Eu sunt un zombi pentru voi,
mergând încet ca-ntr-un convoi.
Din cercul vostru-aş vrea să scap,
Că nici în lift nu mai încap.
Şi dorm adânc la o cafea,
Şi dorm adânc şi când visez,
Gândind eu par că delirez,
Dar ştiu şi bine-a mă distra.
Şi dis-de-dimineaţă sună
Alarma – parcă stau pe-un nor –
Ştiu imediat că nu-i a bună
Din somnul dulce să cobor.
Orice idee mă agită
Şi orice glas ce nu-i banal,
Şi nu coboară în aval
E-o sursă clară de otită.
Urăsc persoana ce se plânge!
De ea depinde, pân’ la urmă,
şi DOAR de ea, unde ajunge,
dacă trecutul nu şi-l scurmă.
O, dorm… sunt mângâiat de boare
Şi zmeu pe-al vieţii tobogan –
Aştept salariul meu baban
Şi-s liber să mă duc la mare!
Autor: Ionuţ Popa, parodie după „Serenada Muncitorului” de George Bacovia
