Primele alegeri locale din România, după Revoluţia din decembrie 1989, au avut loc la 9 februarie 1992 (primul tur de scrutin) şi 23 februarie 1992 (al doilea tur de scrutin).
Acestea au fost primele alegeri locale libere de după căderea regimului comunist. O specificitate a scrutinului local din 1992 a fost alegerea indirectă a consilierilor judeţeni, care au fost aleşi de către un corp de electori, format din totalitatea consilierilor locali dintr-un judeţ, într-un scrutin separat de cel pentru alegerea primarilor şi consilierilor locali. Acest tip de vot s-a aplicat doar la alegerile din 1992.
Scrutinul local s-a desfăşurat în baza Legii nr. 70 privind alegerile locale din 28 noiembrie 1991 şi a avut loc în două etape. În prima etapă s-au desfăşurat alegerile pentru primari şi consilieri locali astfel încât primii erau aleşi prin vot direct, în circumscripţii uninominale, iar consiliile locale, tot prin vot direct, dar în baza scrutinului de listă. În a doua etapă, în termen de 30 zile de la constituirea consiliilor locale, au fost aleşi consilierii judeţeni, indirect, de către corpul de electori.
Era declarat primar candidatul care întrunea votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor participanţi la vot. În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu întrunea această majoritate, se organiza un al doilea tur de scrutin, în cel mult două săptămâni, între candidaţii situaţi pe primele două locuri, fiind declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. În caz de paritate de voturi a cel puţin doi candidaţi, se declara balotaj şi se organiza, de asemenea, al doilea tur de scrutin, la care participau numai candidaţii plasaţi pe primele două locuri.
Modul prin care erau aleşi consilierii judeţeni este unul mai puţin cunoscut în prezent, având în vedere că s-a aplicat doar la scrutinul local din 1992. Astfel, aceştia se alegeau prin vot indirect, de către un corp de electori, format din totalitatea consilierilor locali din judeţul respectiv, rezultaţi în urma scrutinului pentru alegerea consilierilor locali (art. 71 din Legea nr. 70/1991).
În termen de 30 de zile de la constituirea consiliilor locale, fiecare partid care a obţinut locuri în consiliile locale, putea depune câte o listă de candidaturi pentru consiliul judeţean la comisia electorală de circumscripţie judeţeană. Listele de candidaţi trebuiau depuse în termen de 10 zile de la constituirea ultimului consiliu local din judeţ, la comisia electorală de circumscripţie judeţeană.
Se organiza astfel un scrutin separat, în cadrul căruia electorii din fiecare judeţ (toţi consilierii locali aleşi) mergeau la urne pentru a-şi alege consilierii judeţeni. Exercitarea dreptului de vot de către electori se făcea la reşedinţa judeţului, în ziua şi locul stabilite de comisia electorală de circumscripţie judeţeană. Votarea avea loc într-o singură zi, începând la ora 8.00 şi terminându-se la ora 20.00. (art. 80).
Alegerile erau considerate valabile dacă la vot participau cel puţin două treimi din numărul total al electorilor, în primul tur, şi cel puţin 50% din alegători, în turul doi. Dacă nu se întruneau majorităţile cerute, se organiza un alt scrutin, în termen de 10 zile, iar alegerile erau considerate valabile dacă la vot participa jumătate plus unu din numărul total al votanţilor.
O altă prevedere care s-a aplicat doar la alegerile locale din 1992 şi 1996 era şi cea care instituia un cvorum de prezenţă, astfel încât alegerile erau considerate valabile dacă la votul dintr-o anumită circumscripţie participau cel puţin 50% dintre alegători. În caz contrar, se organiza un alt tur de scrutin, care era declarat valabil indiferent de cvorumul de prezenţă.
În conformitate cu prevederile Legii 70/1991, primul tur al alegerilor locale din 1992 s-a desfăşurat în ziua de 9 februarie, în intervalul orar 6.00-21.00.
Campania electorală pentru alegerile locale din 1992 s-a desfăşurat în intervalul 6 ianuarie — 6 februarie 1992 (ora 24.00, cu 48 de ore înaintea scrutinului).
Alegerile au fost urmărite şi de 7.500 de observatori naţionali, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale precum Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului (LADO), Asociaţia Pro-Democraţia, Institutul pentru Drepturile Omului din România, precum şi de peste 200 de observatori străini, reprezentând guverne, fundaţii şi institute internaţionale specializate în probleme electorale (din S.U.A., Anglia, Germania, Austria, Olanda, Canada, Belgia, Venezuela şi Elveţia).
