Veveriţa Degu se obişnuieşte repede cu prezenţa omului şi îi farmecă pe cei din jur cu ghiduşiile sale. Este un animal inteligent şi energic.
Originară din Anzii Chilieni, veveriţa Degu („Octodon Degus”) se înrudeşte cu şobolanul, şoarecele, dar şi cu veveriţa obişnuită. La mijlocul secolului al XX-lea au început să fie crescute ca animale de companie.
Această rozătoare are o blană maro densă o culoare maronie, iar coada se termină într-un smoc elegant. Un animal matur are o lungime de 25-30 cm, din care coada măsoară 12-13 cm. Urechile sunt relativ mari şi rotunjite, în comparaţie cu corpul acesteia. Greutatea oscilează între 170-300 gr. Temperatura corpului e de 37,9 grade Celsius. Năpârleşte de două ori pe an (primăvara şi toamna).
Veveriţa Degu este curioasă, veselă, foarte jucăuşă, blândă şi inofensivă. Poate emite diferite sunete în funcţie de împrejurări. La începutul relaţiei este destul de timidă. După ce se acomodează cu noul spaţiu, cu sunetele şi mirosurile, se apropie singură de persoanele din jur dacă i oferă o delicatesă. Poate fi scoasă din cuşcă cât de des dorim, dar nu trebuie lăsată nesupravegheată şi trebuie restricţionat accesul acesteia la cablurile electrice.
Aceasta, faţă de alte rozătoare, are nevoie de o cuşcă mai mare (ideal minim 100 x 60 x 60 cm) şi cu mai multe etaje. Sunt indicate cele din sârmă sau sticlă, deoarece poate distruge uşor plasticul. Dacă fundul cuştii are formă de grătar, se recomandă ca pe acesta să fie pus un aşternut pentru a nu se răni.
Pe lângă recipientele de hrană şi apă, în cuşcă trebuie să aibă un vas cu nisip pentru baie. Pentru joacă şi amuzament în cuşcă poate fi includă şi o roată mare pentru alergat, crenguţe, pietre, vaze din lut, jucării şi alte obiecte similare.
Veveriţele Degu se înţeleg bine cu iepurii, şinşilele şi porcuşorii de Guineea, dar au nevoie de o perioadă pentru a se cunoaşte, de aceea este bine să le găzduim în cuşti separate.
Aceste rozătoare sunt ierbivore. Ele se hrănesc cu fân şi hrană specială gata preparată ce poate fi găsită în comerţ. Fânul nu trebuie să-i lipsească, la fel ca şi apa proaspătă. Acestea se hrănesc şi cu fructe şi legume. Fiind predispuse la diabet, deoarece organismul lor e incapabil de a metaboliza zahărul, trebuie să avem în vedere cantitatea de fructe cu un conţinut ridicat de zahăr (pere, struguri, miez de nucă, fructe uscate) pe care le-o servim.
Veveriţele Degu ajung la stadiul complet de maturizare între 6 şi 9 luni (femelele) şi la 12 luni (masculii).
Un Degu sănătos are o blană perfectă, ochi strălucitori şi e în permanentă mişcare. Deficitul de calciu e frecvent la Degu. Acesta se poate preveni prin administrarea regulată a unor tablete. Consumul excesiv de grăsimi poate cauza boli hepatice, potrivit site-ului animalutul.ro. Culoarea galbenă a dinţilor indică că animăluţele sunt sănătoase. Dinţii albi sugerează prezenţa unei boli. Boala dentară poate rezulta din cauza dietei necorespunzătoare. Năpârlirea frecventă este mereu semn de boală.
Dacă este bine îngrijită şi hrănită, veveriţa Degu trăieşte între 5 şi 9 ani. (Text: Agerpres, Foto:en.wikipedia.org, Video: youtube.com)
