Actor de teatru, film şi televiziune, Constantin Cotimanis, sau Bebe cum îl alintă prietenii, s-a născut la 18 februarie 1955, în Bucureşti.
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, în anul 1986, îşi desfăşoară ativitatea teatrală pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti unde se remarcă în piese precum : „Păgubaşii” de Miron Paraschivescu, în regia lui Gelu Colceag (1990); „Puricele” de Georges Feydeau, în regia lui Horaţiu Mălăele (1993); „Avarul” de Moliere, r. Mircea Cornişteanu (1994); „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beket, r. Dominic Dembinski (1996); „O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, r. Dan Micu., „Miresele căpitanului”, adaptare după comediile lui Plaut, de Burt Shevelove şi Larry Gelbart, în regia lui Petre Bokor, „Hangiţa” de Carlo Goldoni, în regia lui Tino Geirun, „Bătrânul” de Maxim Gorki, regia şi adaptarea Catrinel Dumitrescu.
Un actor ce pare predestinat rolurilor savuroase, de un comic molipsitor, care nu exclud, însă, privirea gravă sau incursiunea în absurdul existenţei, Constantin Cotimanis face parte şi din distribuţia celei mai apreciate tragi-comedii din lume „Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, în regia lui Toma Enache, spectacol în care joacă alături de Ion Dichiseanu şi Cezara Dafinescu. Ne prezintă un adevărat regal actoricesc în „Soţul păcălit” şi „Nu se ştie cum”, ambele roluri interpretate în stagiunea 2005.
Este prezent în acelaşi timp şi pe micile ecrane. Cu o fizionomie uşor de reţinut, dar şi cu un joc scenic remarcabil, ne face să îl îndrăgim din prima clipă în care îl vedem. Cariera sa cinematografică este marcată de roluri în filme ca: „Iacob” (1987, r. Mircea Daneliuc), „Flori de gheaţă” (1988, r. Anghel Mora), „A unsprezecea poruncă” (1990, r. Mircea Daneliuc), „Asfalt Tango” (1997, r. Nae Caranfil), pentru care a obţinut Premiul UCIN pentru interpretare în rol secundar, „Necro” (1997, r. Viorel Mihalcea), „Cortul” (1998, r. Bogdan-Cristian Drăgan), „Magnatul” (2004, r. Şerban Marinescu).
În anul 2003, îi urmărim prestaţia în „Zbor deasupra unui cuib de curci”, „Castelul” şi „Înşir-te mărgărite”. În acelaşi an, pentru rolul din „Procesul lui Kafka”, primeşte „Marele premiu al oraşului Viena”.
Cariera sa internaţională debutează în anul 2000 când începe să fie ofertat de marii producători străini, primid un rol în „Epicentrul” (2000, r. Richard Pepin), iar în 2002 joacă în „Amen” în regia lui Costa Gavras, unde îl interpretează pe Preeffer. Numele său este regăsit alături de actori celebri precum Lance Henriksen şi Deborah Kara Unger, când are un rol în „One Point O” (2004).
În anul 2005, lucrează simultan la telenovela „Lacrimi de iubire” şi la „15”, iar în 2006 filmează „Happy End” şi „Daria, iubirea mea”. După anul 2008 îl revedem în serialele: „Doctor de mame” (2008) pe postul Acasă, „State de România” (2009) difuzat la Pro TV şi „O nouă viaţă” (2013) difuzat în 2014 la postul Acasă.
Lucrează şi în televiziune, asigurând „voice over” ul în promovarea unor spoturi publicitare sau ca prezentator al unor emisiuni de divertisment la un post de televiziune, unde din 1995, vocea sa gravă, inconfundabilă, a devenit un brand.
Din toamna anului 2014, Constantin Cotimanis face parte din juriul emisiunii „Românii au talent”, iar în stagiunea 2014-2015, poate fi văzut la Teatrul Nottara în rolul Barney Daycash din comedia „Ultimul Don Juan” de Neil Simon, în regia lui Petre Bokor şi în rolul Cavalerul di Ripafratta, din spectacolul „Hangiţa” lui Carlo Goldoni, semnat de Tino Geirun. (Text: Agerpres, Foto: cinemagia.ro, Video: youtube.com)