Potrivit datelor existente la Comisia electorală centrală, în februarie 1992, aveau drept de vot 16.647.728 de cetăţeni români cu vârsta de peste 18 ani. Au fost stabilite 2.951 de circumscripţii electorale şi 14.192 de secţii de votare.
Pentru cele 2.951 de fotolii de primari şi 40.174 de mandate de consilieri locali au depus liste 84 de partide politice, la care s-au adăugat numeroase alianţe şi mişcări, uniuni şi convenţii, precum şi candidaţi independenţi.
Alături de Frontul Salvării Naţionale (FSN), condus de Petre Roman şi care avea ca semn electoral „trandafirul”, funcţionau, la nivelul Bucureştiului, înaintea alegerilor din 9 februarie, şi o serie de coaliţii: Convenţia Democratică din România (CDR); Coaliţia Forţelor Democrate; Opoziţia Democrată Unită (ODU); Ecologiştii; Alianţa Romilor; Uniunea Stângii Democratice (USD), dar şi Partidul România Mare (PRM) şi Partidul Unităţii Naţionale Române (PUNR).
Cea mai mare alianţă, CDR, având ca semn electoral „cheia”, era compusă din 14 partide şi organizaţii care, la acea vreme, reprezentau opoziţia faţă de guvernarea FSN. Printre aceste formaţiuni se numărau Partidul Naţional Țărănesc — Creştin şi Democrat (PNȚCD), Partidul Naţional Liberal (PNL) şi Partidul Social Democrat Român (PSDR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul Alianţei Civice (PAC), Uniunea Democratică Maghiară din România (UDMR), Partidul Unităţii Democratice, Uniunea Democrat-Creştină, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Mişcarea România Viitoare, Solidaritatea Universitară, Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
Pentru funcţia de primar au fost înregistrate, în întreaga ţară, 12.173 de candidaturi, dintre care 3.592 de persoane au candidat independent, în timp ce pentru funcţia de consilier local s-au înregistrat 119.736 de candidaţi. Pentru funcţia de primar, FSN şi-a desemnat 2.528 de candidaţi, Convenţia Democratică — 2.066, iar Partidul Democrat Agrar — 1.513 candidaţi.
Cel de-al doilea tur de scrutin, din 23 februarie 1992, a fost supravegheat de peste 10.000 de observatori, români şi străini.
Potrivit rezultatelor definitive date publicităţii de către Biroul Electoral Central, la 18 februarie 1992, la primul tur de scrutin au participat aproximativ 65% dintre cele 16,6 milioane de alegători.
După primul tur de scrutin, FSN a obţinut 764 de posturi de primar (din 1.340 de posturi ocupate în urma acestui prim tur), CDR a câştigat 100 de mandate, iar UDMR — 117 primari. Partidului Democrat Agrar din România (PDAR) i-au revenit 70 de posturi, iar Partidului Unităţii Naţionale Române (PUNR) — 38 de mandate. 191 de mandate au fost câştigate de candidaţi independenţi, restul fiind atribuite altor partide, formaţiuni şi alianţe politice.
În Bucureşti, după primul tur de scrutin din 9 februarie 1992, dintre cei 33 de candidaţi, în lupta pentru fotoliul de primar general au rămas reprezentantul CDR, Crin Halaicu, care a obţinut 45,64% din voturi, şi candidatul FSN, Cazimir Ionescu, care a câştigat 31,45 de procente.
Dintre cei aproximativ 23.000 de consilieri locali aleşi la 9 februarie, 41% proveneau de pe listele FSN, în timp ce CDR i-au revenit puţin peste de 21% dintre locuri.
În cadrul celui de-al doilea tur de scrutin, organizat la 23 februarie 1992, urmau să fie decişi ocupanţii a 1.611 dintre cele 2.591 de posturi de primar, inclusiv primarul Capitalei, primarii tuturor sectoarelor, primarii din toate reşedinţele de judeţ (mai puţin la Timişoara, Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc), în peste jumătate din oraşele ţării şi numeroase comune. De asemenea, urmau să fie aleşi 1.232 de consilieri locali.
Participarea la cel de-al doilea tur de scrutin a fost redusă, abia depăşind 50% la nivel naţional.
Deşi FSN a obţinut o victorie la nivel naţional, având primari în 15 municipii reşedinţă de judeţ, faţă de zece ai CDR, Bucureştiul a fost câştigat de Convenţie atât în Capitală, cât şi la sectoare.
