Nicolae Tonitza – pictor, grafician şi critic de artă – s-a născut la Bârlad, la 13 aprilie 1886. A urmat cursurile gimnaziale la Şcoala „Manolache K. Epureanu” din oraşul natal.
În 1902 s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi, fiind coleg cu Ştefan Dimitrescu, Ion Secoşanu ş.a. Student fiind, s-a numărat printre susţinătorii ţăranilor răsculaţi în 1907, retrăgându-se în aceste împrejurări de la Academia din Iaşi (diploma de absolvire a obţinut-o în 1912). Şi-a continuat studiile la München, unde în 1908 a fost admis la Academia regală bavareză de arte frumoase. Expune la Galeria Kunstverein (Munchen), trimite caricaturi la revista „Furnica” şi articolul „Importanţa criticii de artă” la revista „Arta română” din Iaşi, care reprezintă debutul său în publicistică. În anul 1909 călătoreşte în Italia şi Franţa.
Între 1909 şi 1911 s-a aflat la Paris, unde a frecventat ateliere şi a făcut studii după pictori celebri. În timpul studiilor a participat la zugrăvirea unor biserici, din aceşti ani nerămânând decât puţine lucrări, realizate cu o ştiinţă exactă, fără acea libertate care îi va caracteriza lucrările de maturitate.
A colaborat cu desene şi articole la diferite reviste ale vremii. Întors în ţară, în 1911, se concentrează asupra unui bogat univers de subiecte raportate la existenţa umană, realizând seria de lucrări intitulată „Din viaţa celor umili”. Participă la expoziţia „Tinerimii artistice” şi zugrăveşte bisericile din Scorţeni, Silişte, Poeni, Văleni. În 1913 se căsătoreşte cu Ecaterina Climescu, cu care va avea doi copii, Catrina şi Petru. Din motive financiare renunţă la pictură câţiva ani şi lucrează ca redactor la ziarul „Iaşul”. În 1916 expune la Bucureşti 94 de picturi şi desene, împreună cu Ştefan Dimitrescu.
Este trimis pe front, unde cade prizonier în luptele de la Turtucaia şi este trimis în lagărul de prizonieri de la Kirjali (Bulgaria). După Primul Război Mondial se stabileşte la Bucureşti, iar între anii 1921-1924 locuieşte la Vălenii de Munte. În 1925 a întemeiat „Grupul celor patru”, alături de Oscar Han, Francisc Şirato şi Ştefan Dimitrescu.
Lucrările sale sunt naturi statice („Vas cu trandafiri”, 1927-1929; „Natură statică cu icoană”, 1927-1928), scene de interior („Cerdacul”, 1924; „Vatră”, 1925), nuduri („Nud la malul mării”; „Nud”, 1926), peisaje („Peisaj bucureştean”, 1925; „Vedere din Bucureşti, iarna”, 1925, peisaje dobrogene), portrete de copii („Fata pădurarului”, 1924; „Katiuşka lipoveanca”; „Cap de copil”), de clovni („Pagliaccio”, „Clovn”), portrete şi autoportrete („Portretul lui Gala Galaction”, 1921; „Autoportret”, 1923) ş.a. A expus şi în străinătate, la Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935).
În anul 1933 a ocupat catedra de pictură la Academia de Arte Frumoase din Iaşi, rămasă vacantă în urma decesului lui Ştefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei. Tudor Arghezi scria despre el, ca om şi artist: „Tonitza nu mai e un nume cu prenume. Aş zice că el e un cuvânt activ complex concentrat; mare în toate componentele lui, vocaţie, inimă, har, excepţional orchestrate. Pensula lui suavă spune, gândeşte şi cântă…”.
Nicolae Tonitza a murit la 26 februarie 1940, la Bucureşti. În Bucureşti există un liceu de arte plastice, înfiinţat în 1949, care îi poartă numele – Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”. În 2010, o expoziţie cu tema „Tonitza – armonii de culoare”, prilejuită de împlinirea a 70 de ani de la moartea marelui pictor şi grafician, a fost deschisă în Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni. Expoziţia, în cadrul căreia au fost prezentate 83 de lucrări de pictură şi grafică, a fost organizată de Administraţia Prezidenţială şi Muzeul Naţional Cotroceni în colaborare cu mai multe instituţii muzeale din Bucureşti şi din ţară.
Tot în 2010 a fost vernisată, la Centrul Cultural Art Society, expoziţia „Grupul celor 4”, cu lucrări ale pictorilor şi graficienilor Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato, precum şi ale sculptorului Oscar Han. Ruxandra Garofeanu, preşedintele Fundaţiei Culturale Art Society, preciza cu acel prilej că vernisajul este organizat după 75 de ani de la ultima expoziţie a „Grupului celor patru„, amintind totodată că grupul s-a născut dintr-o extraordinară contopire de concepţii estetice şi etice.
O monedă de argint dedicată aniversării a 125 de ani de la naşterea lui Nicolae Tonitza a fost pusă în circulaţie, în scop numismatic, la 22 august 2011, de Banca Naţională a României.
Numeroase lucrări ale lui Tonitza au figurat în ultimii ani în catalogul unor licitaţii precum cele organizate de Artmark, Alis, GoldArt sau Grimberg.
În 2010, „Golgota”, cea mai mare lucrare a lui Nicolae Tonitza (un metru pătrat) a fost adjudecată la suma de 125.000 de euro. În 2011 au fost adjudecate lucrările: „În iatac” (290.000 euro), „Crini imperiali” (30.000 euro), „Doamna cu voal” (15.500 euro), „Curte la Mangalia” (76.000 euro), „Fiul pădurarului” (115.000 de euro), „Pe verandă” (155.000 euro), „Afizé” (160.000 euro). În 2012 au fost adjudecate tablourile „Trei fraţi” (170.000 euro), „Copil în rose” (75.000 de euro), „Nud văzut din spate” (110.000 euro), „Două surori” (125.000 euro), „Nud cu spatele” (140.000 euro), „Catrina” (142.000 euro).
Potrivit Topului 100 al celor mai valoroşi pictori români lansat în octombrie 2012, Nicolae Tonitza conducea clasamentul celor mai bine vânduţi artişti români în licitaţiile publice din ultimii zece ani. Potrivit unui comunicat al Casei Artmark, topul era condus de Nicolae Tonitza cu opera „În iatac”, adjudecată la Licitaţia de iarnă a Artmark din 2011, cu preţul record de 290.000 de euro.
Nicolae Tonitza a fost cel mai bine vândut pictor şi în 2013, an în care cele 47 de opere ale pictorului adjudecate (din cele 61 scoase la licitaţie) au însumat 849.337 de euro. Dintre tablourile semnate Tonitza adjudecate la licitaţii în 2013 amintim: „Plajă la Mangalia” (25.000 euro), „Noapte bună!” (90.000 de euro), „Tătăroaică” (32.500 euro), „Peisaj la Vălenii de Munte” (22.000 euro), „Gladiole” (75.000 euro).
Mai recent, au fost adjudecate lucrările „Pregătiri de masă (Interior IV)” (în 2014, la suma de 85.000 euro) şi „Baia Suzanei” (februarie 2015, la suma de 47.500 euro). Casele de licitaţii de artă româneşti notau la finele anului 2014 că printre cele mai căutate loturi sunt operele clasicilor autohtoni precum Nicolae Tonitza şi Corneliu Baba. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org, picturi.art-zone.ro)
