Alexandru Repan s-a născut pe 26 februarie 1940 în Bucureşti. Părinţii săi iubeau teatrul şi l-au dus de multe ori la spectacole, inoculându-i acestuia dragostea de scenă. De la 14-15 ani ştia pe dinafară roluri ale marilor actor ai vremii: Mihai Popescu, Emil Botta sau Fory Etterle şi Ionescu-Gion.
La 16 ani s-a înscris la Facultatea de Istorie, pe care a absolvit-o în 1961. După terminarea acesteia, s-a înscris la examenul de admitere la Institutul de Teatru, având în comisie personalităţi ca Mony Ghelerter, Alexandru Finţi, Ion Finteşteanu, Beate Fredanov. A fost admis la clasa profesorilor Mony Ghelerter – Zoe Anghel, avându-i colegi pe Ruxandra Sireţeanu, Emil Hossu, Melania Cârje, Peter Paulhofer, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru sau Alexandru Bocăneţ – care, după anul întâi, a plecat de la Actorie la Regie. A absolvit IATC în 1965.
În 1968, recita un poem la televiziune şi a fost remarcat de Horia Lovinescu, pe atunci directorul Teatrului Nottara, care i-a propus un rol, şi să devină, alături de colegi de breaslă ca Ovidiu Iuliu Moldovan, Gilda Marinescu şi Ştefan Iordache, actor al Teatrului Nottara. Aceasta a reprezentat cea mai mare cotitură din viaţa sa, i-a adus roluri şi interpretări celebre şi din rolul de june prim a trecut la adevărate roluri de compoziţie.
„Îi cunoşteam dinainte. Eram prieten cu Gilda Marinescu, mă mai întâlnisem cu George Constantin şi cu alţi actori şi actriţe ale teatrului, mai aveam câţiva colegi de Institut care veniseră înaintea mea aici şi cunoşteam puţin atmosfera, dar îmi era teamă să mă gândesc. Pe vremea aceea eram angajatul unui teatru destul de pauper, se chema Teatru Regional Bucureşti, un teatru cu un statut dubios, incert, un teatru, cum ar fi astăzi, al judeţului Ilfov, era al regiunii Bucureşti, jucam mai mult prin sate, prin cămine culturale, deci nu aveam o perspectivă foarte luminoasă până într-o bună zi, când, la o emisiune de duminică la prânz, o emisiune de divertisment, făcută de un regizor bun de la televiziune, am spus un fragment din «Bocet pentru Ignacio Sánchez Mejías» al lui Federico García Lorca, un text foarte greu şi foarte frumos, şi aici s-a întâmplat miracolul. Horia Lovinescu nu se uita la televizor, chiar ne spunea că îl detestă, d’apăi într-o duminică după-masă, la ora două, ce a căutat la televizor? Cert este că a doua zi, luni, când am venit la teatru să văd o vizionare cu «Fedra» cu Gilda Marinescu, s-a uitat la mine, s-a oprit, eu ştiam cine este, şi a spus: «Dumneata ieri nu ai spus o poezie la televizor?», «Ba da», «Aş fi încântat dacă ai dori să faci parte din trupa Teatrului Nottara!». Marţi am fost angajat”, îşi aminteşte marele actor.
Din 1970, a jucat pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, până în prezent, în piese precum: „Anonimul” de Ion Omescu (1969); „Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski (1970); „Bună seara domnule Wilde” de Oscar Wilde (1971); „Craii de curte veche” de Mateiu Caragiale (1978); „Al patrulea anotimp” de Horia Lovinescu (1989); „Regele moare” de Eugen Ionesco (1991); „Arşiţa şi viscolul” de Mihai Ispirescu (1993). A mai jucat în alte multe spectacole, colaborând cu mari regizori – „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Aldee (r. Radu Gabrea, 1999), „Vino la pod, iubita mea!” de K. Gabor (r. Alexandru Repan),”Hora iubirilor” de A. Schnitzler (r. Felix Alexa), „Romeo şi Jeanette” de J. Anouilh (r. Claudiu Goga), „Prăpăstiile Bucureştilor” după Matei Millo (r. Ada Lupu), „Jocul dragostei şi-al morţii” de R. Rolland (r. Lucian Giurchescu), „Richard al III-lea nu se mai face” de Matei Vişniec (r. Michel Vivier), „Variaţiuni enigmatice” de E. Schmidt (r. Claudiu Goga) şi multe altele.
