La 1 iunie 2006, de Ziua Eroilor, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat ceremonia de inaugurare oficială a Cimitirului de Onoare Românesc de la Ţiganca, localitate în judeţul Cahul, Republica Moldova, în care sunt înhumaţi 1.020 de eroi români, căzuţi în luptele din iunie-iulie 1941 de pe linia Prutului, pentru redobândirea Nordului Bucovinei şi a Basarabiei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
La ceremonia de inaugurare a primului cimitir românesc reconstruit de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în străinătate au participat înalte oficialităţi, foşti combatanţi, veterani de război, urmaşi ai eroilor, pelerini veniţi din România şi locuitori din zonă. Cele peste 2.000 de persoane prezente pentru a cinsti memoria celor căzuţi pentru ţară au asistat la slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi, condus de Mitropolitul Basarabiei, Î.P.S. Petru şi Episcopul Dunării de Jos, P.S. dr. Casian.
Manifestări prilejuite de Ziua Eroilor; inaugurarea Cimitirului de Onoare Românesc de la Ţiganca — Republica Moldova unde sunt înhumaţi 1.020 de eroi români căzuţi în Al Doilea Război Mondial. În imagine: Regele Mihai şi Teodor Atanasiu, ministrul Apărării Naţionale.
”Numele eroilor ar trebui ştiute pe dinafară şi rostite ca o rugăciune” spunea cu acest prilej generalul în retragere Teodor Halic, participant la luptele din vara lui 1941.
”După 65 de ani păşim din nou, cu emoţie şi evlavie, acum bătrâni, pe acele locuri sfinţite şi udate de sângele camarazilor noştri”, a mărturisit militarul român.
După semnarea de către Franţa, la 22 iunie 1940, a armistiţiului cu Germania, la Compiegne, prin notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940, guvernul Uniunii Sovietice a rupt graniţele româneşti, ocupând teritoriile Basarabiei, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei (44.500 kmp şi o populaţie de 3,2 milioane locuitori din Basarabia, respectiv 6.000 kmp şi o populaţie de 500.000 de locuitori din Nordul Bucovinei).
Rapturile teritoriale au continuat prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, când Ungaria horthystă a ocupat 44.492 kmp, respectiv nord-estul Transilvaniei, cu o populaţie de 2.667.000 locuitori. Prin tratatul din 7 septembrie 1940, de la Craiova, Bulgaria a încorporat judeţele Durostor şi Caliacra, cu o suprafaţă totală de 6.921 kmp şi aproximativ 410.000 locuitori.
La 22 iunie 1941, România a intrat în război, alături de Germania, împotriva URSS, în vederea reîntregirii teritoriului său. Au fost angajate în operaţiunile militare efectivele celor două armate, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată şi 6 brigăzi independente, precum şi aviaţia militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament şi 146 de vânătoare).
Generalul Ion Antonescu a ordonat armatei să treacă Prutul şi să elibereze Basarabia şi Nordul Bucovinei: ”Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul, Zdrobiţi vrăşmaşul din Răsărit şi Miazănoapte. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre (…)”. Eliberarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei a fost finalizată la 26 iulie 1941, eveniment care a fost salutat cu satisfacţie de opinia publică românească. În acţiunile din această perioadă au fost angajaţi peste 450.000 de militari români.
Luptele desfăşurate în prima jumătate a lunii iulie 1941, în capul de pod de la Ţiganca, situată la 3 km est de Prut, au fost comparabile cu marile bătălii purtate de armata română în zonele Corneşti, Odessa, Cotul Donului, Kuban, Caucaz, Stalingrad sau Crimeea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, potrivit once.ro
Luptele au fost atât de crâncene, încât, cum spun martorii, apa Prutului era roşie de atâta sânge, iar la mici distanţe, pe Prut se formaseră poduri din trupurile ostaşilor români împuşcaţi de ostaşii sovietici, adevăr spus şi într-un cântec popular: ”Pe şoseaua din Ţiganca, / Curge sângele ca apa / Cu căruţa cărăm morţii / Când plângeam, plângeam cu toţii”, potrivit http://mitropoliabasarabiei.md.
