Academicianul Dinu C. Giurescu a împlinit 90 de ani

Istoricul Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti. A urmat cursurile Colegiului ”Sf. Sava”, apoi cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti, luându-şi licenţa în anul 1955 şi apoi doctoratul în istorie, la aceeaşi facultate, în anul 1968.

A fost muzeograf la Muzeul de Artă din Bucureşti, secţia ”Artă veche românească” (1956-1964), cercetător în domeniul istoriei diplomaţiei la Oficiul de Studii şi Documentare al Ministerului de Externe (1964-1968), conform Dicţionarului ”Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În perioada 1968 — 1987 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, titular al cursului de istoria civilizaţiei europene, apoi, între 1988 — 1990, profesor invitat (”visiting professor”) în SUA, la William Paterson College, Wayne, New Jersey şi la Texas A&M University, College Station, Texas, iar în perioada 1990 — 2011 este profesor, apoi profesor consultant la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Activitatea sa ştiinţifică, reunită în numeroase studii şi lucrări, cuprinde o arie bogată şi diversă: arta românească a secolelor XIV-XVIII („Contribuţii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi” (1960); „Arta metalelor preţioase în Țara Românească în secolele XIV-XVI” (1962) ş.a.); studiul civilizaţiei române în sec. XIV-XVIII („Țara Românească în secolele XIV-XV” (1973), lucrare distinsă cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române); caracteristici ale feudalismului românesc şi relaţii economice („Relaţiile economice ale Țării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice în perioada feudalismului timpuriu” (1964); „Relaţiile economice ale Țării Româneşti cu Peninsula Balcanică în secolele XIV-XVI” (1965); istoria diplomaţiei româneşti (”N. Titulescu, Documente diplomatice” (1967) şi ”M. Kogălniceanu, Documente diplomatice” (1972), în colaborare) ş.a.

A întocmit totodată sinteze de istorie naţională („Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi” 1971, în colaborare); „Istoria românilor” (1974-1975, în colaborare); „Istoria ilustrată a românilor” (1981-1982) ), precum şi monografii, precum „Ion Vodă cel Viteaz” (1974). O serie de lucrări ale sale sunt consacrate problemelor de istorie contemporană: ”Guvernarea Nicolae Rădescu” (1996), ”România în al doilea război mondial” (1999), ”Imposibila încercare. Greva regală 1945” (1999), ”Cade Cortina de fier: România 1947” (2002) etc.

Academicianul Dinu C. Giurescu este coordonatorul volumului „Istoria României în date” apărut în 2003 la Editura Enciclopedică, precum şi al volumului „România şi comunismul: o istorie ilustrată” (autori Alexandru Ştefănescu şi Ilarion Tiu, Editura Corint), lansat la 10 iunie 2010 la Salonul Internaţional de Carte Bookfest. La 26 noiembrie 2011 a fost lansat, la Târgul de Carte „Gaudeamus”, volumul „O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti (1862-1947)”, ediţia în limba română, avându-i ca autori pe Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu şi Laurenţiu Constantiniu (ediţia în limba engleză a apărut în decembrie 2010).

A militat împotriva demolării unor importante monumente istorice şi de artă, cărora le-a consacrat lucrarea „The Razing of Romania’s Past” (1989), după cum se aminteşte în Dicţionarul ”Membrii Academiei Române”.

La 13 noiembrie 1990 devine membru corespondent, apoi, din 21 decembrie 2001, membru titular al Academiei Române. Este Preşedintele de Onoare al Asociaţiei Tradiţia Militară (ATM), reprezentantă a României în Uniunea Europeană a Asociaţiilor Istorico-Militare. În perioada 2001-2005 a fost director al Muzeului Țăranului Român.

Istoricul Dinu C. Giurescu a candidat la alegerile din 9 decembrie 2012, fiind propus din partea Partidului Conservator să candideze pe listele USL. A fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti, colegiul uninominal nr. 19, conform site-ului www.cdep.ro. Membru al Grupului parlamentar Liberal Conservator, a fost decanul de vârstă al Camerei Deputaţilor în acea legislatură.

A făcut parte din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi din Grupul parlamentar de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg (până în mai 2014). A demisionat din funcţia de deputat, începând cu data 12 mai 2014, şi s-a retras din politică, decizie luată după ce a fost ales vicepreşedinte al Academiei Române, la 24 aprilie 2014.

La 24 aprilie 2014, academicienii Dinu Giurescu, Alexandru Surdu, Cristian Hera şi Bogdan Simionescu au fost aleşi vicepreşedinţi ai Academiei Române pentru următorii patru ani, în cadrul Adunării Generale a membrilor Academiei Române. Acad. Dinu Giurescu a fost propus de acad. Dan Berindei şi a fost desemnat vicepreşedinte al Academiei Române din partea domeniului umanist. După ce a fost operat cu succes pe cord deschis, la începutul lunii august 2014, nu a mai deţinut funcţia de vicepreşedinte al Academiei Române.

Istoricul Dinu C. Giurescu are peste 30 de volume de autor şi volume în colaborare şi semnează zeci de prefeţe sau postfeţe, îngrijiri de ediţii, articole, fiind, de asemenea, autorul (în colaborare) a două manuale didactice. Participă, de-a lungul timpului, la numeroase conferinţe, expuneri, mese rotunde, reuniuni ştiinţifice din ţară şi străinătate, emisiuni la televiziune şi la radio. În 2013 şi-a donat întregul fond de carte, constituit din mii de volume, Bibliotecii Judeţene ”Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova.

La 11 mai 2011 i-a fost conferită de către Regele Mihai I distincţia „Nihil sine Deo”.

Fundaţia „Societatea civilă” i-a acordat în 2010 „Premiul de excelenţă Opera Omnia”, iar în cadrul Galei Premiilor Flacăra din 5 decembrie 2011 i-a fost decernat un premiu la secţiunea ”Ştiinţă”.

La 3 decembrie 2014, la Gala Premiilor Brâncoveanu, decernate de Fundaţia Alexandrion, istoricului Dinu C. Giurescu i-a fost decernat un premiu, la secţiunea ”Cariere”, pentru întreaga activitate, iar la 15 martie 2016 a fost desemnat membru de onoare al Fundaţiei Europene Titulescu, la aniversarea a 25 de ani de la constituirea acesteia. (Text si foto: Agerpres)