Medicul Ana Aslan, unul dintre pionierii gerontologiei medicale mondiale, s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila. A urmat cursurile Colegiului ”Romaşcanu” din Brăila, apoi, între 1915-1922, cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti.
În 1924 îşi susţine teza de doctorat cu tema ”Cercetări asupra inervaţiei vasomotorii”, conform Dicţionarului ”Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).
A fost medic intern la spitale din Bucureşti, în perioada 1922-1925, apoi medic cardiolog la Spitalul C.F.R. (1931-1943), şef de lucrări la Clinica Medicală a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1940-1946), medic şi şef de secţie la Clinica Universitară a Spitalului ”Filantropia” din Bucureşti (1943-1947). Profesor titular de medicină internă la Facultatea de Medicină din Timişoara (1945-1949), Ana Aslan devine apoi şef al Secţiei de Fiziologie la Institutul de Endocrinologie din Bucureşti (1949-1958), iar din 1952 – director al Institutului de Geriatrie, devenit, în 1974, Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie – cel dintâi din lume, potrivit sursei amintite.
„Numai o longevitate activă reprezintă cu adevărat un succes. Cine nu ar vrea să trăiască cât mai mulţi ani fără a fi însă confruntat cu neplăcerile şi suferinţele legate de bătrâneţe? Or, tocmai în acest fel acţionează produsele noastre. Problema fundamentală în munca noastră este să redăm viaţă anilor şi ani vieţii! (…)”, declara Ana Aslan, citată în volumul ”Dialoguri întâmplătoare despre lumea în care trăim”, autor Viorel Sălăgean (Bucureşti, 1987). Celebrul medic aminteşte aici despre tratamentul cu procaină pe care l-a aplicat pentru prima dată în 1949 unui tânăr, în tratamentul reumatismului, la clinica din Timişoara unde profesa.
Acad. Ana Aslan a descoperit acţiunea eutrofică şi regeneratoare a procainei în procesul de îmbătrânire şi a elaborat, în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu, medicamentul ”Gerovital H3”, cu efecte profilactice şi curative asupra îmbătrânirii premature şi a bolilor legate de vârstă, demonstrând eficacitatea noului medicament în reumatism, stări depresive, arterioscleroză, maladia ”Parkinson”, regenerarea şi repigmentarea părului, vitiligo şi alte boli cronice.
”În general, pot spune că drumul nu a fost nici uşor, nici scurt. În 1958 produsul nostru pe bază de procaină a fost omologat şi oferit la export după experienţa dobândită în cadrul tratamentelor de lungă durată efectuate pe vârstnici, în institut. La început părea o aventură. În tot ce am întreprins am avut mult curaj, multă intuiţie, dar şi şansă. Tot timpul am fost susţinută şi ajutată de oameni cu înaltă ţinută ştiinţifică, cum au fost profesorii Danielopolu şi C.I. Parhon, alături de care am lucrat mulţi ani (…)”, mărturisea Ana Aslan, citată în volumul ”Dialoguri întâmplătoare despre lumea în care trăim”.
În 1970, Ana Aslan a creat un alt produs, ”Aslavital”, lărgind aplicabilitatea terapeutică a ”Gerovitalului H3”, cu precădere asupra îmbătrânirii sistemului nervos şi cardiovascular, asupra reducerii stărilor depresive şi a anxietăţii, asupra îmbunătăţirii memoriei, auzului, văzului, mirosului etc., iar în 1973 – ”Aslavitalul de uz infantil”, folosit în terapia copiilor cu deficienţe mintale.
”La persoanele care au urmat tratamentul profilactic cu Gerovital H3 s-a putut constata o creştere a capacităţii de muncă, a randamentului şi a rezistenţei organismului faţă de factorii de mediu dăunători, cum sunt bolile infecţioase, virozele, stress-ul sau diferite noxe. Gerovital H3 se administrează sub diferite forme: injecţii, drajeuri, loţiuni pentru păr, creme pentru faţă. În anul 1970 am elaborat un alt medicament geriatric, Aslavital, care a fost brevetat în zeci de ţări”, spunea Ana Aslan în volumul ”Dialoguri întâmplătoare despre lumea în care trăim”.
Medicul Ana Aslan a efectuat în colaborare cu specialiştii din institut cercetări complexe în legătură cu procesul de îmbătrânire atât la nivel sistemic, adică al întregului organism, din punct de vedere funcţional, organic, tisular, celular, cât şi la nivel subcelular, abordând procesele biochimice şi fizice care au loc în celula vie, obţinând date interesante cu privire la modificările intervenite în ce priveşte cantitatea şi starea funcţională a acizilor nucleici în raport cu vârsta.
A fost autoarea, singură sau în colaborare, a peste 300 de cărţi, studii, comunicări şi articole, apărute în ţară şi în străinătate. Amintim dintre acestea: ”Tratamentul interarterial cu procaină în artrite şi artroze” (1950, în colaborare); ”Acţiunea eutrofică şi de întinerire a procainei” (1952, în colaborare); ”Novocaina – factor entrofic şi regenerativ în tratamentul preventiv şi curativ al bătrâneţii” (1952, în colaborare); ”Action de la procaine – Gerovital H3 – au course de l’arteriosclerose experimentale chez les lapins” (1959, în colaborare); ”Une nouvelle methode pour la prophylaxie et le traitement du veillissement par la procaine (Gerovital H3)” (1961); ”Tratamiento con procaina (Gerovital H3) della poliartritis cronica evolutiva” (1961); ”Tratament cu Gerovital H3 în îmbătrânire” (1973); ”Les etats depressifs du troisieme age” (1977, în colaborare); ”Theoretical bases of Procaine Therapy – Gerovital-H3 and Aslavital in the Prophylaxis of Aging” (1980); ”Tehnica şi acţiunea tratamentului cu Gerovital H3” (1985) ş.a.
Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie ‘Ana Aslan’ (27.01.1989)
Ana Aslan devine membru titular al Academiei Române la 1 martie 1974.
A fondat şi a condus din 1980 ”Revista Română de Gerontologie şi Geriatrie” şi a fost membru al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie, al Societăţii Române de Gerontologie, al Societăţii Naţionale de Gerontologie din SUA, al Societăţi de Gerontologie din Chile, al Asociaţiei Internaţionale a Femeilor Medic, al Societăţii pentru Cercetări privind Alimentele şi Substanţele Vitale, al Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială, al Centrului Internaţional de Gerontologie Socială etc., membru de onoare al Academiei Americane de Medicină Preventivă, membru de onoare al Societăţii de Știinţe de Gerontologie şi Geriatrie din fosta URSS, membru fondator al Confederaţiei Societăţilor de Gerontologie din Țările Latine.
I-a fost decernat, totodată, titlul de Doctor Honoris Causa şi doctor emerit al Universităţii ”Braganza Paulista” din Brazilia.
A fost distinsă cu ”Merrito della Repubblica” (Italia), cu Ordinul ”Palmes Academiques” (1974), cu medalia Institutului de Știinţe Medicale din New Delhi (1981), cu medalia de aur a Universităţii ”Jan Komensky” din Praga (1980), cu medalia de aur a Societăţii de Gerontologie ”J.E. Purkyne” din Praga (1981), cu premiul şi medalia ”Leon Bernard” decernate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (1982), cu Premiul ”Marie Curie” al Academiei Mediceea din Italia (1984) etc.
Ana Aslan s-a stins din viaţă la 10 mai 1988, la Bucureşti, la vârsta de 91 de ani.(Text si foto: Agerpres)