Transfăgărăşanul, cu o lungime de 151 km, deschide calea către numeroase obiective turistice, naturale şi culturale de mare interes. În această categorie se găsesc şi Peşterile de la Piscul Negru, obiective mai puţin cunoscute, cercetate până acum doar de pasionaţii de speologie.
Peşterile de la Piscul Negru sunt o arie protejată de interes naţional, ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie naturală de tip speologic), situată în judeţul Argeş, pe teritoriul administrativ al comunei Arefu. Rezervaţia naturală declarată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate) se află în Munţii Făgăraş şi are o suprafaţă de 0,50 hectare. Aria naturală reprezintă o serie de cavităţi în abruptul Vârfului Piscul Negru (2.248 m), străbătută de cursuri de apă, cu cascade şi galerii cu diferite forme concreţionare de ghirlande, coloane, pânze, cristale, stalactite, baldachine, etc.
Accesul către peşterile de la Piscul Negru se face doar de pe Transfăgărăşan, din Nord – prin tunelul de la Bâlea, iar din Sud – dinspre localitatea Curtea de Argeş, cu excepţia lunilor de iarnă, perioadă în care partea alpină a traseului este închisă.
Peşterile de la Piscul Negru au fost descoperite în timpul lucrărilor în galeria de prospecţiune minieră din această localitate, în anii ’80. Această galerie a fost săpată la baza muntelui de pe versantul drept al Văii Capra, unde se intersectează cu valea Izvorului Sec.
La suprafaţă, urcând din dreptul intrării în galerie (1.195 m) de-a lungul văii Izvorului Sec, mergând pe deasupra galeriei, există câteva ponoare între 1.220 m şi 1.320 m. Continuând urcarea, la cca. 1.510 m se află o zonă ce se întinde spre sud cu formaţiuni calcaroase specifice, precum lapiezurile şi dolinele.
Peşterile sunt accesibile din interiorul galeriei de prospecţiune, acum dezafectată. Galeria este parţial inundată de un pârâu care curge în interior. Peşterile sunt dezvoltate într-un bloc de roci dolomitice, calcare cristaline şi roci impermiabile şi se intersectează în mai multe puncte cu galeria de prospecţiune.
Peştera 1 se găseşte la aproximativ 310 m de la intrarea în galerie, pe o ramificaţie spre dreapta. Declarată ca fiind cea mai lungă din munţii Făgăraş, cu o lungime cartată iniţial la 447 m, peştera a ajuns, astăzi, la o desfăşurare cunoscută de 791 m, o denivelare de cca. 43 m şi o extensie laterală de 182 m.
Este străbătută de două cursuri de apă, pe cele două ramuri ale peşterii, care se unesc mai jos. Pe ramura vestică, care are şi debitul cel mai mare, s-au creat câteva cascade spectaculoase, una dintre ele atingând aproximativ 8 m înălţime. Cursul de apă din galeria estică are un debit mai mic şi dispare brusc la un moment dat.
Peştera 2 se află în apropierea primei, pe o galerie lateral stânga, la 348 m de la intrare. Datorită poziţionării intrării, respectiv la baza galeriei de prospecţiune, aceasta a fost folosită de mineri pentru deversarea apei, care venea din amonte. Ea are o dezvoltare de cca. 150 m şi o denivelare de 22 m.
Peştera 3 se află la 165 m de la intrarea în galerie şi a necesitat, la început, eforturi considerabile pentru derocare, dezvoltându-se pe ambele părţi ale galeriei, dar în special spre Sud. Are 115 m dezvoltare şi cca. 7 m denivelare, cu o extensie de aproximativ 47 m. Este în mare parte joasă, strâmtă, cu acces anevoios. Speologii consideră că ea s-a format prin curgere sub presiune şi remodelată apoi prin curgere liberă.
Peştera 4 a fost descoperită pe o laterală, spre dreapta, între peşterile 3 şi 1 ale galeriei principale, şi se dezvoltă paralel cu acestea. Are două accese prin două galerii mici şi asemenea celei dinainte, are în general spaţii incomode, greu de parcurs. Cavitatea are o dezvoltare de 348 m şi aproximativ 34 m denivelare. Pe toată întinderea, se constată existenţa unor cantităţi mari de sedimente.
Peştera 5 se află pe prima latură spre stânga, după Peştera 3, spre Peştera 1. Pentru a fi accesibilă, a fost nevoie de decolmatări şi derocări succesive pe o galerie ascendentă, ajungându-se astfel la cartarea unei dezvoltări de cca. 17 m şi a unei denivelări de aproximativ 14 m.
Peşterile de la Piscul Negru sunt în curs de cercetare şi cartare, şi necesită măsuri majore de consolidare şi întreţinere ale tronsoanelor de galerii ce conduc spre ele. Debitele importante de apă ce le parcurg, dar şi galeriile cu lungimi apreciabile, fac din aceste peşteri obiective turistice de interes pentru turismul de explorare şi aventură. (Text: Agerpres, Foto: pesteri-piscul-negru.ro)
