Când vei pleca,
o uşă se va închide
asemenea unei lespezi de mormânt peste sufletul meu,
înveşmântându-mă
cu întunericul gros şi rece al nopţii albastre
dar…
Poate, rămâi
nu pentru a închide o uşă în urma ta,
ci pentru a deschide ferestrele inimii tale
ca să intre razele de lumină izvorâte din cer
Dacă vei pleca,
în urma ta vor rămâne amintiri
ninse de o tristă lumină de seară
şi toate vor cădea într-o tăcere adâncă
dar…
Poate, rămâi
nu pentru a dărui o clipă de fericire,
ci pentru a primi nesfârşite primăveri
binecuvântate de gestul unei fine iubiri
Trăind bucuriile dimineţilor strălucinde
de roua sufletelor atinse de căldura
sărutului pur, stelar, asemenea unui diamant.
Autor: Traian Calistru
