Woodrow Wilson, al 28-lea preşedinte al SUA

0
23

woodrow-wilson

Thomas Woodrow Wilson, cel de-al 28-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi lider al Mişcării Progresiste, s-a născut la 28 decembrie 1856, în Staunton, Virginia, stat pe care l-a părăsit la un an după naşterea sa, tatăl său, un preot presbiterian, acceptând poziţia de pastor în Augusta, statul Georgia notează site-ul oficial al Bibliotecii prezidenţiale şi Muzeului ”Woodrow Wilson”.

A urmat un an la colegiul Davidson din Carolina de Nord apoi trei ani în cadrul Universităţii Princeton obţinând în 1879 diploma de bacalaureat, potrivit site-ului oficial al Premiilor Nobel. Și-a continuat pregătirea în ştiinţe juridice la şcoala de drept din cadrul Universităţii Virginia. În 1882, a început practicarea avocaturii în oraşul Atlanta din Georgia. În 1883, s-a înscris la doctorat, la Universitatea ”John Hopkins” din Baltimore, obţinând, în 1886, titlul de doctor în filosofie, potrivit biografiei publicate pe site-ul Casei Albe.

În 1885, a publicat lucrarea ”Congressional Government” (”Guvernarea prin Congres”) o teză remarcabilă care analiza dificultăţile ce se apar în contextul separării puterilor legislative şi executive fapt consemnat în cadrul Constituţiei americane.

Înainte de a deveni profesor de jurisprudenţă şi de economie politică în cadrul Universităţii Princeton, în 1890, Woodrow Wilson a fost timp de trei ani profesor la Colegiul ”Bryn Mawr” din Pennsylvania şi doi ani la Wesleyan College, Connecticut. A avut un succes enorm ca şi lector, fiind, totodată, un om de ştiinţă eficient.

În 1902, a fost ales preşedinte al Universităţii Princeton, devenind cunoscut pentru ideile sale cu privire la reformarea educaţiei. Pentru a-şi pune reformele în aplicare, a demisionat de la Princeton în 1910, şi a acceptat să candideze, având sprijinul progresiştilor, pentru postul de guvernator al statului New Jersey. A câştigat alegerile şi printre primele măsuri luate au fost cele împotriva corupţiei, s-a ocupat, apoi, de ameliorarea asistenţei pentru şomaj, şi a realizat o reformă electorală. S-a remarcat încă odată ca un reformator între 1911-1913 fiind, astfel, nominalizat la preşedinţie din partea Partidului Democrat.

Woodrow Wilson a câştigat alegerile prezidenţiale din 1912, campania sa punând accent pe măsurile progresiste ale politicii sale liberale şi i-a învins pe republicanii William Howard Taft şi Theodore Roosevelt. În primele luni de guvernare, noul preşedinte a convocat Congresul în sesiune specială spre a propune o scădere a taxelor vamale.

Până în octombrie 1913, cele două camere au acceptat, şi Wilson a semnat legea tarifelor vamale, numită Underwood-Simmons. Ulterior, a pus bazele Sistemului Federal de Rezervă, care stă şi astăzi la baza sistemului monetar american, şi a înfiinţat Comisia Federală pentru Comerţ, pentru a supraveghea practicile în afaceri. De asemenea, a reformat legislaţia privind muncile făcute de copii, dar şi legislaţia care sprijinea sindicatele ce încercau să asigure un tratament echitabil fiecărui american la locul de muncă.

În cadrul celui de-al doilea mandat, cel de-al XIX-lea Amendament a fost ratificat, garantând tuturor femeilor dreptul la vot.

Începând cu 1914, mandatul prezidenţial al lui Woodrow Wilson s-a concentrat pe politica externă, fiind hotărât să păstreze neutralitatea ţării în contextul declanşării Primului Război Mondial. După scufundarea pachebotului ”Lusitania” la 7 mai 1915, dar şi a altor nave civile, guvernul SUA a adresat Germaniei energice proteste diplomatice.

În 1916, electoratul american a reacţionat la sloganul ”Să stăm departe de război” ceea ce a dus la realegerea lui Woodrow Wilson pentru un nou mandat de preşedinte, potrivit site-ului oficial al Premiilor Nobel. Cu toate acestea, în 1917, problema navigaţiei libere pe mările lumii l-a constrâns la o schimbare decisivă.

La 31 ianuarie, Germania a anunţat că a aprobat un război al submarinelor total, rezervându-şi dreptul de a ataca orice navă. La 27 martie, după ce patru nave americane au fost scufundate, Wilson a decis să solicite o declaraţie de război. Woodrow Wilson a adresat Congresului, la 2 aprilie 1917, propunerea de a declara război Germaniei, iar la 6 aprilie, Congresul SUA a aprobat-o.

La 8 ianuarie 1918, în sesiunea comună a Congresului american, preşedintele Woodrow Wilson, în încercarea continuă de a negocia un tratat de pace a prezentat ”cele 14 puncte”, un proiect ce viza restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial.

A condus delegaţia SUA la Conferinţa de la Paris, unde a încercat să-şi păstreze principiile, convingându-i pe Aliaţi să accepte înfiinţarea unei Ligi a Naţiunilor, ca instrument al păcii, pentru prevenirea altui război. Căutând un sprijin popular în favoarea tratatului de la Versailles şi a Ligii Naţiunilor, Wilson a început un turneu de conferinţe în întreaga ţară, dar nu a avut succes şi s-a întors la Washington DC (septembrie 1919), unde a avut un accident cerebral în urma căruia a rămas parţial paralizat.

SUA, însă, nu au semnat Tratatul de la Versailles (1919) şi nici nu au devenit membru al Ligii Naţiunilor, adoptând o politică de izolaţionism în perioada interbelică.

În 1919, Woodrow Wilson a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de reinstaurare a păcii, ideile sale inspirând mişcări de eliberare naţională în întreaga lume.

A fost căsătorit cu Ellen Louise Axson (n. 1860) din 1885 până la moartea acesteia în august 1914. La 18 decembrie 1915, preşedintele american se căsătorea cu Edith Bolling Galt (n. 1872 — m.1961), care a fost prima doamnă a SUA din 1915 până în 1921. Preşedintele american a avut trei copii: Margaret Woodrow (1886-1944), Jessie Woodrow (1887-1933), Eleanor Randolph (1889-1967), potrivit http://millercenter.org/.

Woodrow Wilson a murit la vârsta de 67 de ani, la 3 februarie 1924.

A publicat, printre altele, volumele: ”George Washington” (1896), ”On Being Human” (1897), ”The state: elements of historical and practical politics” (1898), ”A History of the American People” (cinci volume, 1902), ”Constitutional Government in the United States” (1908), ”The New Freedom” (1913), ”When A Man Comes To Himself” (1915) şi eseurile: ”The Study of Administration” (1887), ”Leaders of Men” (1890). (Text: Agerpres, Foto: politico.com , Video: youtube.com)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.