Republica Austria, ori, simplu, Austria, sărbătoreşte Ziua Naţională la 26 octombrie, dată la care, în 1955, şi-a câştigat independenţa deplină, sub condiţia păstrării neutralităţii, potrivit site-ului www.mae.ro.
Cadrul natural
Situată în Europa Centrală, unde ocupă o suprafaţă de aproape 84.000 km pătraţi, fără să aibă ieşire la mare, ţara se învecinează cu Germania şi cu Cehia la nord, cu Slovacia şi cu Ungaria în est, cu Slovenia şi cu Italia către sud, şi cu Liechtenstein şi cu Elveţia spre vest.
Teritoriul Austriei este împărţit în nouă landuri federale — Burgenland, Carintia, Austria Inferioară, Austria Superioară, Salzburg, Steiermark, Tirol, Vorarlberg şi Viena.
Capitala este la Viena, oraş situat în partea nord-estică a statului. Alte oraşe importante sunt: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck, Klagenfurt, Wels, Villach şi Sankt Pölten.
Relieful este aproape în întregime muntos (Alpii şi Prealpii, orientaţi pe direcţia est-vest, ocupă cea mai mare parte a ţării), câmpia reducându-se la un culoar subalpin, ce însoţeşte Dunărea, şi la Burgenland, o porţiune din Câmpia Panonică. Altitudinea medie este de 1.000 m, se arată în „Enciclopedia statelor lumii” (2005).
Prealpii se înfăţişează sub forma unor podişuri sau munţi mai joşi (totuşi, unele vârfuri au aproape 3.000 m; Dachstein ajunge la 2.995 m, conform „Encyclopaedia Britannica”). Alpii Orientali ori Alpii Austrieci formează coloana vertebrală a ţării.
Masivi, înalţi, păstrează încă mari gheţari. Includ două grupe: Hohe Tauern, în vest (unde este şi vârful Grossglockner, numit şi Glockner, cel mai înalt punct din Austria, care atinge 3.798 m) şi Niedere Tauern (cu vârful Hochgolling, de 2.863 m). În nord-vest se găseşte Oberösterreich (Austria Superioară), o zonă de coline morenice, prelungire a Podişului Bavariei.
Bogată, reţeaua hidrografică a ţării cuprinde Dunărea şi afluenţii săi (Inn, Enns etc.), precum şi numeroase lacuri. Dunărea, al doilea ca lungime dintre fluviile din Europa (după Volga), izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, din Germania, şi curge spre sud-est, la Marea Neagră, în care se varsă. În drumul său către Marea Neagră, Dunărea trece prin nu mai puţin de zece ţări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Moldova şi Ucraina.
Fluviul străbate partea de nord a Austriei (pe o distanţă de circa 350 km), iar capitala ţării, Viena, este aşezată pe malurile sale (tot pe Dunăre sunt situate şi Bratislava, capitala Slovaciei, Budapesta, capitala Ungariei, precum şi Belgrad, capitala Serbiei). Dintre lacuri, se remarcă Bodensee (Lacul Constanţa), aflat în extremitatea vestică, la graniţa cu Germania şi Elveţia, şi mlăştinosul Neusiedler (Neusiedler See), la est, la graniţa dintre Austria şi Ungaria (situat la 115 m deasupra nivelului mării, este cel mai jos loc din ţară).
Clima, temperat-continentală, prezintă nuanţe în funcţie de altitudine şi orientare. Temperaturile variază de la medii cuprinse între—7 şi—1 grade Celsius în timpul iernii, până la medii ce oscilează între 18 şi 24 grade Celsius în iulie, notează site-ul www.encyclopedia.com. Toamna şi primăvara, în regiunile alpine, temperaturile sunt îmblânzite de „Föhn”, un vânt cald şi uscat, menţionează şi site-ul www.nationsencyclopedia.com.
Flora şi fauna sunt tipice Europei Centrale. Favorizată de relief şi de climă, flora este foarte bogată. Austria este una dintre cele mai împădurite ţări europene, pădurile acoperind o bună parte din teritoriu. Lor li se adaugă pajişti alpine în zona montană înaltă şi vegetaţie de stepă în câmpie.
În Austria întâlnim fag, mesteacăn, stejar, molid, brad, zadă, pin, precum şi garofiţa, genţiana, arnica, azaleea, erica sau floarea de colţ. Fauna, variată, include urşi, capre negre, ibecşi, cerbi,căprioare, iepuri, vulpi, bursuci, jderi, marmote, castori, vulturi, şoimi, bufniţe, cocoşi de munte, potârnichi şi fazani, cocori şi berze, lebede şi gâşte sălbatice, stârcul purpuriu, lopătarul, cioc-întors. Apele adăpostesc păstrăvi, lipani, ştiuci, bibani, crapi.
Repere istorice
Primele aşezări de pe teritoriul Austriei de astăzi datează din timpuri străvechi, întâii locuitori fiind, probabil, ilirii. Pe la 400 î.Hr., teritoriul a fost invadat de celţi, care au întemeiat un regat, Noricum, se arată în „Enciclopedia Universală Britannica” (2010).
Între secolele I î.Hr. şi V d.Hr., teritoriul dintre Dunăre şi Alpi, locuit de iliri, apoi de celţi, face parte din provinciile romane Raetia, Noricum şi Pannonia, notează şi „Mica Enciclopedie de Istorie Universală” (2002). Mai târziu, la finalul secolului VIII, teritoriul, populat de triburi germanice, intră în în componenţa statului franc şi, ulterior, a Imperiului Romano-German.
