Călătorind pribegi pin anotimpuri,
Deodată ne-am trezit în toiul verii,
Clepsidra risipeşte încinsele nisipuri
Spre ceasurile reci ale-nserării.
Săgeţi de fericire din zorii dimineţii
Mistuiesc focuri în inimile noastre,
Şi-asemeni unui val din marea vieţii
Ne-mprăştiem în picături albastre.
Şi alergăm desculţi să privim răsăritul,
S-aprindem cu el vise care nasc iubire,
Visăm la malul mării căutând infinitul,
Pe drumul nostru către nemurire.
Zidim castele de visuri în soare
Şi plantăm flori de gânduri în grădină,
Ne este fiecare clipă sărbătoare
Şi calea inundată de lumină.
Când trece vara din calendarul vieţii,
Ne îndreptăm busola spre apus,
De-ar fi negociabili anii tinereţii!…
Aş mai negocia o vară-n sens opus.
Autor: Ştefania Petrov