Primar general al Capitalei a devenit Crin Halaicu, cu 55,88% dintre voturile valabil exprimate, (faţă de contracandidatul său, Cazimir Ionescu — 44,12%), primarul sectorului 1 a devenit Flor Pomponiu (PNL — 57,31%), iar primarul sectorului 2, Paul Popovăţ (PAC — 58,36%). Primăria sectorului 3 i-a revenit lui Constantin Tutunaru, (PNȚCD — 56,28%), cea a sectorului 4, lui Eugen Bujoreanu (PSDR — 54,26%), în timp ce la sectorul 5 primar a devenit Nicolae Bâzoi (PNL — 52,69%), iar la sectorul 6 — Nicolae Vrăbiescu (PNȚCD — 56,61%).
La Timişoara, candidatul Convenţiei, Viorel Oancea, fusese ales primar încă de la primul tur de scrutin din 9 februarie, iar la Braşov, Adrian Moruzzi, membru al aceleiaşi alianţe, a învins cu 53,7% din voturi în cel de-al doilea tur.
Au existat localităţi unde au mai avut loc şi alte tururi de scrutin, ca urmare a neîntrunirii cvorumului de prezenţă la vot. Astfel, în circumscripţiile în care, la 23 februarie, s-au organizat noi alegeri (ca urmare a faptului că, la 9 februarie, în faţa urnelor s-au prezentat mai puţin de două treimi dintre alegători), un alt tur de scrutin al alegerilor locale s-a desfăşurat la 1 martie 1992. Turul de scrutin de la 1 martie a avut loc în 23 de localităţi din 9 judeţe ale ţării, precum şi din Sectorul Agricol Ilfov. Mandatele de primari în aceste localităţi au revenit următoarelor formaţiuni politice: 11 mandate — FSN, 4 mandate — Partidul Democrat Agrar din România, 1 mandat — Partidul Democrat Român, iar 7 mandate au fost câştigate de candidaţi independenţi. În municipiile reşedinţă de judeţ Drobeta-Turnu Severin, Slatina şi Giurgiu, posturile de primari au fost câştigate de Ion Moraru, Liviu Mircea Dan, respectiv Remus Tunaru, candidaţi ai FSN.
Alte tururi de scrutin s-au mai desfăşurat şi la 19 aprilie 1992, 3 mai 1992, 17 mai 1992, 14 iunie 1992, ca urmare a unor situaţii speciale, în care nu au existat candidaturi depuse sau un anumit candidat unic nu avea contracandidat, iar unicul candidat nu a obţinut majoritatea cerută pentru a fi ales.
Consilierii judeţeni s-au ales indirect de către corpul de electori, format din consilierii locali aleşi la primul tur din 9 februarie 1992.
Imediat după alegerea consilierilor locali, Guvernul a emis o serie de hotărâri cu privire la alegerea indirectă consilierilor judeţeni. Astfel, Prin Hotărârea de Guvern nr. 61 din 10 februarie 1992 s-a stabilit modelul buletinelor de vot pentru alegerea consiliilor judeţene şi a Consiliului Sectorului Agricol Ilfov, care urmau să aibă loc la 30 de zile de la constituirea consiliilor locale din judeţe. De asemenea, prin Hotărârea de Guvern nr. 60 din 10 februarie 1992 se stabilea modelul listei de electori, al ştampilei necesare votării, al procesului-verbal privind operaţiunile de votare şi de stabilire a rezultatului votării, precum şi al certificatului doveditor al alegerii consilierilor în consiliile judeţene şi al sectorului agricol Ilfov.
Potrivit Monitorului Oficial nr. 191 din 10 august 1992, repartizarea celor 1.701 de mandate de consilieri judeţeni a fost următoarea: FSN a obţinut 576 de mandate de consilieri judeţeni, CDR — 405 mandate, PDAR — 211 mandate, UDMR — 121 mandate, PUNR — 80 mandate, PDAR+FSN — 58 mandate, MER — 34 mandate, candidaţi independenţi — 25 mandate, PNL — 30 de mandate, PR — 24 mandate, PNL-AT — 17 mandate, PRM — 15 mandate, Alianţa locală UDMR+FDGR — 16 mandate, Alianţa locală FSN+PDAR+PER — 14 mandate, Uniunea Stângii Democrate — 13 mandate, PER — 4 mandate, alţii — 58 mandate. (Text si foto: Agerpres)