O structură politică distinctă, ce va deveni mai târziu Austria, s-a format în 976, când Leopold I, din Casa de Babenberg, a devenit margraf (titlu acordat în Evul Mediu, potrivit dexonline.ro, unor principi germani, ale căror principate erau, sau fuseseră, cândva, mărci; marcă — nume dat în statul franc şi în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară).
Aproape de finalul celui de-al X-lea veac, în 996, este menţionată, pentru prima dată, într-un document, denumirea de „Ostarrîchi”, din care provine „Österreich” (numele Austriei, în limba germană), notează site-ul www.habsburger.net.
În 1156, Austria devine ducat. Ducatul Austria este cucerit, în 1278, de regele german Rudolf I de Habsburg, care îl acordă ca feudă, în 1282, celor doi fii ai săi, Albert (mai târziu Albert I, rege al Germaniei între 1298-1308), şi Rudolf al II-lea. În 1453, Austria devine arhiducat. Reprezentanţii dinastiei de Habsburg, ce vor domni până în 1918, sunt totodată regi ai Germaniei şi împăraţi ai Imperiului Romano-German (până în 1806). În secolul al XVI-lea, în stăpânirea dinastiei de Habsburg intră Boemia, Moravia, Silezia şi Ungaria Occidentală. Imperiul Habsburgic devine, astfel, un stat multinaţional şi, în acelaşi timp, o mare putere europeană.
În 1529, Viena este asediată — fără succes — de turcii lui Soliman Magnificul (Suleiman II). În 1683, marele vizir turc Kara Mustafa şi armata sa asediază, din nou Viena, însă turcii sunt siliţi şi de această dată, să se retragă. În cursul războiului antiotoman din 1683-1699 începe expansiunea Imperiului Habsburgic către sud-est (ocuparea întregii Ungarii, a Transilvaniei, a unor părţi din Slovenia şi Croaţia, şi, în 1718, a Banatului).
În timpul domniei împărătesei Maria Tereza (1740-1780) şi în vremea împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), fiul său, sunt adoptate o serie de reforme în spiritul absolutismului luminat.
În 1806, Francisc I (1792-1835) renunţă la coroana Imperiului Romano-German, rămânând împărat al Austriei (în 1804, Francisc a adăugat la titlurile sale pe cel de Împărat al Austriei). Francisc I a fost primul împărat ereditar al Austriei (1804-1835) şi, înainte de aceasta, sub numele de Francisc al II-lea, ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană (1792-1806).
A luat parte la majoritatea coaliţiilor împotriva lui Napoleon Bonaparte, devenit în 1804, împărat al francezilor, sub numele de Napoleon I (1804-1814 şi 1815). Francisc I a fost unul dintre creatorii „Sfintei Alianţe”, organizaţie creată în 1815, la Paris, de Rusia, Austria şi Prusia, cu scopul apărării celor convenite la Congresul de la Viena (1814-1815, la sfârşitul războaielor napoleoniene) şi al descurajării mişcărilor cu caracter liberal din Europa, în numele principiilor creştine de pace şi justiţie.
Din 1848 şi până în 1916 se desfăşoară domnia împăratului Francisc Iosif (Franz Joseph). În timpul său, Imperiul Habsburgic, înfrânt în în războiul din 1859, de Franţa aliată cu regatul Sardiniei, şi în cel din 1866, de Prusia şi de Italia, pierde poziţia hegemonă în Confederaţia Germană, formată în urma Congresului de la Viena. În 1867, în urma compromisului cu Ungaria, prin ”pactul dualist” se constituie Imperiul Austro-Ungar. În 1879, prin încheierea alianţei cu Germania, sunt puse bazele Triplei Alianţe.
Asasinarea, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului austriac, la 28 iunie 1914, duce la declanşarea Primului Război Mondial (1914-1918), în care Austro-Ungaria înfruntă, alături de Germania, coaliţia alcătuită din Rusia, Franţa şi Marea Britanie.
După destrămarea, la capătul Primului Război Mondial, a Imperiului Austro-Ungar şi după abdicarea împăratului Carol I de Habsburg (1916-1918), este proclamată, la 12 decembrie 1918, Republica Austria, stat federal. Graniţele ţării sunt stabilite, la 10 septembrie 1919, prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, iar Constituţia din 1 octombrie 1920 fixează neutralitatea ca principiu al politicii de stat.
În martie 1938, Austria este ocupată şi transformată în provincie a Germaniei naziste (sub numele de Ostmark), iar în cel de-Al Doilea Război Mondial se aliază puterilor Axei. În primăvara anului 1945, este eliberată de trupele coaliţiei antihitleriste.
La 27 aprilie 1945, este proclamată cea de-a doua republică, Austria rămânând, însă, încă un deceniu ocupată de forţele aliate victorioase, Marea Britanie, Franţa, SUA şi Uniunea Sovietică. Tratatul semnat la Viena, la 15 mai 1955, restabileşte suveranitatea Austriei. Câteva luni mai târziu, la 25 octombrie ultimele trupe de ocupaţie părăsesc Austria.
La 26 octombrie 1955, ţara şi-a câştigat independenţa deplină, sub condiţia păstrării neutralităţii. În aceeaşi zi, Consiliul Naţional (Parlamentul) austriac a adoptat Legea constituţională a „neutralităţii permanente”, componentă esenţială a identităţii de stat a Republicii Austria.
În 1 ianuarie 1995, Austria devine membru cu puteri depline al Uniunii Europene. (Text: Agerpres, Foto: aboutaustria.org, facebook.com/ Visit Austria)