Pentru Alexandru Repan, întâlnirea şi colaborarea cu Horia Lovinescu reprezintă şi astăzi un mare „noroc”.
„Am avut marele noroc să joc dramaturgia lui Horia Lovinescu. Pe vremea aceea, cine îşi mai aduce aminte, era obligatoriu ca 60% din repertoriu unui teatru să fie piesă contemporană şi 40% să fie româneşti, ale dramaturgiei româneşti. (…) Deci am avut norocul să joc într-o dramaturgie românească solidă, care forma actorul, mintea, sufletul şi, mai ales, cultura lui. Şi, după aceea, au venit regizori din generaţia mea, actori din generaţia mea, s-a împrospătat trupa, au venit Dan Micu, Sandu Dabija, Dominic Dembinski şi toţi au început să pună piese şi cu noi, nu, numai cu marea gardă a Teatrului Nottara care exista când am venit noi. După aia au venit rolurile cele bune cu piesele lui Horia Lovinescu, după aceea one-man show-ul meu «Craii de Curtea Veche», care m-a uns pe inimă mulţi ani la rând”, mărturiseşte maestrul.
Văzând în el un actor cu carismă şi talent, scenaristul Titus Popovici i-a oferit rolul împăratului Austriei din filmul „Horia” (rolul principal fiind jucat de Ovidiu Iuliu Moldovan). În film s-a remarcat, cu precădere, în roluri care evocă personalităţi istorice. Din bogata sa filmografie, atât pe marele ecran, cât şi în televiziune, cităm: „Vacanţă la mare” (1962), „Ciprian Porumbescu” (1972), „Cantemir” (1975), „Războiul de Independenţă” (serial TV, 1977), „Vlad Ţepeş” (1979), „Am fost 16” (1980), „Burebista” (1980), „Masca de argint” (1984), „Bătălia din umbră” (1985), „Colierul de turcoaze” (1985), „Rochia albă de dantelă” (1988, r. Dan Piţa), „Trahir” (1992, r. Radu Mihăileanu), „Faimosul paparazzo” (1999, r. N. Mărgineanu), „Sindromul Timişoara – Manipularea” (2004, r. Marius Barna), „Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe” (2007, r. Francis Ford Coppola).
Din 1990, a predat actoria la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie, devenit apoi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. În 
primăvara anului 2014, Teatrul Nottara a lansat proiectul „Actor şi regizor”, al cărui cap de afiş a fost Alexandru Repan, care a pus în scenă primul spectacol al acestui nou proiect, o adaptare a romanului „Oscar şi Tanti Roz”, de Eric-Emmanuel Schmitt. El este protagonistul spectacolului (Oscar), iar cel de-al doilea personaj l-a încredinţat fostei sale studente la UNATC, actualmente colegă în acest teatru, Andreea Măcelaru Şofron.
Actorului Alexandru Repan i s-au recunoscut meritele artistice de-a lungul anilor. În 2000, a fost aniversat cu ocazia zilei de naştere, la Cinematecă, moment în care a apărut pe scenă cu cei doi fii de mână. În 2002, a fost distins cu Ordinul Cultural în grad de Cavaler. La 29 mai 2010, actorul Alexandru Repan a fost sărbătorit la Teatrul Metropolis, la premiera spectacolului „Pagini din Craii de Curtea Veche”, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de carieră şi 70 de ani de viaţă.
Alexandru Repan este tatăl a doi băieţi, Alexandru şi Mateiu Dimitri. Cel mare poartă numele tatălui şi al bunicului. Cel mic se numeşte Mateiu pentru că atunci când s-a născut, tatăl său juca în spectacolul după „Craii de Curtea Veche” de Mateiu Caragiale, regizat de Alexandru Repan.(Text: Agerpres, Foto: cinemagia.ro, Video: youtube.com)