Din cauza pierderilor mari înregistrate pentru atingerea aliniamentului Cania — Stoieneşti — Ţiganca (peste 2.300 de morţi, din totalul celor 4.271 înregistraţi în luptele dintre Prut şi Nistru), în zonă au fost amenajate peste 25 de cimitire de campanie, precum cele de la Cania, cu 938 de morţi sau Dealul Epureni — Ţiganca, cu 1.020 de morţi, în memoria cărora, în toamna lui 1941, a fost înălţată o troiţă.
Eroii înhumaţi aici, se menţionează pe site-ul amintit mai sus, proveneau din: regimentele 1/2 şi 2/9 Vânători de Gardă, 6 Infanterie Gardă, 3 Artilerie Gardă, 1, 11, 12, 17, 21 şi 24 Infanterie, 5 şi 30 Artilerie, 3 Artilerie Grea, 8 Călăraşi, 5 Pionieri, Compania 40 Anticar şi Flotila 1 Vânătoare. Cei mai mulţi soldaţi români înhumaţi — din totalul celor 830 identificaţi cu sprijinul Serviciului Istoric al Armatei şi Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice — au aparţinut regimentelor 24 Infanterie (237 militari), 12 Infanterie (184 militari), 11 Infanterie (179), 1/2 Vânători de Gardă (95 militari), 6 Infanterie (72 militari), 21 Infanterie (18 militari) şi 2/9 Vânători de Gardă (17 militari). Mulţi dintre cei căzuţi în luptele de la Ţiganca au fost aduşi în ţară şi depuşi în cavourile familiilor sale sau în cimitirele de onoare.
Când, în vara anului 1944, acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început demolarea tuturor cimitirelor şi însemnelor comemorative de război, amenajate în întregul spaţiu în care armata română a luptat în timpul Campaniei din Est.
Proiectul de reconstrucţie a Cimitirului de Onoare de la Ţiganca a fost lansat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, la 9 iunie 2005. Până în acel moment, singurul semn al recunoştinţei româneşti faţă de jertfa înaintaşilor noştri a fost o troiţă instalată în 2004 pe locul fostului cimitir, de către Asociaţia Culturală ”România din inima mea” din Bistriţa Năsăud, şi începerea demersurilor pentru ridicarea unei mănăstiri în apropierea fostului cimitir românesc de campanie.
Lucrările de reconstrucţie a cimitirului au respectat întocmai amplasamentul iniţial şi dimensiunile pe care acesta le-a avut la înfiinţarea sa, în urmă cu şase decenii. Acestea au început la 25 octombrie 2005, de Ziua Armatei României, şi au constat în împrejmuirea acestuia, reamenajarea celor nouă gropi comune, instalarea a 142 de însemne de căpătâi (cruci creştine), amenajarea peisagistică şi a căilor de acces, montarea unei troiţe, a unei porţi monumentale tradiţionale şi a candelelor ce vor arde întru veşnica recunoştinţă a celor ce s-au sacrificat pentru ţară
O poartă tradiţională românească, sculptată de către meşterul popular Ilie Benţa, din Bârsana, Maramureş, marchează intrarea în cimitir. Acesta a realizat şi troiţa monumentală ce veghează cimitirul din cea mai înaltă parte a acestuia, ea fiind amplasată spre răsărit, asemeni altarelor din bisericile ortodoxe.
La intrare au fost dispuse 11 plăci comemorative, realizate din granit negru, pe prima din acestea, sub stema României, fiind trecut textul: ”Cimitirul de onoare al eroilor români”. Pe următoarele sunt gravate — în ordine alfabetică — numele celor 830 de eroi identificaţi, fiecare din ei cu gradul şi unitatea din care a făcut parte. Două catarge străjuiesc troiţa creştină, iar pe acestea vor fi arborate în permanenţă drapelele de stat ale României şi Republicii Moldova.
Cimitirul de la Ţiganca este primul cimitir românesc reconstruit de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în străinătate. Inaugurarea lui reprezintă un prim semn de cinstire a marilor bătălii purtate de armata română în zonele Corneşti, Odessa, Cotul Donului, Kuban, Caucaz, Stalingrad sau Crimeea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (Text: Agerpres, Foto: once.ro, agerpres.ro)
