nu-i aşa?
nu-i aşa că dacă m-ai iubi ai ţipa cu ţipăt de cocor albastru
împrăştiind negura sorţii şi înserările sângerânde ale vremii,
astfel încât, stoluri de corbi să se împrăştie ca nişte demoni eliberând pământul…
pântecul pământului se va rumeni ca o pâine în cuptorul iubirii
pentru ca tu să te poţi dărui ca o chemare a primăverii
revărsând cerul din fiinţa mea în fiinţa ta şi din fiinţa ta în lumea mea şi a ta
ca o descătuşare a luminii din carnea mea, din carnea ta
ca un descântec al nopţii, al vremii, al sorţii, al tăcerii din care să se nască
măcar pentru o clipă, înţelepciunea, rostul…
nu-i aşa?
nu-i aşa că dacă m-ai iubi ai ţipa cu ţipăt de cocor albastru
pentru a zămisli din zvâcnirea inimii tale, cerul?
Autor: Traian Calistru
