Ne căutăm, orbecăind prin gânduri,
Greu domolim nelinişti bănuite,
Toamna-şi împrăştie roua-n crânguri
Iar zilele sunt gri şi veştejite.
Buchete de întrebări revin, pe rând,
Nu renunţăm la visele pierdute,
Petalele pălite de curând
Renasc din vise renăscute.
Sunt zile prinse-n şarm de toamnă,
Cu gânduri răvăşite-n dimineţi,
Le numărăm, ştiind ce-nseamnă
un crud sfârşit, din care înveţi.
Înveţi ce-nseamnă fericirea,
Reflexie a iubirilor curate,
Te bucuri şi-ţi revine firea
când simţi că încă se mai poate.
Păstrăm în suflet raza de lumină,
Ascunsă între norii grei,
Zâmbeşte, se apropie o zi senină
cu imbrăţişari, ce ştiu că tu le vrei!
Autor: Gabriel Stănciulescu
