pe Mitruţ de ramura unui stejar, pe locul unde, mai târziu, domnitorul Ştefan cel Mare a dispus să fie înălţată biserica, masa altarului fiind amplasată, din decizia sa, chiar peste rădăcinile copacului de care fusese atârnat prietenul de joacă.
Biserică „de suflet”, lăcaşul a fost înzestrat încă de la început cu odoare scumpe şi manuscrise, cum a fost „Tetraevanghelul” dăruit în 1495 şi ajuns mai târziu la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. Lipsită de resurse, biserica a fost închinată de domnul Constantin Duca, în 1694, Mănăstirii Bogdana, situată nu departe, sub „oblăduirea” căreia a funcţionat până în anul 1904, când a fost reparată. Apoi, biserica a revenit la statutul său iniţial, de-a lungul timpului ea mai fiind restaurată în anii 1936, 1951 – 1952, 1995 şi 2002 – 2004.
„Edificiul are proporţii monumentale, cu plan dreptunghiular fără turlă, boltit cu calote sferice dispuse în filă. Altarul este acoperit cu o calotă în sfert de sferă, naosul cu una sferică, iar pronaosul cu două calote sprijinite pe un arc dublu transversal, care împarte suprafaţa încăperii în două părţi egale”, după cum explică arhitectul Constantin Amâie, cel care a proiectat impozantele catedrale ortodoxe din Bacău şi Bucureşti, aflate în construcţie.
Soclul bisericii de la Borzeşti este construit din piatră brută, iar acoperişul din şindrilă.
Decoraţia faţadelor este dată de îmbinarea materialelor de construcţie – piatră brută şi cărămidă, alternanţa de arcaturi oarbe şi firide din cărămizi, folosirea ceramicii smălţuite sub formă de discuri şi din elemente de piatră prelucrată în stil gotic, soclu şi ancadramente. Absida altarului este decorată cu 13 firide alungite şi înguste, între arcurile cărora se află discuri smălţuite şi colorate în verde, galben, cafeniu şi portocaliu.
„Uşa de la intrare este din muluri gotice, iar cea dintre pronaos şi naos are un chenar gotic. Ferestrele pronaosului sunt mari şi au ornamentaţie în partea lor superioară, iar cele ale naosului şi altarului sunt înguste şi lungite în stilul arhitecturii muşatine”, arată arhitectul Constantin Amâie.
Pisania este amplasată deasupra uşii de la intrare, într-o mică nişă. Pardoseala a fost realizată din cărămidă.
Nu se ştie dacă biserica a fost pictată iniţial, dar recent s-a realizat pictarea bisericii în tehnica frescei de către reputatul pictor profesor Grigore Popescu-Muscel, care a dorit să creeze compoziţii în stilul epocii lui Ştefan cel Mare.
Catapeteasma de zid, cu icoane din 1775, pictată în frescă de monarhul Nifon Zugravul, a fost conservată şi restaurată.
Biserica este, în simplitatea ei, elegantă, atât în afară, cât şi în interior, aşteptându-şi vizitatorii, care vor avea surpriza să descopere, după cum spune istoricul Ioan Mitrea, „un monument de apogeu al arhitecturii epocii ştefaniene”.
În imediata apropiere a acestui aşezământ de cult se află Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă, înfiinţat în 1994, în vitrinele căruia se află obiecte de cult, catapeteasmă, icoane şi cărţi de sec. XVII – XIX din colecţii din judeţul Bacău.
Floare a credinţei deschisă privirii în perioada lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, biserica de la Borzeşti a marcat, în judeţul Bacău, începutul ctitoririi unor lăcaşuri de cult cu deschidere spre cultură.
***
Mănăstirea „Sfânta Treime” de la Bogdana este unul din aceste locuri de colectare şi transmitere a învăţăturilor şi tradiţiilor răsărite de-a lungul secolelor.
Istoria zbuciumată a lăcaşului de cult a început în anul 1660, când o familie de boieri a ridicat o biserică transformată, apoi, în mănăstire, pe care au înzestrat-o cu moşii şi obiecte liturgice. Mănăstirea a căzut victimă, de-a lungul timpului, pe rând, atacurilor tătare, incendiilor, ocupaţiei soldaţilor habsburgi, cutremurului din 1739, autorităţilor comuniste, care, în 1960, i-au alungat pe cei 80 de călugări ce trăiau acolo, chilii care au fost transformate în spital pentru pacienţi suferind de boli mintale. În 1975, ia o altă utilitate – tabără de vară şcolară -, perioadă în care biserica veche a fost amenajată drept sală de dans, după ce pictura veche de câteva secole, realizată în stil neobizantin, fusese acoperită cu vopsea.
De fiecare dată însă, în ciuda acestor încercări datorate vremurilor, a renăscut sub impulsul dat de valoarea spirituală rămasă în mintea oamenilor locului. În 1978, urmare a unor demersuri susţinute ale arhimandritului Isaia Ţugurlan, păstrător al „tainelor” lăcaşului, aşezământul de cult şi-a reluat menirea ecumenică şi culturală, iniţial ca un schit de maici, apoi ca mănăstire.
Un patrimoniu spiritual impresionant a fost adunat, în timp, la Bogdana, fiind salvate de vicisitudinile timpului, între altele, peste 700 de icoane din secolele XVII – XIX, 4.179 de cărţi vechi de cult ori laice în limbile slavonă, germană, armeană, greacă şi română.
Cel mai vechi volum – „Evanghelia de la Bucureşti” – datează din 1693.
În grija mănăstirii se află şi valoroase colecţii de haine preoţeşti şi obiecte de cult. Păstrând cu sfinţenie valorile tradiţionale, în muzeul mănăstirii se mai găseşte o expoziţie cuprinzătoare cu cele mai reuşite exemplare de artă populară donate de locuitorii din zonă, dar şi creaţii provenind din atelierele de ţesut covoare, pictură şi sculptură bisericească ale mănăstirii.
„Îndemn cu dragoste şi apreciere pe toţi trecătorii ce merg către Slănic Moldova venind dinspre Adjud să facă un popas de linişte şi cultură la Mănăstirea Bogdana. Vor avea parte de linişte spirituală, dar şi de valori inestimabile ale istoriei noastre naţionale„, afirmă Ioachim Băcăuanul, arhiepiscopul Romanului şi Bacăului. (Text: Agerpres, Foto: crestinortodox.ro, ro.wikipedia.org)
